7,150 matches
-
Problemele enumerate ilustrează disfuncțiile sistemului ca Întreg și incapacitatea acestuia de a se adapta, de a-și asigura vitalitatea și stabilitatea. Prezența problemelor menționate anterior, intensitatea și durata lor, precum și lipsa Întrevederii unor actori politici capabili să le soluționeze determină nostalgia populației Republicii Moldova față de fostul regim de guvernare, care le asigura un trai decent membrilor societății și le conferea Încredere În ziua de mâine. În altă ordine de idei, este important de menționat că cetățenii Republicii Moldova nu au Înțeles, nu au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
guvernământ comunist, crește dublu În decurs de trei ani. Acest nivel de Încredere al populației este cauzat, mai ales, de dezamăgirea așteptărilor populației față de promisiunile partidelor democratice care au guvernat țara până În februarie 2001 și, În al doilea rând, de nostalgia după viața relativ Îndestulată din perioada socialistă. Tocmai de aceste momente s-au folosit comuniștii În perioada alegerilor, oferind electoratului promisiuni una mai deocheată decât alta (de exemplu, reducerea costului pâinii și al salamului la nivelul din perioada sovietică). Tabelul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În concluzie, menționăm că la Începutul celei de-a doua decade a procesului de tranziție modul de funcționare a regimului democrat În Republica Moldova lasă de dorit. Populația a pierdut Încrederea În partidele democratice și este ghidată În comportamentul său de nostalgia față de viața din fostul regim socialist, care Îi asigura o bunăstare decentă. Cetățenii Republicii Moldova Încă nu au perceput esența regimului democrat de guvernare și drepturile pe ce acesta le oferă, inclusiv pe cel de a participa la procesul de adoptare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
poate, principala sarcină a antropologiei românești actuale”. David A. Kideckel și colaboratorii săi asumă o ,,etnografie critică, problematizată, comparativă și contextuală” a zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș. Pe lângă unele aspecte comune celor două cazuri (declinul producției industriale, disponibilizările masive, nostalgia comunismului), autorii evidențiază și o seamă de contraste, ca: greve, inerție socioeconomică, instabilitate familială și mineriade În Valea Jiului, față de inițiative private, reconversie ocupațională rurală, emigrație și stabilitate familială În Făgăraș. D. Kideckel și colegii săi constată astfel o ,,variabilitate intra
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
la Eminescu, poetica fiind descrisă ca una care se adecvează la „natura creatoare” în devenire, în care sinele poetului își descoperă identitatea. Iubirea eminesciană, expresie a „erosului românesc”, e descrisă ca participare a poetului la „visul ferice”, „visul misterios”, adică nostalgie a ființei solidare cu omul prin implicarea neființei intuibile sub forma morții. Dorul eminescian este explicat prin Emmanuel Levinas ca „foame sublimă”, care nu își împlinește consumarea, un „mai puțin ca nimic” ce face ca apropierea să erupă distanța sau
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
Masa moșilor. Tablete și studii etnologice, Aalborg (Danemarca), 1997; ed. București, 1998; Cu pușca după zmei. Proză etnologică, București, 1998; Cu pușca după zmei. Unde s-a dat bătălia de la Posada, pref. Vintilă Horia, București, 2000. Repere bibliografice: Romulus Rusan, Nostalgia sanctuarului, VST, 1967, 42; Tudor Teodorescu-Braniște, „Medic la Boișoara”, CNT, 1968, 12; Nicolae Manolescu, Jurnalul unui medic, RL, 1972, 35; D. Micu, O nouă „Carte a munților”, LCF, 1974, 11; Românii, 277-278; Datcu, Dicț. etnolog., II, 136-138. V.F.M.
