7,995 matches
-
deținătoare a unei culturi cizelate de contactul cu civilizația austriacă, simțindu-se încă în inferioritate etnică și marginalizată în plan politic de centrul „vinovat” de aderența la europenism. Tentația modernității și refuzul literaturii de factură tradiționalistă, asociate conștiinței eșecului și neputinței, generează la S. o devoratoare ură de sine care se manifestă și în „experimentele” poetice, și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă nevoia unei estetici proprii locului și momentului istoric, care, nerevendicându-se
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
o influență negativă cu caracter demobilizator pentru activitate. În general, anxietatea poate fi identificată după următoarele caracteristici: este nemotivată, se referă la un pericol iminent și nedeterminat, fată de care apare o atitudine de așteptare neliniștită; este Însoțită de convingerea neputinței și a dezorganizării În fața pericolului; se asociază cu o serie de tulburări vegetative ce creează disconfort somatic generator, la rândul său, a unui efect de Întreținere a anxietătii. Sub aspect psihologic, starea de anxietate este percepută de către individ mai Întâi
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
administrația maghiară. Chiar dacă discuțiile cu prim-ministrul ungar nu s-au Încheiat Într-un sens pozitiv, Regele României a insistat asupra aceleiași probleme și Într-o convorbire confidențială cu Franz-Iosef. Din păcate, eforturile lui Carol I s-au izbit de neputința Împăratului austro-ungar de a influența politica Guvernului de la Budapesta <ref id="168"> 168 Ibidem, doc. CI, p. 258-261; doc. CVIII, p. 270-271. </ref>. În cele din urmă, reînnoirea alianței s-a făcut sub forma unui nou tratat, aproape identic cu
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
absenței tatălui este aceea de a-și asuma ea rolul patern, devenind prea fermă și severă cu copiii. Aceștia, la rândul lor, vor considera severitatea excesivă a mamei ca pe o respingere a lor ca și copii cu năzuințe și neputințe inobservabile de mamă. Ca și în cazul deprivării materne și deprivarea paternă are nevoie de înlocuitor care, din punct de vedere psihic, este poate mai ușor de găsit decât în cazul mamei. Dar nu numai deprivarea paternă are efecte nedorite
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
meu? Mă învoiesc numai dacă mă vei purta în cârcă. Omul se mulțumi și luă șarpele, care i se încolăci împrejurul gâtului. Mâncarea unuia era și mâncarea celuilalt. Nimic nu făcea unul fără altul. Dar bătrânețea aduce cu ea și neputință și omul ajunse cocoșat de povara ce o purta. Într-una din zile zise șarpelui: Măi șarpe, fătul meu, fie-ți milă și dă-te jos, că nu te mai pot duce! Ba să-ți muți gândul, tată. Așa ne-
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
-l cunoaște, fapta fiind imputabilă doar agresorului; victime provocatoare, doar provoacă, cu intensități diferite de la un caz la altul; victime citatoare, când victima inițiază și participă la actul agresional; victime slabe sub aspect biologic, conformarea executării acțiunii agresionale este rezultatul neputinței biologice de a se împotrivi; victime slabe sub aspect social; Hans von Hentig elaborează următoarea clasificare pornind de la rolul unor elemente situaționale specifice victimelor în comportamentul lor: victime nevârstnice, psihologia acestora fiind afectată de lipsa de experiență socială și de
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
rămășițele? și totuși, în Vest, nimeni nu pare să fie mișcat de această problemă, nici măcar să o fi remarcat” (Brzezinski, 1998, p. 357). Această manieră de a judeca două regimuri criminale după criterii diferite este „revoltătoare”8: ea demonstrează „alarmanta neputință, deopotrivă morală și spirituală, a unei părți importante a intelectualității occidentale de a recunoaște că primejdia totalitaristă era în mod fundamental aceeași în ambele cazuri” (Brzezinski, 1998, p. 358). Dar ceea ce rămâne încă mai de neînțeles este faptul că „ex-disidenții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pun pe masă copiilor mei”. Goana după produse e doar un aspect - e drept, important - al existenței, cu stresul și nesiguranța sa, parte dintr-un sistem de intimidare și supunere: „Am trăit sentimente dintre cele mai diverse, de la revoltă la neputință, ajungând până la ură și la negarea a tot ce se întâmplă în jurul meu. Se crease o stare de contradicție între ceea ce se auzea în mass-media (se vorbea de o societate multilateral dezvoltată) și ceea ce trăiam noi. Nu-mi puteam explica
