4,628 matches
-
de cercei. Descurajată, mi-am băgat mâinile în buzunare și le-am scotocit. Am dat peste un obiect mic și tare în buzunarul drept. Mi-a sărit inima din loc când mi-am amintit de cutiuța emailată și aurită. La naiba! Am uitat cu desăvârșire s-o pun la loc după ce a dat peste mine majordomul. Am scos-o din buzunar și m-am așezat turcește pe podea. I-am săltat capacul. Interiorul era suflat cu aur. Pe capac era inscripționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
i-am distras atenția de la furtul pe care urma să-l repar. —Mulțumesc, am spus. Făcu un pas spre mine, uitându-se iscoditor. Deci, ai de gând să-ți faci un obicei din a pătrunde aici prin efracție? Nu! La naiba, poate, totuși, roata nu se-ntorsese. —Ei bine, atunci ce cauți aici? —Păi... Dumnezeule, chiar și fără Canaletto pe fundal, e, totuși, très drăguț, mi-am zis în sinea mea. Purta o cămașă și pantaloni bleumarin și arăta ridicol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
luat cravata - n-am voie s-o port decît În instanță. CÎnd te gîndești, aduce puțin cu un ștreang - i-ar putea da idei judecătorului. Ăștia se tem că aș putea să mă omor. Dar, Frank, nu asta faci? De ce naiba ai pledat vinovat? — Charles... (Gesticulă cu un aer obosit.) Trebuia, n-aveam ce altceva să zic. — E absurd. N-ai avut nimic de-a face cu decesele. — Ba am avut. Charles, am avut. — Tu ai pornit incendiul? Spune-mi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am Încercat să găsesc victima atacului. Fetele costumate În tîrfe stăteau În hol, cu lista lor de numere de telefon, dar s-au Întors spre mine cînd am apărut urcînd cu pași mari treptele. — Unde e? le-am strigat. La naiba, a fost aproape s-o violeze acolo. Ați văzut-o intrînd? Cele trei se holbară una la alta, apoi Începură să chicotească În cor, cu mințile rătăcite pe tărîmul amfetaminelor. Una dintre ele Îmi atinse obrazul, de parcă ar fi Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să mă respingă, apoi se sculă În picioare și Își aranjă fusta pe șolduri. Sări ca arsă cînd Își văzu genunchii juliți și, Într-o izbucnire de nervi, arse un șut În valiza de care se Împiedicase. — Fir-ar a naibii... — Doctor Hamilton... Credeam că e... — David Hennessy? Dumnezeule mare, cît timp petreci tăvălindu-te prin pat cu el? (Își frecă Încheieturile, scuipînd pe pielea Înroșită.) La cît de neîndemînatic ești, ai ceva forță. Cred că Frank se-ntrerupea de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
noaptea. Ce idee de speriat... Își Închise nasturii bluzei, urmărindu-mă cu oarecare curiozitate și poate comparîndu-mă cu Frank. Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor. Cum naiba te-ai apucat de literatură de călătorie? Poșeta ei zăcea pe podea, cu tot conținutul Împrăștiat pe lîngă noptieră. Ea Îngenunche și Începu să-și pună la loc cheile mașinii, pașaportul și carnetul de rețete. La picioarele mele era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
blestemăția asta În jurul gîtului. — Păi... dacă vrei neapărat... Încearcă să stai o oră fără el, vezi cum te simți. (Îmi desfăcu gulerul, strîmbîndu-se la vederea vînătăilor albăstrui.) Cabrera aproape c-ar putea să preleveze un set Întreg de amprente... Cine naiba să vrea să te-atace? — După cum se Întîmplă adesea, destui. Mai există o fațetă a Estrellei de Mar. Sezonul cu Harold Pinter, societățile corale și cursurile de sculptură reprezintă o distracție de grup elaborată. În paralel, fiecare Își vede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deal. — Intri? mă Întrebă Hennessy, În timp ce se extrăgea din mașină. Un anume scotch bunișor se cere terminat. — Păi... cîteva pahare Întotdeauna fac mașina să meargă mai bine. Ai găsit pe-aici vreun obiect de-al lui Alice Hollinger? — Nu. De ce naiba să fi găsit? Aruncă și tu o privire. O să vezi că-i interesant. Pe cînd Hennessy descuia ușa casei, eu apăsam butonul de fier forjat al soneriei, făcînd să irumpă din semnalizatorul electronic cîteva măsuri din muzica lui Satie. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
