4,293 matches
-
viziune optimistă. Firea omului este autonomă, însă nu într-un sens de autoperfecționare, ci într-o manieră fatalistă, irațională, la care se raliază și interlocutorii sub 40 de ani (10). „Divinitatea” este tratată diferențiat între bărbați și femei, atât ca „metafizică” a „binelui” (38), cât și a „răului” (13). Dacă majoritatea interlocutorilor susțin noncompromisul cu „diavolul”, aceasta este totuși o viziune împărtășită mai mult de femei și de tineri, în vreme ce bărbații au o majoritate clară în favoarea principiului opus (13). De asemenea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
teren), în care reședința noului cuplu marital este casa sau gospodăria soției. Am constatat, de altfel, în mai multe împrejurări deosebirile de viziune dintre bărbați și femei; dacă femeile, nu și bărbații, dovedesc inflexibilitate în valorizarea „morală” a cinstei sau „metafizică” a divinității, tot ele cred mai mult în noroc (22). Spre deosebire de bărbați, din nou, femeile pretind o ereditate a „fondului” moral uman (7), sunt (ușor) „introvertite” (32) și „împăciuitoare” (33). Asemenea „divergențe” nu reflectă (credem) o anumită instituție sau o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de reușită socială", constată Virgil Cândea într-un studiu extrem de important 7. Prin această breșă, pătrund și aici influențele occidentale și, prin urmare, și concepțiile privitoare la statutul unor arte. Are loc și ceea ce Virgil Cândea numește "divorțul de vechea metafizică creștină"8 și, odată cu aceasta, o liberalizare a artelor. Firște că nu se poate discuta de același proces de occidentalizare sau de adaptare a unor forme occidentale la fondul ortodox sud-est european și în cultura română, care și-a asimilat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Ștefan Afloroaei sintetizează mijloacele, direcțiile prin care filosofia europeană a răspuns acestei ambiții: Însă cum a fost gândită ca posibilă, la acea vreme, unitatea întregii cunoașteri? Ea ar deveni posibilă fie în temeiul teologiei creștine, fie în cel al unei metafizici noi. Prima variantă, ce pleacă la drum prin aprofundarea teologiei creștine, poate fi întâlnită la Nicolas Malebranche sau Antoine Arnauld. A doua variantă, ce presupune descrierea unei noi metafizici, este ușor de întâlnit la René Descartes, Benedict Spinoza sau G.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
posibilă fie în temeiul teologiei creștine, fie în cel al unei metafizici noi. Prima variantă, ce pleacă la drum prin aprofundarea teologiei creștine, poate fi întâlnită la Nicolas Malebranche sau Antoine Arnauld. A doua variantă, ce presupune descrierea unei noi metafizici, este ușor de întâlnit la René Descartes, Benedict Spinoza sau G.W. Leibniz, adică la acei filosofi ce produc schimbări radicale în discursul filosofiei. A existat însă și o cale distinctă, datoare mai ales teosofiei, cultivată atunci de Jan Baptist
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
însă și o cale distinctă, datoare mai ales teosofiei, cultivată atunci de Jan Baptist van Helmont, Emmanuel Swedenborg și alții. Cum se poate vedea din Sacrosacnate scientiae indepingibilis imago, Cantemir se apropie mai mult de această a treia cale în metafizica timpului său"15. Doar că această a treia cale, care amesteca teologia, fizica, chimia, medicina cu științele oculte, nu dădea tonul în epocă, era chiar marginală, vetustă, ținea de o epistemă deja erodată. Or, Cantemir altoiește principiile teosofiei, pe care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
omul își poate fixa azimutul etic. Cum se explică această nevoie de a se raporta permanent la un indiciu, fie el și inferior? Cred că e vorba, în primul rând, de nevoia de a transforma o problemă abstractă, greu cuantificabilă, "metafizică" într-o imagine concretă, mult mai ușor de digerat de o conștiință chinuită până la anxietate de nesfârșitele amenințări cu iadul, dar neobișnuită a-și apropria noțiuni mai dificile, abstracte. Așa se explică nu doar necesitatea "gândirii simbolice", ci și imensul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
14 Corneliu D. Bîlbă, Hermeneutică și discontinuitate, pp. 293-294. 15 Ștefan Afloroaei, Cetatea metafiziă a unui principe, în vol. Bogdan Crețu (coord.), Dimitrie Cantemir, Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012, pp. 91-92. 16 Idem, p. 100. 17 D. Cantemir, Metafizica, din latinește de Nicodim Locusteanu, cu o prefață de Em.C. Grigoraș, Editura Ancora, Bucureti, f.a.[1928], pp. 43-55. 18 Ștefan Afloroaei, Cetatea metafiziă a unui principe, p. 99. 19 Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de Alexandra Cheșcu, Mihai-Silviu Chirilă și Doina Cernica, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 98-101. 22 Claudio Moreschini, op. cit., p. 127. 23 Vasile Adrian Carabă, op. cit., pp. 14-26. 24 Idem, pp. 20-21. 25 Claudio Moreschini, op. cit., pp. 176-179. 26 Dimitrie Cantemir, Metafizica, p. 202. 27 Pentru un comentariu privitor la raporturile lui Cantemir cu opera lui Aristotel, vezi și Ștefan Lemny, Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, prefață de Emmanuel le Roy Ladurie, traducere de Magda
