5,311 matches
-
distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei exploatează diferite miteme, punând accentul pe momentele de înnobilare a Parizienei: "On faisait une Parisienne avec de l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cette capitale, nommée par le petit peuple, le paradis des femmes, le purgatoire des hommes" [Mercier, 1828, vol.I, 21, p.40]. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celuia care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celui care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se duc în fundul capului, iar fața ajunge întocmai ca un fruct cu coaja veștejită. Stomacul gol se strânge, pântecele începe a se lipi de spinare, măruntaiele se topesc încetul cu încetul îndesându-se unele în altele... Ce pedeapsă merită acel monstru care trece cu vederea, fără pic de milă, un astfel de corp? Acela pe care nu-l mișcă atâta mizerie, de ce fel de chinuri nu este vrednic? Există oare o altă cruzime mai mare? Oare poate fi socotit un astfel
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
marca stilistică a "Grupului de la Iași", mi-au dezvirginat mintea și aș plasa oricând ca surse ale modelării mele culturale ulterioare eseul lui Luca Pițu despre Lévi-Strauss citind Frații Jderi, cronicile lui Dan Petrescu făcute Cenaclului de Luni sau altor monștri sacri ai literaturii oficiale, studiul lui Sorin Antohi despre Eufrosin Poteca și începuturile utopismului românesc, "raderea" exemplară (care se intitula, dacă nu mă înșel, chiar "Pietà") a lui Nichita Stănescu făcută de Dan Alexe, eseurile lui Liviu Antonesei și Valeriu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prilejuri, împreună cu Lucian Vasiliu și cu sprijinul Uniunii scriitorilor, pe Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Nicolae Breban, Laurențiu Ulici, Sorin Alexandrescu, Matei Vișnic sau Claude Karnoouh, pentru a aminti în fugă câteva nume dintr-o prestigioasă panoplie de monștri sacri ai scrisului. În edițiile trecute mari figuri ale literaturii noastre, astăzi plecați cu discreție dintre noi, precum Mihai Ursachi, Adrian Marino, Constantin Ciopraga, Alexandru Paleologu, Paul Miron sau Radu G. Țeposu, au vorbit ieșenilor și au onorat cu prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vizual, black light, teatru karaghioz, teatru de hârtie, commedia dell'arte, teatru dans sau celebrul bunraku asiatic. Diversitatea stilistică a fost ilustrată de artiști recunoscuți internațional (mulți dintre cei prezenți la Iași fiind pionieri ai genului sau discipoli ai unor monștri sacri ai meseriei), astfel încât festivalul își propune să arate excelența în domeniu fără să facă o ierarhizare (nu se oferă premii, ci, fiecăruia, un trofeu conceput de artistul ieșean Dragoș Pătrașcu). Este apoi o experiență de contact cultural, dincolo de extraordinara
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rezolvat prin autocritică sau, la rigoare, răsplata meritată a dușmanilor de clasă. Văd că acest strigoi roșu renaște cu dezinvoltură și la noi și tare aș avea chef să încep a ciopli niște țăruși (simbolici), numai buni de tratat tahicardia monstrului. Mă mai gândesc. 14 noiembrie 2009 Trăim într-o societate care și-a pierdut reperele. Dacă lumea arhaică, tradițională, era dominată de echilibrul natural al lumii casnice, al câmpului și al cosmosului, echilibru reglat prin credință, tradiții și mituri ordonatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
argumente pentru necesitatea ca Primăria să se implice în astfel de proiecte. Spectacolul "URBAN RABBITs" pe care trupa Le Cnac îl propune Iașului este în egală măsură o provocare pentru publicul educat, pentru copii și adulți totodată. În regia unui monstru sacru al genului, Arpad Schilling, spectacolul este produs pentru a fi integrat în manifestările Capitalei Culturale Europene a Culturii din acest an (Pecs, Ungaria) până acum jucat la Paris și la Roma, ieșenii fiind singurii invitați din țară să descopere
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și bând lapte și sânge de cal”. Pentru a întregi tabloul să amintim și spusele episcopului din Friesing: „Ungurii sunt oameni urâți, cu ochii scufundați, mărunți la statură, barbari și să lbatici în năravuri și în limbă; un fel de monștri omenești” . Bizantinii, care au luptat de mai multe ori cu ungurii , atât înainte cât și după creștinarea lor, numeau pe șefii lor „prinți turci” , iar țara cucerită, Turcia. Diplomația bizantină avea în vedere, desigur, pe șefii lor, aristocrația de stepă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