David Hennessy. Slavă domnului că nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun cuplu cînd făcea sex. Unora le place să facă sex În mașină, naiba știe de ce. Îmi aruncă portocala și se sprijini de balustradă.) Și zi, cum Îți mai merge? Arăți deosebit de bine pentru cineva care-a fost strîns de gît și atacat de un deltaplan. — Mă și simt bine. Aproape euforic. De la gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
umerii și Își lipi obrazul de al meu. Ne-am tot făcut o mie de griji pentru săracul om. În fine o să aflăm ce-i În capul lui. — Să sperăm. Trebuie să se fi Întîmplat ceva de s-a răzgîndit, naiba știe ce. — Mai contează? Își trecu degetele peste vănătăile de pe gîtul meu.) Principalul e că luăm legătura cu el. Vrei să-l vezi pe Frank, nu? — Absolut. Doar că... Nu prea știu ce să-i zic. E prea pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
informații pentru el. Crezi că e vreo șansă să-și schimbe pledoaria? — Sigur că nu. El se consideră vinovat. Mi-am izbit palma cu pumnul. — De-asta nu vreau să-l văd! N-am de gînd să mă complac În naiba știe ce minciuni acoperă el. — Dar te complaci În tot ce se-ntîmplă aici, spuse Paula, urmărindu-mă cu o privire Întunecată. Își trase pe ea halatul, nelămurită dacă bărbatul musculos și bronzat de lîngă ea nu era cumva un impostor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aparate video. Și-or fi uitat ușile descuiate. — O spargere? Nu-i neobișnuit? Credeam că nu există infracțiuni În Residencia Costasol. — Aș fi vrut eu. Din nefericire, asta-i lumea contemporană. Am auzit și rapoarte despre furturi de mașini, deși naiba știe cum au reușit hoții să treacă de bariera de securitate. Chestiile astea se-ntîmplă În valuri, să știi. CÎnd am venit eu În Estrella de Mar, era la fel de liniște ca aici. — Furturi de mașini și spargeri? (Din nu știu ce motiv, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca un frate mai mare și dădu din cap În semn de Încuviințare către casa de marcat.) Nu-i ușor să rămîi pe baricade. Trebuie să-ți spun că Betty Shand e mîndră de ce-ai făcut. — Am făcut pe naiba. N-o să se-ntîmple nimic aici. Residencia Costasol nu-i genul tău. Aici nu-i Estrella de Mar, e valea zombilor. Aș fi vrut să pot fi de folos. Poți. Apropo, cred că ți-am găsit o casă - are o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vadă de treabă? Aș vrea eu să pot face asta. (Privi aproape cu deznădejde la vilele care ne Înconjurau În acea zonă rezidențială a bulevardului.) Oamenii sînt ca niște copii, au nevoie În permanență de stimulente. Fără asta, se duce naibii toată treaba. Doar infracțiunea, sau ceva pe-aproape, poate să-i mai Însuflețească. Atunci Își dau seama că au nevoie unii de alții, că Împreună reprezintă mai mult decît suma părților. Trebuie să existe neîntrerupt amenințarea asta personală. — Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă doare îngrozitor (cred că nu numai din cauza loviturii ăleia tâmpite, mai trebuie să mi vină și ciclul). Mi-a făcut-o croitoreasa după un model din Neckermann. Da’ n-am purtat-o până acum și-o să mă simt ca naiba în ea! Păi vino mai devreme la mine și ne aranjăm amândouă! A, nu ți-am spus: am pus cerneală în oja aia roșie pe care mi-am cumpărat-o cu tine zilele trecute și-a ieșit trăsnet, un grena
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
inorog? E chiar frumos! Cine spunea că inorogii sunt urâți? îmi dau ochelarii jos și mă frec la ochi. Am luat-o razna. — Georgi, hai să chiulim! propun eu în timp ce sună ener gic soneria care anunță sfârșitul recreației. Dă-o naibii pe profa de chimie, n-am nici un chef de ea! Hai să chiulim și să ne jucăm în zăpadă! îți promit că vin la ziua ta dacă vii și tu acum cu mine! Georgiana izbucnește în râs și aprobă din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca o mătură cu paie scurte pe fruntea mea încă acoperită de coșuri (nu mi-a ajutat la nimic zăpada). Arăt înfiorător, iar dacă-mi scot ochelarii incolori de pe nasul cam lung nu prea văd bine în jur. — Scoate-ți naibii ochelarii măcar la petreceri, mă sfătuiește Georgiana. Dă-i încolo, puneți-i în poșetă, nu trebuie să citești nimic și nici nu e bine să vezi totul prea clar... Chiar dacă te cheamă Clara! Ți se pare lumea mai frumoasă dacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