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ascultă - nu este altceva decât o altă față a vechii formule de generalizare a indiferenței. Lăsăm să vorbească cine nu are ce spune, să acționeze cel nepregătit, să mimeze gândirea cel lipsit de ea, să deschidă drumuri cel condamnat la neputință. Toate se întâmplă pentru că ne-am învățat să știm că alții decid, iar valoarea nu contează. Când totuși cineva spune, strigă, argumentează libertatea, atunci nu este crezut, oricât adevăr ar rosti, pentru că înaintea vorbirii nu am învățat ascultarea. În timpul unui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cameră, am fost profund impresionat. M-am aflat dintr-o dată, pur și simplu, în fața unei fresce bizantine - dar, de data aceasta, vie, în carne și oase, în care chipurile spiritualizate ale locatarilor exprimau povara păcatului originar și, în același timp, neputința de a i se împotrivi. O masă de capete goale, tunse chilug, cu faciesul supt și ochii înfundați în orbite, ale căror priviri stinse evocau agonia muribunzilor fără șansă de salvare. Totul părea ireal. Mi se părea că răsfoiesc un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trăit de fiecare, într-o formă sau alta, a fost cel dintre sentimentele refulate ale vinovăției inițiale (orice schimbare socială prin crime se confruntă cu acest conflict), conștientizarea sacrificiului inutil și mai ales sentimentul lipsei de libertate din relație. Sentimentul neputinței rezolvării acestui conflict a determinat refularea sau proiecția vinovăției în „sus”, iar prelucrarea a urmat modul tipic unei mentalități bazate pe suspiciune și nesinceritate cronică, acela de a căuta vinovații în altă parte. L.A.: Una dintre problemele centrale ale „prelucrării
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
influența alcoolului. Putem vorbi de dubla morală a comunismului, însă nicidecum de circumstanța atenuantă a maselor inconștiente și hipnotizate. Starea hipnotică, manipularea sau dezinformarea nu exclude niciodată vinovăția, asta trebuie să ne fie clar! Dacă individul și-a găsit protecția neputinței în atotputernicia masei și s-a eliberat de complexul colapsului existențial, corectându-și imaginea de sine confuză, prin identificarea cu proiectele paranoice ale „conducătorului”, atunci putem vorbi doar de un proces simbiotic, cu multiple fenomene de transfer, care însă nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
despre care noi am mai publicat, se pare că există o tendință de a folosi nedeontologic științele umane. Nu este aceasta o dovadă că puterea sau „importanța” schimbă caracterul oricui? Puterea umple cel mai bine sentimentul de gol, inutilitate, anonimat, neputință, compensează ineficiența și absența autenticității personale. A folosi psihologia împotriva omului înseamnă a abuza și denatura spiritul ei - cei care gândesc astfel încetează să mai aparțină științelor umane. Grav nu este faptul că unii încearcă să explice vizibilul prin construcții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dar nici păsări în cercuri nu erau” (Lecție). Germinativul (sâmburele), concentrarea sugerată de mișcarea regresivă (arborii se retrag în rădăcini, fructele se întorc în semințe) sporesc neliniștea. „Aș vrea să spun adânc ceva/ ca un cearcăn”, declară poetul, care acuză neputința limbajului de a-i traduce stările. Dacă în Omul fără voie se produce accentuarea tendinței discursive și o înmulțire a metaforelor și personificărilor frapante, în următoarele cărți densitatea și fluxul verbal duc la o narativitate ce dă textului un aspect
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
intens, simțurile sunt violentate de aspectele dezgustătoare și deprimante ale existenței. Anticalofilia, formulele sfidătoare contribuie la întărirea sentimentului de revoltă. În poezia lui V. limbajul frust elimină retorica, iar dificultatea rostirii se întrevede în sincopele expresiei. Limita impusă de cuvânt, neputința acestuia de a sugera starea, presiunea semiotică („Noi am avut pentru orice lucru/ un singur nume. Ce trist să crezi că poți spune/ ceva” - Cântul VIII) conduc, în mod paradoxal, la o suprasolicitare a cuvintelor, la aglomerări lexicale. În același
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
scrierea își conservă o miză personală și autenticitatea de document al unei stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
îl pedepsesc sau îl ignoră. În aceste familii au loc frecvente conflicte, iar copilul este antrenat în disputele dintre părinți. În situații de eșec al copilului, părinții reacționează prin reproșuri și chiar pedepse repetate, care duc la apariția sentimentului de neputință, incapacitate și inutilitate a efortului, alimentând sentimentul de inferioritate care va determina și alte eșecuri, instalându‑se un cerc vicios în care principala victimă este copilul deficient. Părinții exagerați prezintă drept caracteristică de bază supraprotecția; acest comportament ajunge să împiedice
