6,339 matches
-
ca ea, situația devenea primejdioasă. Se făcuse târziu, iar Simone nu avea niciun mijloc de apărare în afara fugii. Așa că și-a luat tălpășița și, "tot auzindu-l în urma mea cum mă făcea în toate felurile", a reușit să prindă ultimul metrou. "Îmi dădeam seama că scăpasem ca prin urechile acului; cu toate acestea, eram mulțumită că săvârșisem un gest cu-adevărat gratuit". Într-o altă seară, tânăra îl ispitește din nou pe diavol, acceptând să joace o partidă de minifotbal "cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
semnarea acordului de la Evian, situația nu face decât să se agraveze. Populația se dezbină și mai mult, iar atentatele FLN împotriva civililor sau ale OAS împotriva lui de Gaulle se înmulțesc. Pe 8 februarie 1962, manifestația organizată în stația de metrou Charonne se termină prost. Potrivit oficialilor, opt manifestanți și-au pierdut viața, iar circa o sută au fost răniți. În acest context dramatic, aspirațiile tinerilor cad pe planul secund. Războiul își lasă toată povara asupra tabuurilor, a interdicțiilor morale. Sunt
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
noi există o problemă cu străinii, nu vreau să mă expun, ar trebui să fii foarte discret cu restul lumii ,mai putin față de colegii tăi. Algerianul era încântat de răspunsul ei, a fost foarte galant, a consus-o până în stație la metrou, i-a urat "Bonne nuit!" "Ȧ demain!".. și i-a promis că va lăsa lucrurile să decurgă normal, fără a-i forță mâna. Băiatul avea deja vreo treizeci de ani, era destul de simpatic, potrivit de statura, cu părul foarte creț
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
partea cealaltă a baricadei, era un altul, pe care îl deosebeau clar de ai lor. Or, în Irak, sinucigașii încinși cu calupuri de dinamită, cu bombe în geantă sau în mașini-capcană se mișcă peste tot, pe străzi, în magazine, în metrou etc. Nu există o delimitare clară, nici spațială, nici de altă natură, între ai lor și ai noștri, între soldați și civili, între cazarmă și clădirea civilă etc. Cine poate câștiga un asemenea război? Și, în general, este greu, dacă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
caz, unul de mână forte, singurul capabil să pună capăt coșmarului de acum. Dar vorbeam de victime colaterale. Acolo, acum, cam toate victimele sunt colaterale. Cum putem numi altfel bărbații aflați pe stradă și în piață, femeile din magazine sau metrou, copiii din curtea școlii etc., care se trezesc, brusc, în sânul lui Allah? Nu cred că au existat multe războaie în istorie în care civilii uciși să depășească numeric atât de mult militarii căzuți. "Victimele colaterale" ale războiului irakian au
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mai ușor, trierea hârtiilor. Pagini izolate dintr-un jurnal ținut fără asiduitate, reflecții de lectură, bruioane de scrisori niciodată trimise, vise notate imediat după trezire și greu de decriptat, expresii franțuzești de reținut, fraze culese pe stradă, în autobuz sau metrou, la piață, în supermarket. Aveți, vă rog, răbdare câteva minute, e un accident pe linie... în urma unei sinucideri, vă rog să ne scuzați. Dar îmi curățați peștele, domnule! Da, doamnă, o să vi-l curățăm, o să vi-l gâdilăm! Coșul de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nu se mai sătura să privească, sedusă de fantasticele reverii ale pictorului. De vreo altă expediție asemănătoare n-am mai avut parte. La următoarea vizită, peste un an, cu greu a mai putut să ne conducă până în preajma stației de metrou. Obosea repede, apărea gâfâiala și se îndeseau senzațiile de sufocare. Era mulțumită, dacă se poate spune așa în starea ei de epuizare, că Marta Petreu se făcuse luntre și punte să-i scoată în colecția "Apostrof" partea definitivată din cartea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Adoptînd această abordare, terapeutul le arată pacienților cum să planifice și să analizeze rațional situațiile dificile care provoacă sentimente de anxietate; exercițiu de grup: relaxarea progresivă a mușchilor; plimbare în grup (însoțită) pînă la cea mai apropiată gară (stație de metrou) și înapoi la clinică; materialul prezentat în Ghidul practic pentru pacienți: secțiunea 7 Producerea senzațiilor de panică în viața cotidiană; tema individuală 5: Mergeți 20 de stații cu autobuzul și rămîneți la destinație timp de 20 de minute; chestionarea pacienților
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