păstrez cu sfințenie o taină, pe care de asemenea promit să n-o fac publică: ți s-a dus un fir de la ciorap! Răsuflu ușurată. Râd și eu după el, prostește. 4. Duminică dimineața. Ploaie, ploaie, ploaie... S-a dus naibii orice urmă de zăpadă. Stropii de ploaie se preling pe ferestre neîncetat. Mă uit pe geam, obosită. îmi trec mâna pe frunte, să mi dau bretonul la o parte, și simt iar multe mici inflamații care zvâcnesc, nervoase. Parcă nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privirea spre el. Apoi izbucnește în râs. Derulez timpul cu câteva secunde înapoi, fără să iau aminte la râsul lui. Oare am auzit bine ce-a spus? Nu, cred că am visat. — Cred că ai visat! îi spun, încruntată. Cum naiba să ai emo ții pentru o ochelaristă insipidă pe care ai cunoscut-o abia aseară și cu care de-abia ai schimbat câteva replici în timp ce dan sați pe o muzică la fel de insipidă? îmi zâmbește iar, cu o figură destinsă. — Bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de azi că Edo nu știe să înoate! — Ce curios! îi spun, după un timp, simțind, nu știu de ce, nevoia să-mi dreg iar glasul. Nici personajul meu Edo nu înoată. Eduard mă fixează tăcut cu privirea. Mă simt ca naiba sub privirea lui cercetătoare. — Mai știi, rostește el, după o tăcere prelungită, nescăpându-mă din ochi, poate că eu sunt chiar Edo. Te-ai gândit la posibilitatea asta? M-am gândit, dar n-aș vrea să i-o spun. M-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la gură pe Eduard în timp ce citea, să-i văd reacția. Aveam mari emoții. Și, când colo, el mă întreabă un lucru atât de prozaic: ce înseamnă chestia asta? Păi tocmai asta e, că nici eu nu știu ce înseamnă chestia asta, de unde naiba să știu! răbufnesc eu, privindu-l drept în ochi, cu o căutătură sfidătoare. Asta mi-a venit să scriu! Stau de nu știu câte săptămâni cu pixul în mână, incapabilă să mă hotărăsc cum să încep romanul, și din senin s-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o zbughesc în goană în jos pe scări, abia atingând treptele cu tălpile. 8. Am ajuns la liceu la ora 11, întoarsă pe dos de-a binelea. Nu am izbutit să scriu nici măcar un rând astă-noapte, oricât am încercat. La naiba cu ficțiunea! Nu e vina ta, Edo. E numai și numai vina mea. Pesemne că, la urma urmelor, nu mă duce capul atâta cât îmi închipui eu. Sau poate că, la urma urmelor, chiar m-am îndrăgostit de Eduard, iar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cad. Reușesc, totuși, să nu cad - nici la dus, nici la întors. Mă așez înapoi în bancă, plimbându-mi nervoasă mâna pe lanțul de aur și refuzând să mă uit la diplomă. Nu mai fi așa agitată că-ți rupi naibii lanțul ăla! mă averti zează Georgiana printre dinți - și simt cu uimire o undă de căldură în șoapta ei. Vezi, zici că-mi ești prietenă, da’ nu mi ai zis c-ai fost până la urmă la olimpiadă. Nu ți-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceva! îmi spune el, zâmbitor, într-un târziu. Te luminezi toată! Abia acum am priceput ce-ai spus. N-am nimic împotriva ideii să mergem la mare, în principiu. Dar va trebui să mai așteptăm. E prea frig acum, cum naiba să stai la țărm pe frigul ăsta? Mergem după 1 Mai, de acord? Sau, mai bine, mergem chiar de 1 Mai la mare, ce zici? — în regulă, consimt eu, oftând. Amânăm atunci plecarea până pe 1 Mai. Ei, ce mare scofală
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din pat și se îndreaptă spre mica lui fereastră, cu jaluzelele trase. — Vrei să deschid geamul? mă întreabă, cu o voce blândă. — Nnu, îi spun, bâlbâindu-mă fără să vreau. Aș vrea să-mi găsesc ochelarii, nu mai știu unde naiba i-am pus! Cotrobăim amândoi prin cameră, în beznă, fără folos. în continuare mintea îmi funcționează cu greutate. Clara mea minte este complet în ceață! — Să stai liniștită, îmi spune Eduard, tata n-a întrebat nimic. S-a dus să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]