6,060 matches
-
63. Dar când Yima a început să rostească minciuni, xhvarena-ui său 1-a părăsit și în cele din urmă el însuși a pierdut nemurirea 64. Un alt mit eshatologic, deși independent la început, a fost integrat de către teologia zoroastriană în mitologia lui Yima: Ahură Măzdă îl previne pe Yima că o iarnă de trei ani va nimici întreaga viață pe pământ, și îi cere sa construiască o incintă (vară), în care va salva pe oamenii cei mai buni și prăsila tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acespare a fi rezultatul unui lung proces de sincretism religios. 68 Vezi textele citate de M. Mole, op. Cit., p. 109. 69 Saddar Bundehes, 32-37, tradus de Mole, p. 111. 70 Cele două creații - "spirituală" (menok) și materială (getik) - ca și mitologia Omului Primordial (Gayomart) vor fi discutate în cea de a III-a parte. Capitolul XIV RELIGIA LUI ISRAEL ÎN EPOCA REGILOR și A PROFEȚILOR 113. Regalitatea: apogeul sincretismului " Iar dacă a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dacă nu cumva lucrurile nu sunt exact invers decât mărturisește tradiția. Pe acest fapt se bazează, de altminteri, conflictul dintre generații și generația rămâne un termen-cheie al studiului de față. Întrebarea care se poate pune este cât de mult receptarea, mitologia creată în jurul autorului influențează opera și chiar orizontul de așteptare și cât de mult se lasă poetul însuși influențat de acestea. Răspunsul la această întrebare tinde să devină cu atât mai important cu cât avem în vedere o generație de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înseamnă o apropiere a acestora de parabolă. Textele lor capătă aspect alegoric. Este un univers fantasmatic cel pe care-l creează la limita dintre real și imaginar. Tonalitatea este incantatorie, balada fiind adesea pretextul pentru o călătorie în timp, în mitologie, în imaginar. Se creează, de fapt, o mitologie proprie și, prin intermediul personajelor-simbol care apar în poemele acestea, se încearcă o schimbare a lumii, o luare a ei în stăpânire, dar adesea filonul tragic care dă acestor texte un caracter elegiac
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lor capătă aspect alegoric. Este un univers fantasmatic cel pe care-l creează la limita dintre real și imaginar. Tonalitatea este incantatorie, balada fiind adesea pretextul pentru o călătorie în timp, în mitologie, în imaginar. Se creează, de fapt, o mitologie proprie și, prin intermediul personajelor-simbol care apar în poemele acestea, se încearcă o schimbare a lumii, o luare a ei în stăpânire, dar adesea filonul tragic care dă acestor texte un caracter elegiac este mai pregnant decât orice ideal pe care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înțelege că nu-l vor urma, a celui care afirmase că afecțiunea sa merge spre cei pe care îi simte a-i fi asemenea 174. Alteori imaginea de frondeur este dusă și ea la extrem, creându-se un soi de mitologie în jurul său. Se povestește astfel cum ar fi strigat pe stradă împotriva generalului Antonescu, fapt pe care Geo Dumitrescu însuși îl neagă, descriind cum se îmbătase cu izma lui Stelaru, dar afirmând că nici măcar starea de ebrietate nu l-ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine din nostalgia purității ci din mecanismul acestor disonanțe care pot fi depistate de la alăturările de cuvinte până la "fronda" celui care își refuză condiția"210. Al. Piru îi reproșează lipsa aptitudinii "de a se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
clarurilor de platină,/ amintește-ți de dansul de peste vămi, peste zodii.../ dincolo de pulpe ferigele creșteau miraculos/ până la pieptul unde săltau două rodii". Se conturează astfel câteva imagini obsedante ale liricii tonegariene. Evadarea în vis, evadarea în trecut, în cosmos, în mitologie, în literatură, în dragoste sunt, rând pe rând, încercate și totul pare să se sfârșească în același univers putând pecetea tristă și galbenă a dispariției. La Dimitrie Stelaru, viața și moartea sunt reprezentate cu oarecare teatralitate sau, mai degrabă, cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu prezența ei peste tot, ci imposibilitatea de schimbare a destinului și neputința de a vedea, dincolo de moarte, o salvare. Lumea descrisă pare a contrazice profund mesajul biblic, de aici și tendința de a polemiza cu învățăturile creștine. Raportarea la mitologia biblică se face negativ ("oraș în care murim/ fără parabola intrării în Ierusalim"), accentuând lipsa unei salvări, dar și lipsa bucuriei de a trăi. Adverbul "iarăși" din final (a cărui semnificație este susținută și de punctuația