sarcini: verificare: monitorizarea ratei respiratorii și aplicarea tehnicilor de reducere a ritmului respirator și relaxare; exercițiu de grup: relaxarea progresivă a mușchilor; tema individuală 7: Mergeți cu trenul șase stații, schimbînd în fiecare stație și, dacă este posibil, folosind deopotrivă metrouri și trenuri de suprafață; chestionarea pacienților după îndeplinirea sarcinilor: revedeți modul în care au fost aplicate tehnicile de management al anxietății și de restructurare cognitivă; temă pentru acasă: monitorizarea ratei respiratorii, aplicarea tehnicilor de relaxare și încetinire a ritmului respirator
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de gînduri dăunătoare: Dacă am un atac de panică, nu voi reuși să ies din lift sau tren. Dacă am un atac de panică, nu voi putea primi ajutor. Desigur, unele situații implică ambele tipuri de gînduri. De exemplu, un metrou aglomerat poate produce anxietate deoarece este dificil să cobori din el, avînd în vedere că oprește numai în stații, iar ajutorul ajunge cu greu. De asemenea, indivizii pot transfera gîndurile care provoacă anxietatea de la o situație la alta, devenind apoi
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
celor văzute, ne-am reîntors acasă. Asakusa 11 ianuarie 2006 Ninge în Asakusa, iar zăpada se așează peste arbuștii înfloriți și peste fructele de „yuzu” din grădina templului. Este dureros și sublim, în același timp... După-amiază, ne-am urcat în metrou și am ajuns în districtul Akihabara, supranumit și „orașul electronicelor”, unde apar ultimele noutăți în materie de electronică și gadgeturi. Nu o să mai detaliez vizita la Disney Land unde bătea un vânt de te ridica pe sus, Sunshine City sau
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
camere-foto, pentru Europa. Ne-am plimbat pe la toate etajele, am cumpărat suveniruri... Nu știu când a trecut timpul. Când am ieșit din magazin era deja noapte. Am luat trenul până la Nihonbashi, iar de aici metroul până la Asakusa În gara de metrou ai la îndemână panouri pe care sunt afișate stațiile și prețurile biletelor. Totul este foarte bine organizat, nu există cozi pentru bilete. De noi s-a ocupat Dimi. În această seară, Alex și-a sărbătorit ziua la „Darling”, barul lui
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
vedea pe stradă, în unele zile, chiar deloc. Din Asakusa ajungi cu metroul la Shibuya Pentru mine, o iubitoare de liniște, de parcuri și flori, Shibuya este ca un stup, al cărui zumzăit, fără întrerupere, mă obosește. De cum cobori din metrou și ieși la „lumină”, te ia în primire vacarmul și mulțimea în care te poți pierde dacă nu ții aproape de grup. Străzile sunt înguste, intime, ca peste tot în Japonia, și foarte aglomerate. Sunt clădiri înalte cu arhitectură futuristă, unele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Persoanele din spate sunt și ele stropite, dar nu udate până la piele. Trebuie să recunosc că a fost o zi obositoare din cauza prea multor emoții, chiar dacă au fost pozitive. La întoarcere am luat un trenuleț simpatic, ce semăna cu un metrou, în care te urci direct de pe peron, apoi am coborât în gara Tokyo. De aici am continuat drumul spre Asakusa cu taxiul. În timp ce așteptam rândul la taxi, Criss a recunoscut o vedetă de la televiziunea japoneză. Pentru că nu era foarte sigură
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
confort și de odihnă, amenajându-ne culcușul pe ziarele întinse direct pe cimentul neprietenos de la etaj, dar feriți de curentul aerului condiționat. Văzusem de multe ori prin filme sau prin diferite documentare oameni dormind pe sub poduri sau prin sălile de metrou, acoperiți de ziare sau cutii din carton, dar nu-mi închipuiam că voi avea parte vreodată de o experiență asemănătoare! Am acceptat însă cu ușurință jocul, mi-l doream chiar; am știut din prima că sunt pus în fața unei încercări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
însă în cele din urmă ideea de bază a fost să se mute la cel puțin două ore distanță de orașele mari, din moment ce acolo explodau sinucigași dinamitați, în locuri aglomerate ca Burger King și Starbucks și Wal-Mart și stațiile de metrou la orele de vârf. Kilometri întregi ale unor orașe importante fuseseră încercuite de sârmă ghimpată, iar ziarele de dimineață publicau pe prima pagină fotografiile aeriene ale clădirilor bombardate, distingându-se contururile mormanelor de cadavre dincolo de o macara care îndepărta cioburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vor ateriza în cursul zilei de mâine. VASILE GÂRNEȚ: La „Alfa Lisboa Hotel” voi locui la etajul 19, o clădire modernă, de tip american - beton și sticlă, lipsită de ornamentație -, situată în partea nouă a orașului, lângă o stație de metrou. Încă de la recepție, ne întâmpină Lascha Bakradse, un georgian tânăr, attendent-ul nostru, adică „omul de legătură” pe filieră oficială, care ne va oferi asistență administrativă (scriitorilor din Moldova și Georgia) pe întreaga perioadă a lui Literatur Express. Vorbește rusește, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Pessoa este reconfortantă: faptul de a fi sosit la Lisabona cu două zile înaintea noastră îi creează acestora și lui Adrian un avantaj în ce privește cunoașterea orașului, iar nouă ne dă un sentiment de siguranță. Abia ieșiți din stația de metrou, în centru, Adrian ne anunță că dorește să asiste la messa de după-masă și, prin urmare, va merge la o catedrală pe gustul său. „Mergeți voi fără grijă, o să vă găsesc neapărat.