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
bătăioase, mărturisite peste tot, căutând cu obstinație expresia adecvată, și, pe de alta, o structură reală, mai echilibrată, care, fără voie, o sabotează, insinuându-se, nu o dată, tocmai în miezul manifestului. Când nu sunt o prelungire a manifestelor, poeziile exprimă nostalgia depășirii punctului mort al echilibrului spiritual: multe dintre ele vorbesc despre insatisfacția provocată de inevitabila cumințire a poemului, urmată de o melancolică resemnare. Am putea spune că o mare parte a creației lui Sașa Pană e un reflex al tristeții
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
pasiunii montane, ca și prin preluarea, în cunoștință de cauză, a scriiturii postmoderne. De aici provine și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
altfel, bazat pe reverberații poetice, textul fiind contrapunctat de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a doua singular, procedeu care permite o serie de suprapuneri: planul real cu cel al visului, monologul interior cu replicile interlocutorului, autorul cu naratorul. Nostalgia, cauzată de „imposibila întoarcere” la mentalitatea și simțirea arhaică, este preponderentă și în romanul Sufletul nostru dintâi (1984), un fel de poem în proză cu alură memorialistică și presărat cu elemente fantastice de coloratură neoromantică, figurând un peisaj état d
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
2000; Eminescu și Creangă la Junimea, Iași, 2002; Preoția lui Creangă, Iași, 2003. Repere bibliografice: Ioan Holban, „Ușile nopții”, CRC, 1981, 13; Voicu Bugariu, Proză poetică, LCF, 1981, 24; Dan Petrescu, Întâmplări din camera cealaltă, „Dialog”, 1981, 5-6; Ioan Holban, Nostalgia rădăcinilor, 1984, 48; Val Condurache, „Sufletul nostru dintâi”, CRC, 1985, 1; Ioan Holban, Mărcile personajului, CRC, 1988, 32; Nicolae Rotund, Poveștile din turn, TMS, 1988, 10; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 290-291; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 22-25; Dan Mănucă
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
de realități, de întâmplări, de conversații, reale, imaginare sau rememorate. E o tehnică mizând pe aglutinare și pierderea reliefului exact, pe arabesc, în care se resimte influența mai vârstnicului prieten Mircea Ivănescu, apariție reală în poeme (ca personaj). O anume nostalgie difuză, care cedează uneori în fața unei orgolioase, masculine vitalități, se explică prin împrejurări biografice, ușor de discernut: plecarea soției, mama copilului său, obsesia iubirii pentru ea, obsesia trecutului împreună, a cuplului / familiei destrămate etc. Iubirea rămâne tema principală a liricii
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
Ciobanu, Opera, 260-268; Iorgulescu, Ceara, 245-252; Odangiu, Romanul, 148-152; Mariana Șipoș, Vocile realității, RL, 1986, 8; Holban, Profiluri, 265-276; Rotaru, O ist., III, 718-721; Vlad Sorianu, „Bănuitele primejdii”, ATN, 1989, 6; Cristina Ilina Sălăjanu, Roman la minut cu morală și nostalgie, RL, 1992, 29; Emil Mladin, Un roman tendențios, RL, 1994, 32; Ierunca, Dimpotrivă, 231-235; Rachieru, Poeți Bucovina, 314-316; Doru George Burlacu, Voci ale literaturii, Cluj-Napoca, 1998, 55-62; Cosma, Romanul, II, 100-102; Andreea Deciu, Culoarea tristeții, RL, 2000, 7; Dicț. scriit
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
1999, 1-2; Alex. Ștefănescu, Alexandru Paleologu, RL, 1999, 10; Faifer, Faldurile, 91-95; Mircea Popa, Un boier al spiritului: Al. Paleologu, ST, 1999, 3-4; Dimisianu, Lumea, 213-217; Dicț. esențial, 595-597; Gheorghe Grigurcu, Metafizica politeții, VR, 2001, 3-4; Manolescu, Lista, III, 94-106; Nostalgia Europei, îngr. Cristian Bădiliță și Tudorel Urian, Iași, 2003; Liviu Grăsoiu, În onoarea spiritului liber, CL, 2003, 6; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 132-133. V.Cr.
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
caracterizează prin tonul reflexiv, prin viziunea echilibrată de tip clasic și prin expresia clară, simplă. Linia melodică și curgerea gravă a rostirii nu sunt tulburate de stridențe, inflexiunile elegiace se mențin cu discrete nuanțări în mai toate versurile, nutrite de nostalgia ținutului natal. După 1960 poetul atrage atenția mai cu seamă ca un bun tehnician al versului. În 1987 publică un volum memorialistic, Aproape de ei, unde evocă importante figuri ale culturii cu care i s-a intersectat destinul. A editat Scrisori
PASCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
din tine,/ ca un ochi din orbită,/ toată căldura soarelui/ menită fu să mă usuce...!” Rodul nu este fructul matur al toamnei, cu coaja dură și rezistentă, ci floarea proaspăt fecundată, delicată și efemeră, germenele miraculos încolțit în grădina amniotic-paradisiacă. Nostalgia constitutivă a acestui lirism vizează, așadar, „mirabila sămânță”, clipa originară a existenței dincolo de care nu mai există decât devenire și moarte. Iar semnul definitoriu, irevocabil al morții este trupul, veșmântul material a cărui contemplare provoacă oroare și dezgust: „!nu-și
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