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Europei, pp. 33-43. 34 Are dreptate Ștefan Afloroaei să tempereze ipotezele lui Dan Bădăru: "... nu ar trebui să vedem un contrast radical între aceste pagini și cele din Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii (scris la puțin timp după Metafizica) sau din Istoria ieroglifică, așa cum propune Dan Bădăru. În consecință, "întunecata rațiune", din Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago și "lumina rațiunii", din Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, înseamnă una și aceeași rațiune omenească, însă privită din două perspective distincte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
revenim mai târziu. Pe lângă acestea unora le aparține și mobilitatea, iar altora chiar putința de a gândi și apoi intelectul, ca de pildă oamenilor, de nu cumva mai există o altă ființă asemănătoare sau chiar de un rang superior". În Metafizica (A, 1, 980b), traducere, comentariu și note de Adrei Cornea, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Humanitas, București, 2007, pp. 55-56, filosoful consideră că memoria ar fi cea care este în măsură să ierarhizeze ființele vii: "Prin natură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
176 Corneliu D. Bîlbă, Hermeneutică și discontinuitate, p. 293-294. 177 Ștefan Afloroaei, Cetatea metafiziă a unui principe, în vol. Bogdan Crețu (coord.), Dimitrie Cantemir, Perspective interdisciplinare, Editura Institutul European, Iași, 2012, p. 91-92. 178 Idem, p. 100. 179 D. Cantemir, Metafizica, din latinește de Nicodim Locusteanu, cu o prefață de Em.C. Grigoraș, Editura Ancora, Bucureti, f.a.[1928], p. 43-55. 180 Ștefan Afloroaei, Cetatea metafiziă a unui principe, p. 99. 181 Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de Alexandra Cheșcu, Mihai-Silviu Chirilă și Doina Cernica, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 98-101. 184 Claudio Moreschini, op. cit., p. 127. 185 Vasile Adrian Carabă, op. cit., p. 14-26. 186 Idem, p. 20-21. 187 Claudio Moreschini, op. cit., p. 176-179. 188 Dimitrie Cantemir, Metafizica, p. 202. 189 Pentru un comentariu privitor la raporturile lui Cantemir cu opera lui Aristotel, vezi și Ștefan Lemny, Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, prefață de Emmanuel le Roy Ladurie, traducere de Magda
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Europei, p. 33-43. 196 Are dreptate Ștefan Afloroaei să tempereze ipotezele lui Dan Bădăru: "... nu ar trebui să vedem un contrast radical între aceste pagini și cele din Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii (scris la puțin timp după Metafizica) sau din Istoria ieroglifică, așa cum propune Dan Bădăru. În consecință, "întunecata rațiune", din Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago și "lumina rațiunii", din Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii, înseamnă una și aceeași rațiune omenească, însă privită din două perspective distincte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
revenim mai târziu. Pe lângă acestea unora le aparține și mobilitatea, iar altora chiar putința de a gândi și apoi intelectul, ca de pildă oamenilor, de nu cumva mai există o altă ființă asemănătoare sau chiar de un rang superior". În Metafizica (A, 1, 980b), traducere, comentariu și note de Adrei Cornea, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Humanitas, București, 2007, p. 55-56, filosoful consideră că memoria ar fi cea care este în măsură să ierarhizeze ființele vii: "Prin natură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aparențele democratice, prezența marilor manipulatori. Autorii francezi au perceput și exploatat îndeosebi acest aspect. Dar în cazul lui Dick, acest aspect nu este un simplu gadget, nici o temă printre atâtea altele: este un "efect de text", care presupune o veritabilă metafizică. Timpul ieșit din făgașul obișnuit (out of joint, cum spune Hamlet), personaje banale, o realitate nesigură, o lume de simulacre și de măști care tind să se impună drept reale: totul creează un univers coerent și prins într-o veritabilă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