“ Contrariați ușor de această întorsătură a lucrurilor, stabilim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
foarte întortocheate, bunăoară în stația Châtelet, unde se întretaie mai multe linii. Arhitectul care a proiectat metroul parizian nu pare să fi suferit de un spirit excesiv de geometric. Mai degrabă s-a lăsat locuit de o imaginație învolburată. Coborâm din metrou în stația Anvers, la poalele Bisericii Sacré-Coeur, spre care urcăm cu funicularul. Cartierul Montmartre, e trecut de zece seara. Forfotă mare pe străzi și la această oră, chiar dacă majoritatea pictorilor ambulanți și-au strâns șevaletele. Cumpăr, parcă pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
roșie, cotiere și genunchere din piele neagră. Muzică, accente arabe. Câțiva tineri așezați pe bordură, cu bărbia rezemată pe genunchi, nemișcați și cu privirea absentă. Cred că sunt drogați. „Peisajul” îmi displace profund și caut pe hartă o gură de metrou situată în apropiere, pe unde să dispar. Cât cercetez harta, se apropie de noi un individ cu tenul tăbăcit și spune cu voce tare, ca să-l audă și ceilalți, rămași la oarecare distanță, că Parisul este al lui, numai al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu vreau să vorbesc franceza lui. Good bye! Tipul pare dezamăgit de schimbul de replici, care nu oferă o pistă reală de dezvoltare a „conflictului”. Se întoarce la ai lui, mulțumit, totuși, că ne-a făcut să plecăm. Ieșim din metrou, după ce schimbăm un tren la stația Cluny/La Sorbonne. Mergem, încercând să uităm „litigiul” cu marocano-sirianul franțuzit, pe bulevardul Saint Michel - un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul proletaro-rockist din Piața Bastiliei. Ce să mai comentezi? Lucruri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e singurul care n-a prevăzut „întărirea” francului în nordul Franței. Andrej mă întreabă, arătându-mi pe hartă, dacă Théâtre Sébastopol e chiar Teatrul Sevastopol. Totul e posibil. La Paris am mers pe bulevardul Sevastopol, am coborât în stația de metrou Stalingrad... De ce n-ar exista și la Lille câteva denumiri rusești? VITALIE CIOBANU: Sunt o făptură meridională. Duc dorul Sudului, căldurii și intimității lor istorice - garanție a valorii și a spiritului aristocrat. La Lille mă simt ca un personaj din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viscerelor subterane, unde mișună o umanitate de gradul doi, o populație de mutanți (vorba vine), dar care este aidoma lumii tale, adică „palierului existențial” la care viețuim noi, cei de la „parter”... Plătim șase mărci pentru un bilet de călătorie în metrou valabil pentru toată ziua. Coborâm cu escalatorul în interiorul imensului abdomen secționat și dibuim, nu fără oarecare dificultate, din cauza indicatoarelor enigmatice, intrarea în grota trenului. Totul e automatizat aici. În vagon deja, un monitor suspendat îți arată traseul marcat cu puncte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
foarte scumpe. Uite un loc care mai „repară” din imaginea șifonată a orașului. Din păcate, această frumusețe este ascunsă sub pământ, într-o galerie ca un buncăr - un fel de tunel cu mai multe cotloane, cu treceri sofisticate, ca în metrou. La ieșire suntem așteptați de o avalanșă de artiști amatori. Muzică, dansuri populare și moderne, un potpuriu de o varietate halucinantă. Nu ai timp să te dumerești, să te fixezi pe un gen de muzică. Excesivi în tot ceea ce fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în funcție de prezența mulțimii. Iată, îmi zic, o mostră din arhitectura de mâine a Berlinului, un oraș în care se construiește non-stop, zi și noapte, dintr-o nevoie aproape nebunească de a recupera întârzierile istoriei. Plecăm pe jos spre stația de metrou, până la care trebuie să traversezi câmpul roșiatic, marțian, înțesat de canale și gropi de excavație. Linia de metrou e suspendată cam la o înălțime de 10 metri deasupra solului. Un escalator te urcă până la peron, unde pe niște suporturi metalice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]