studiul „Principii de estetica”, G. Călinescu definește romantismul În antiteză cu clasicismul, evidențiind convingator deosebirile dintre cele doua curente literare, manifestate predilect În literatură. Clasicul este „un om ca toți oamenii”, pe când romanticul este cu totul ieșit din comun, „un monstru de frumusete sau de urâțenie, de bunătate ori de răutate”, reliefând astfel caracterul cu totul excepțional al celui din urmă. Pe când clasicul este „inteligibil” În exprimarea ideilor sau construirea situațiilor, romanticul este „bizar” si deloc moralist, așa cum este cel dintâi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mari defecte puse exclusiv În slujba răului. Dorința lui de răzbunare e patologică. Setea de sânge nu poate fi controlată. G. Călinescu Îl caracterizează astfel: „Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanul e genealoid, plin de contradicții, un monstru moral, aci superstițios, aci impiu (necredincios ), o dată delicat, altă dată crud, practic ca unul care ar fi studiat pe Machiavel și totodată fricos de damnare...un erou impenetrabil.”. Moțoc se distinge prin lașitate; doamna Ruxanda, prin bunătatea ei, devine o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fuge la Tarsis. Dumnezeu Îl pedepsește pentru nesupunere, trimițând un vânt ceresc, provoacând o furtună pe mare. Corăbierii, bănuind că Iona este cel care a atras mânia dumnezeiască, Îl aruncă În valuri. Din poruncă divină, Iona este Înghițit de un monstru marin și, după trei zile si trei nopți petrecute În burta peștelui În pocăință, „Domnul a poruncit peștelui și peștele a vărsat pe Iona pe uscat”. Iona din piesa lui Marin Sorescu se deosebește de personajul biblic prin aceea că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Dumnezeu Îl pedepsește pentru nesupunere și trimite un vânt puternic, menit să provoace o furtună pe mare. Corăbierii bănuiesc faptul ca Iona a atras mânia cerească și l-au arunca În valuri. Din poruncă divină, Iona este Înghițit de un monstru marin și după trei zile și trei nopți petrecute În burta peștelui, În pocăință, „Domnul a poruncit peștelui și peștele l-a varsat pe Iona pe uscat”. Construcție și semnificație; personajul „Iona” este o dramă absolută În modul conceput de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sarcastică, într-o serie autohtonă prestigioasă începută de Călinescu și Kirițescu, serie în care personajul Vica Delcă din Dimineață pierdută ocupă un loc de seamă. Mulțimea de rude adevărate sau inventate de Securitate pentru savantul întors în vizită formează un monstru locvace, ale cărui multiple guri inventează cu frenezie tot felul de minciuni despre vizitatorul Traian. Observatorul comediei umane din aeroport sau din apartamentele închiriate de Securitate folosește uneori un lexic neologic, aseptic și plin de sarcasm, asemănător celui al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
sunt atât de puțin intense încât nici măcar nu suntem conștienți de ele. Când începem să fumăm regulat, credem fie că ne plac țigările, fie că „ne-am obișnuit". Adevărul este că am devenit dependenți, nu ne dăm seama, dar micul monstru - nicotina - a intrat în noi și din când în când trebuie să-l hrănim. Toți fumătorii încep să fumeze din motive prostești. Nimeni n-are nevoie să fumeze. Singurul motiv pentru care cineva continuă să fumeze, fie că este fumător
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
când în când trebuie să-l hrănim. Toți fumătorii încep să fumeze din motive prostești. Nimeni n-are nevoie să fumeze. Singurul motiv pentru care cineva continuă să fumeze, fie că este fumător ocazional sau mare fumător, este acel mic monstru care trebuie hrănit. Povestea asta cu fumatul e un șir de enigme. Toți fumătorii știu perfect că sunt niște proști și au fost prinși în capcană de ceva malefic. Totuși, eu cred că aspectul cel mai trist al fumatului este
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