enunțului) indică o repetare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mesageri, de purtători ai luminii, ci este o procesiune a renunțării și a deznădejdei, ei nu pot să mai comunice decât o angoasă devenită cosmică ("Dinspre cer îngerii coborau/ Înfiorați de spectrul Titanului", Îngerii). Pierderea comunicării cu sacrul creează o mitologie a alterității, dublul uman, sinele, devenind el însuși divinitate. Dacă lumea nu poate fi cunoscută, cucerită atunci atenția căutătorului se va orienta spre interior într-o încercare de reașezare a ierarhiei universale ("Am strigat la Dumnezeu - nu m-a auzit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ghicit, lipsit de consistența realității, " Dincolo de spatele meu bănuiam un oraș/ Pensulând fiecare punct esențial/ limbi de flăcări ajungeau până la stelele fixe/ ca și cum pe un prosop uriaș/ pus la uscat/ fluturau urmele de sânge lăsate de Cain". Totul este distorsionat, mitologia nu face decât să distrugă, să supradimensioneze și mai mult imaginile, contururile. Acumularea de imagini e utilizată ca tehnică și-n După-amiază, tocmai pentru a construi un univers al plictiselii, în care viața e redusă la minimum. Notațiile sunt sumare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
subțiat.// Răsar din smârcuri, îi trimet orașele cu turnuri sub nămol". E o apariție ce sfidează timpul, moartea, fără a se exclude aluzia erotică, "de gleznele de zmalț trage fecioarele cu sâni pietroși/ pe lângă scoici și solzi cojiți de pe sirene". Mitologia și-a pierdut din valoare, revenirea la viață nu se poate face aici, totul e supus degradării și lumea comună, banală, și trecutul, și universul imaginar. Semnul sub care stă lume aceasta este cel pus de Piaza-Rea, "se cațără pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
astfel inconsistența lumii. Aceeași tehnică a ironizării se regăsește și în Moment solemn. Se creează întâi un spațiu nedefinit, "undeva în China Meridională". Neprecizarea coordonatelor duce la anularea limitelor dintre ficțional și nonficțional. Totul e proiectat într-un fel de mitologie personală în care binele și răul se confundă. Exotismul este ironizat, nu e refugiu și nici nu provoacă mari nostalgii. Crima face parte din banalitatea existenței. Retorismul discursului este subliniat, oarecum umflat: "Vă spun: "Aici am întâlnit Moartea cu aripi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
drept cearșaf unsuros pe cele e la sufragerie. Și-apoi, bunicule, tu ai să privești cât vrei de la pervazul lor." (local familial). Diferența de tehnică nu este totuși foarte mare pentru că și într-un caz și în celălalt crearea unei mitologii proprii se bazează pe refacerea realului în datele sale esențiale și apoi pe introducerea unui element bulversant pentru universul de așteptare al cititorului, cu caracter de maximă sau de poantă, care însă se constituie ca o parte firească a lumii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Muribundul Tristan Corbière citea - am mai spus - „portretele” lui Sainte Beuve, iar ieri-alaltăieri, pensionarul François Mitterrand citea (cum a declarat într un interviu ) cărți despre istoria antică. Un cuvînt care la Lucian Blaga ar fi firesc, la Bacovia e neașteptat: mitologie. Se întîlnește în „Undeva”: „și numai singur treceam pe platoul melancolic, unde șoptea mitologia”. Și încă o dată, în titlul unui poem care mi se pare un mic gest de protest împotriva naivității celor ce credeau în mitul contemporan postbelic al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
François Mitterrand citea (cum a declarat într un interviu ) cărți despre istoria antică. Un cuvînt care la Lucian Blaga ar fi firesc, la Bacovia e neașteptat: mitologie. Se întîlnește în „Undeva”: „și numai singur treceam pe platoul melancolic, unde șoptea mitologia”. Și încă o dată, în titlul unui poem care mi se pare un mic gest de protest împotriva naivității celor ce credeau în mitul contemporan postbelic al apropierii unei fericiri generale: „Voi v așteptați/La orizont,/ La țări/ Și mări./ Promisiuni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
demonstrat calitățile lingvistice în 1966 la Universitatea John Hopkins, cam în același timp în care Truman Capote face același lucru cu a sa carte, In Cold Blood. Fiecare se angaja în atacuri bazate pe epistemiologie: Capote reprezintă o provocare pentru mitologia visului american; Derrida reprezintă o provocare pentru ceea ce se presupune în legătură cu realizările limbii. Părerile acestora vor fi împărtășite de critici și savanți, care vor insista că forma nu poate dispărea, în ciuda ordinelor Puterii și a altor conservatori ai vechiului regim