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe scară tot mai mare a verificării adreselor și a managementului „out-of-band”. i) Verificarea adreselor. În prezent sunt puse la dispoziție doar câteva soluții eficiente, inclusiv cele comerciale, care să conducă la diminuarea efectului atacurilor pentru întreruperea serviciilor. Se invocă neputința sau slaba putere a actualelor sisteme de conștientizare sau de aflare a surselor atacurilor. Una dintre cele mai mari slăbiciuni ale actualei infrastructuri Internet este neverificarea adresei sursei. Pasul următor trebuie să conducă la o infrastructură care să permită filtrarea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ce se distinge printr-o profunzime și o seriozitate de tip „modernist”, poate ușor desuetă dacă nu ar fi deghizată în haine la modă precum intertextualitatea, aluziile livrești, practicile textualiste, epicul, pitorescul, prozaicul ori ludicul ironic-absurd. Temele sunt moartea, transcendența, neputința ieșirii din timp și din spațiu, căutarea de sine, căutarea lui Dumnezeu și a unei religiozități proprii, născută din îngenunchere și oroare. O poezie ce are ca obsesie viața ca moarte ori moartea ca viață, prizonieratul în timp și spațiu
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
nu sunt” (Autoportret). Multe texte au în componența lor fragmente interogative sau se constituie ele însele în întrebări rostite șovăielnic, cu o disperare surdă: „ce mai aștept acum/ când nimic nu mai aștept?!/ mi-am numărat cu atenție/ toate malformațiile/ neputințele toate/ și nenorocul întreg,/ cu suflet ușor,/ în sufletul meu/ l-am adunat/ ce mai aștept?” (Ce mai aștept). Fiecare poem pare o spovedanie, o fugă prin întunericul de necuprins al unei existențe ce nu ar putea fi înțeleasă altfel
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea. Odă râvnitoare spre învățături, scrisă cu prilejul deschiderii la București a Școlii de la „Sf. Sava”, indică orientarea spre problemele epocii și spre ideile iluministe. Pentru mărirea omului, Pentru neputința omului amintesc discursurile lui Voltaire din Sur l’homme. Filosofia sceptică a acestor versuri e înlocuită, în Caracteruri (1825), de satira activă, cu finalitate precisă, de îndreptare. În portretizarea patimilor omenești, tributară lui Teofrast și La Bruyère, tendința și expresia
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe Grigore Alexandrescu. Începutul omului și starea orășănească glosează, în felul lui J.-J. Rousseau, asupra decăderii prin civilizație, iar Omul, construită pe antiteze și amintind de Alexander Pope, este interesantă prin reflecția asupra măreției și neputinței existențe umane trecătoare. Pesimism și melancolie sunt notele caracteristice ale acestui volum postum, prin care, cu ecouri din lirica occidentală, M. deschidea drumul meditației. Tot el, prin Caracteruri, după I. Budai-Deleanu și înainte de Gr. Alexandrescu, a consolidat satira. Scrierile sale
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
fiori etc. Chiar și rarele stări de melancolie vorbesc de tălăngi tânguitoare, copaci aplecați de vânt și ploaie, de „neguri purtate de vânturi”. Când și când este semnalată opoziția dintre tumultul veșnic al firii și singurătatea, efemeritatea individului, ca și neputința în fața misterelor lumii. Reprezentarea existențelor individuale este frumos plasticizată în metafora „lumini suflate de vânt”, pe al cărei fundal mai toate aspirațiile omenești apar ca iluzorii flăcări pe comori, ca fulgii de nea, a căror splendoare se topește la atingerea
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
prin accidentul ce era pe punctul să îl împingă spre sufocare fizică. Reflex al unei atitudini refractare, iconoclaste față de tradiția prozei anterioare, schițele gravitează în jurul acelorași date esențiale: adolescența (ca vârstă între inconștiență și naivitate) și bătrânețea (senilitate și decrepitudine), neputința comunicării între generații (Plecările absurde), toate constituind laitmotive ale aceleiași teme - alienarea individului printre semenii săi. Tendința de a surprinde inefabilul unei stări sufletești este prezentă și în culegerea Insul (Texte, semne, apocrife) (1968), din care, în afară de piesa eponimă, nimic
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
dintre sol și diplomatul chinez (atent cu stăruință la afirmarea propriului rang și a regulilor instituției pe care o reprezenta), cu ofensive și replieri, cu formule care abia ascund suspiciunea, cu manevre care ambalează tot atâtea inabilități vecine (retoric) cu neputința, își găsește loc o interminabilă sfadă cu privire la protocol, o veritabilă „gramatică” a diplomației, subiect inepuizabil și care a ocupat cea mai mare parte a tratativelor (altfel, misiunea lui M. a fost o nereușită). Izbânda unuia dintre cele două puncte de
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]