sau ne satisface. Dar nu poți fi satisfăcut decât dacă mai întâi ai fost nesatisfăcut. De ce nu au nefumătorii această stare de insatisfacție și de ce, după masă, când nefumătorii sunt perfect relaxați, fumătorii nu se relaxează până când nu satisfac micul monstru - nicotina? Scuză-mă că mai insist puțin asupra acestui subiect. Principalul motiv pentru care fumătorilor le e greu să se lase este că sunt convinși că vor renunța la o plăcere autentică sau la un sprijin. E absolut esențial să
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
începe să părăsească rapid corpul, ceea ce explică faptul că în împrejurări stresante fumătorul are tendința să fumeze țigară de la țigară. Așa cum spuneam, nu este vorba de un „obicei". Adevăratul motiv pentru care orice fumător continuă să fumeze este acel mic monstru dinăuntrul său. Din când în când trebuie să-l hrănească. Fumătorul hotărăște momentul și se pare că o face în patru tipuri de ocazii (sau o combinație a lor): PLICTISEALĂ/ CONCENTRARE - două stări absolut opuse! STRES/RELAXARE - două stări absolut
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
că fumează fiindcă le place pipa. Dar de ce au trebuit să se străduiască atâta ca să le placă, de vreme ce erau absolut fericiți fără ea? Răspunsul e următorul: odată ce ai devenit dependent de nicotină, spălarea creierului se amplifică. Subconștientul știe că micul monstru trebuie hrănit - și nimic altceva nu e lăsat să pătrundă în minte. Așa cum am mai spus, ceea ce-l face pe oameni să fumeze în continuare este frica, frica de senzația aceea de gol și de nesiguranță pe care o ai
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
nu fumezi, ceva îți lipsește. Când mintea îți este ocupată cu ceva nestresant, poți rezista vreme îndelungată fără ca absența drogului să te deranjeze. în schimb, dacă te plictisești, nu există nimic care să-ți distragă mintea de la fumat, așa că hrănești monstrul. Când devii delăsător (adică nu încerci să te lași de fumat ori să reduci numărul de țigări), până și gestul de a aprinde țigara devine inconștient. Chiar fumătorii de pipă sau cei care-și rulează singuri țigările pot parcurge ritualul
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
Asta e încă o iluzie adăugată celorlalte. Când te străduiești să te concentrezi, încerci în mod automat să nu fii distras de nimic - de pildă, de faptul că ți-e frig sau cald. Fumătorul este de la bun început dezavantajat: micul monstru își vrea doza. Prin urmare, atunci când vrea să se concentreze, nu trebuie nici măcar să se gândească la fumat. Aprinde țigara automat, potolindu-și parțial dorința și continuă să facă ce are de făcut, uitând instantaneu că fumează. Țigările nu te
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ne odihnim, ne potolim foamea și setea și ne simțim apoi mulțumiți. Totuși, bietul fumător nu se poate relaxa, căci mai are o foame de potolit. Se gândește la țigară ca la o apoteoză, însă e vorba doar de micul monstru care trebuie hrănit. Adevărul este că dependentul de nicotină nu se poate relaxa complet niciodată și pe măsură ce înaintează în viață, este din ce în ce mai rău. Cei mai nerelaxați oameni de pe planetă nu sunt nefumătorii, ci acele persoane de cincizeci de ani, cu
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
făcea vreo năzbâtie cât de mică, îmi pierdeam complet cumpătul. Mi se părea că eram posedat de un duh rău. Și știu acum că într- adevăr ceva mă poseda, numai că vinovatul nu era vreun defect de caracter, ci micul monstru - nicotină. Credeam pe atunci că duc povara tuturor grijilor din lume, însă privind în urmă mă întreb unde era acel stres uriaș. Eram stăpân pe viața mea în toate privințele, mai puțin una: țigara era stăpână pe mine. Partea cea
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
să iasă fumul. Corpul nostru este prevăzut de fapt cu dispozitive de alarmă - tuse, amețeală, greață etc. — Pe care le ignorăm, punându-neîn pericol. Adevărul cel minunat este că nu există nimic la care să renunțăm. O dată ce ai expulzat acel mic monstru din organism și ai scăpat de spălarea creierului, nu vei mai vrea țigara și nici nu vei mai avea nevoie de ea. Țigara nu sporește savoarea unei mese. O distruge. îți distruge simțul gustului și al mirosului. Observă, într-un
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]