alegoria generalizatoare, elogiind rațiunea împotriva forței, spiritul împotriva absurdului, în poezii concentrate și semnificative pentru existența cetății sau pentru temele eterne. Subintitulate și „parabole civice”, poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru, Hanibal, în care faimosul comandant de oști, unic în „superba lui trufie”, cu elefanții lui care au „albit de
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
exaltat, iscat de luxurianța formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni” din călătorii („icoane pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat patetism pentru trecut. După cum mărturisește undeva, paseistei i-ar fi surâs să fie „o florentină din timpul Renașterii”. Multe trimiteri la capodopere ale picturii, sculpturii, literaturii se înfoaie în suita de „siluete și fantezii” Artiștii noștri (1918
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
provizorii. Prospectând în trecut, survine fie riscul identificării cu caracteristici atribuite în societățile sau regimurile anterioare, prin transformarea lor în surse ale unei singularizări cât mai personale, fie posibilitatea intrării într-o permanență a credinței ce transcende spațiul și timpul. Nostalgia trecutului identitar atribuit sau proiectarea în lumea credinței religioase sunt forme ale oboselii în căutarea identității personale. Subiectivitatea sensului construit este transpusă în forma adevărului transcendental al revelației sau în cea a adevărului confirmat de istorie. Căutarea identității încetează, revoluția
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
importanță, care să fie asociate cu afacerile rutiniere. Astăzi însă ar mai fi relevante asemenea poziții? Înainte de a formula un răspuns trebuie să evităm idealizarea lumii universitare clasice și să admitem că e cazul să nu ne lăsăm ademeniți de nostalgia „turnului de fildeș” al cunoașterii pure, dezinteresate, adică desprinse programatic de orice aplicabilitate. Utilitatea și forma cea mai la îndemână de comensurare a acesteia - banii - au avut mai mereu o importanță aparte. Orice privire în trecutul mai îndepărtat sau mai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
transformat în tot atâtea romane, evocând fiecare câte o etapă din viața sa. Frumoasa risipă cuprinde anii adolescenței și ai tinereții, ca elev și student în România. Orele de română, latină, germană, mediul școlar, cea dintâi iubire sunt evocate cu nostalgie și emoție. Autoficțiunea continuă cu altă etapă: odată cu intrarea în învățământ, la Bistrița și Năsăud, începe calvarul profesorului și poetului, care se întâlnește la fiecare pas cu semnele trădării, lingușelii, delațiunii, cu ofensiva proletcultismului și a stalinizării. Romanul În colț
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
a unor gesturi și obiceiuri ieșite din obișnuit. Cel ce se visa actor avea, se pare, însușiri scenice reale, dovadă adolescentul evocat în Taclale de pensionari, în care, sentimental, autorul s-a proiectat. Renunțând la scenă, M. va purta mereu nostalgia acesteia. Îi plăcea să povestească și avea abilitatea de a „interpreta” o poveste dându-i o coloratură dramatică. Surprinde, ce-i drept, de cele mai multe ori în prozele sale situații și caractere prin chiar structura lor tensionate. E, între altele, și
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
subsumând motive de largă circulație, dar și specifice spațiului nostru cultural. Se adresează primei vârste prin poveste, înfățișând tipul uman ideal (Inima mamei, 1954), sau prin snoavă, ilustrând înțelepciunea și umorul popular (Povești cu tâlc, 1956, Povești despre Păcală, 1961). Nostalgia originilor îl trimite la legendă și basm. Colecțiile de legende pe care le prelucrează cuprind povestiri din fondul culturii universale, după criteriul armonizării versiunilor contradictorii într-o sinteză personală, așa cum se întâmplă în Legendele Olimpului (I-II, 1960-1962), Din marile
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
vizibil și în „subiectul” ciclurilor: ocnarii, harambașii, răzbunarea lotrilor, răscoală, represalii. Unele versuri sunt de inspirație istorică, un filon epic fiind de asemenea ușor de depistat. În Efemerele anotimpuri (1983) intră mai multe pasteluri și meditații asupra naturii, cu toate nostalgiile și căutările vârstei, dar și poezii din lumea satului cărășean, cu datini și expresii populare. Evoluția lui M.-L. are loc în direcția unui text marcat, pe de o parte, de formația sa de matematician, atras de tipologia poeților artifex
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
Midas (1931) au o scriitură de factură postsimbolistă (în linia Henri de Régnier, Marcel Schwob, Albert Samain, Huysmans, Maeterlinck), cu filoane romantice (E.A. Poe, Nerval, E.T.A. Hoffmann), care presupun o atmosferă bizară, enigmatică, exotică sau onirică, încărcată de o nostalgie fin de siècle. Fantasticul minulescian este unul conectat la viața citadină, modernă (ca la Mircea Eliade sau la Al. A. Philippide), rupând deci cu linia, mai bine reprezentată în epocă (prin Galaction sau V. Voiculescu), a fantasticului de extracție rurală
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]