orientare este în opinia noastră, nu doar cea mai complexă și mai realistă, dar și cea mai viabilă, îndeosebi când este vorba de maladii cu diagnostic infaust. Printr-o înțelegere mai profundă a patogenezei, se poate glisa extrem de ușor în metafizica oricărei boli, în sensul că ea reprezintă nu doar un colaps existențial, ci și un resort al schimbării, un catalizator pentru elevație interioară. Este o asumpție care decurge firesc din însăși dialectica de ființare a oricărui fenomen, căci totdeauna reversul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de atingere a scopului împărtășit de toți și care reflectă o suprapunere constantă între cele două dimensiuni ale aceluiași fenomen. Excepția de care pomeneam este cea de-a doua revistă literară a exilului parizian din anii ’50, Caete de Dor. Metafizică și poezie, care a apărut la Paris între 1951 și 1960 sub conducerea lui Virgil Ierunca. Acesta i-a propus lui Constantin Amăriuței să scoată împreună o publicație literară. Acesta din urmă a fost de acord deoarece considera că, „pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cronica” și „Cronica Poeziei” erau spațiul în care se regăseau analize ale altor publicații ale exilaților, cronici de teatru, expoziții și știri. Una dintre ideile recurente în publicațiile exilului, cea a responsabilității față de cultura românească, apare în Caete de Dor. Metafizică și poezie, unde se subliniază: „Caetele acestea sărace apar fără un «cuvânt de început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăruire a cuvântului și gândului românesc. Celor care se străduiesc să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acestea, au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că “în secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare, adică «singura interpretare a trecutului uman în ansamblul lui, în funcție de o metafizică», marxismul aparține secolului trecut, nu numai prin data constituirii sale, dar și pentru că nu mai este în stare să explice evenimentele și stările sociale ale zilelor noastre” (p. 36). Totuși, Monica Lovinescu insistă mai mult pe dezbaterile legate de renunțările
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că obține această idee invocând teoretic "voința de putere", el se ratașază altor gânditori din a doua jumătate a secolului al XlX-leacu care împarte gloria debutului gândirii modernității târzii. Poate chiar că originea ideii "voinței de putere" ca și toată metafizica voinței a lui Schelling și Schopenhauer trebuie căutată în ideea creștină a "voinței divine" și în definiția augustiniană a omului. Dar nimeni până la el nu a avut această convingere că "noi nu posedăm adevărul". Și poate chiar mai mult decât
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
zur Fabel wurde. In acest fel, începuturile și evoluția filosofiei occidentale, care distinge între o lume adevărată și o lume a aparențelor, coincid cu istoria celei mai lungi erori. Ca și pentru Heidegger, pentru 106 Nietzsche, istoria erorii, care este metafizica occidentală, începe cu Platon. O dată cu "lumea Ideilor", Platon introduce distincția între lumea "adevărată", a esențelor, și lumea "aparențelor". Credința creștină a adoptat teologic, prin Sfinții Părinți, filosofia greacă, îndeosebi neoplatonismul. In acest fel, teoria "lumii Ideilor" ca și credința creștină
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
constituției ontologice a omului, a "ființei-aici", nu este decât drumul care duce spre elaborarea chestiunii Ființei - mai precis: chestiunea fundamentală se poartă asupra sensului Ființei - problemă nu numai obscură în sine, dar și atât de rău pusă în evoluția metafizicii occidentale. A doua transcendere pe care ne-o înfățișează analitica existenței, după cea care deschide individul spre lume, este cea care îl îndreaptă spre ceilalți oameni. într-adevăr, nu există Eu decât în relație cu Celălalt, sau, ceea ce psihologiile cele
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
recunoscut la fel de puțin postmodernist ca și poststructuralist. Iar atunci când a discutat despre postmodernitate în legătură cu ideea apocaliptică a sfârșitului, nici nu i-a acordat un după, ci numai un alături, nici noutate, ci numai diferență. Totuși efortul lui de a depăși metafizica este la fel de evident postmodernist pe cât este de poststructuralist pentru că soluția este pluralitatea. O astfel de pluralitate principială, nu o multiplicitate superficială, caută Derrida atunci când pretinde o nouă scriitură care să vorbească în același timp mai multe limbi și să articuleze
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și pentru că face ca totul să fie, dacă nu text, atunci cu siguranță "scriitură". Căci nu numai gândirea, dar și scrierea și chiar construcția arhitecturală sunt moduri ale deschiderii drumurilor prin lume, o "scriere" a lumii. Peste tot aici, prin metafizică, metalimbaj și arhitectură, modernitatea și-a exercitat tendința spre o dominație absolută a multiplicității vieții, limbilor și populațiilor. Postmodernul este probabil constatarea sau experiența sfârșitului acestui plan de dominare. Semiologia clasică era încă legată de o metafizică a prezenței. Dar
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]