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
specifice legate de clima de tranziție cu influențe mediteraniene și adriatice (ce aduc nou În vegetație, comparativ cu alte zone ale țării). Dacă am lua ca exemplu statuia lui Hercule, datele oferite, trebuie să cuprindă informații despre următoarele aspecte: În mitologia cărui popor a apărut acest personaj, ce semnifică el, ce legătură se poate face cu Herculane, istoricul statuii etc. Astfel de inscripții trebuiesc atașate la toate obiectivele de atracție turistică de pe raza stațiunii și din Împrejurimi, respectiv la: statuia de la
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
monde entier rêve aux Parisiennes!" [Juin, p.6]. Hubert Juin, care aduce imaginea Parizienei între 1880 și 1914, scrie că Republica a Treia are nostalgia secretă a unui monarh, pe care îl găsește în persoana Parizienei, femeia care este o mitologie 38. Ea se construiește că mit deoarece este recunoscută ca atare de către un public care proiectează în femeia pariziana visele, fanteziile și fantasmele tabuizate. Depășind diferite manifestări individuale care atestă acest mit, mitul Parizienei se ridică la o semnificație colectivă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tânărului curajos în filiația eroilor secolului, el consideră destinul tinerei fete și al femeii mai reprezentativ. Zola crede în rolul benefic al femeii bune și regeneratoare. Vectorul redirecționat de la grandoarea anticilor la ambițiile reduse ale personajului modern este ceea ce frânează mitologiile eroismului și deschide calea spre personajul non-eroic al secolului al XX-lea. Astfel, eroul se metamorfozează în aventurier: "on voit leș candidats-héros hésiter entre écrire et dominer, briller par la redondance d'un style de prestige et briller par le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cum ar fi Stanislavski, Meyerhold, Vahtangov, Tairov. Anumite divergențe artistice dintre acești mari regizori țineau în mare parte de imaginea scenica a actorului. În fond, sistemul lui Stanislavski este o tentativă, după Paradoxul comediantului lui Diderot, de a edifica o mitologie a imaginii scenice prin prezența și interpretarea actorului. Spre deosebire de reformatorii europeni Adolphe Appia și Gordon Craig, regizorii ruși dau un sens nou ideii de cultură a actului teatral, fundamentând căi ale creativității în domeniul teatrului. Dacă Meyerhold și Tairov sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mâinile sale. Este cazul femeii pariziene. Zola este unul dintre puținii care se oprește la un aspect neglijat de majoritatea scriitorilor timpului, cum ar fi răzvrătirea potențială a femeii, capacitățile ei subversive și surprinzătoarea să autonomie. Ambii scriitori-giganți constituie o mitologie fondatoare a literaturii secolului al XIX-lea, dat fiind influență modelelor socio-literare balzaciene și zoliste asupra întregii scriituri românești contemporane. Diferiți factori importanți fac din Pariziana când un model negativ, când unul pozitiv. Caracterele analizate dovedesc o oarecare omogenitate și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Contrafort, Nr.3-4 (101-102), martie-aprilie 2003, p.22-23 BAROCHE, Jacques, Sexualité de la femme mariée: la Française et l'adultère, Soisy-sur-Seine: Sénart, 1973 BARTHES, Roland, Essais critiques, Seuil, Paris, 1964 BARTHES, Roland, Le système de la mode, Gallimard, Paris, 1967 BARTHES, Roland, Mitologii, Polirom, Iași, 1997 BARTHES, Roland, Mythologies, Seuil, Paris, 1957 BARTHES, Roland, Poétique du récit, Seuil, Paris, 1977 BARTHES, Roland, Sémiologie et urbanisme, în L'Aventure sémiologique, Seuil, Paris, 1985, p.261-271 BAUDELAIRE, Charles, Curiozități estetice, Meridiane, București, Tr. Rodica Lipatti
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1978 * * *, Dictionnaire des mythes d'aujourd'hui, Sous la directiction de Pierre BRUNEL, Rocher, Paris, 1999 * * *, Dictionnaire des mythes littéraires, Sous la directiction de Pierre BRUNEL, Rocher, Paris, 1988 * * *, Dictionnaire encyclopédique de la littérature française, Robert Paris, Laffont, 1999. * * *, Dicționarul de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1989 * * *, Ecrire Paris, Seesam et Fondation Singer-Polignac, Paris, 1990 * * *, Elle: héroines de romanș, miroire de leur temps, Editeurs français réunis, 1975 * * *, Encyclopaedia universalis, France Ș.A., Paris, 1992 * * *, Espaces romanesque, études réunies par Michel Crouzet
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]