13,698 matches
-
cât peretele de mare. Ziceai că sunt gemene! Toată lumea a aplaudat. Mamei i-au dat lacrimile. Cred că și artistei, era cu spatele spre mine. A luat-o pe mama de după umerii slăbuți, a sărutat-o și și-a lipit obrazul de cel al ei, după care a cântat melodia cu ”Oamenii dragi din Țara de Fagi”, apoi alte două. Mie mi s-a părut că toată lumea din local era pe intervale, pe scări și aplauda... A luat plicul și i
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
emoții vor doar să plesnească, Și țâsnesca din sentimentele ce vor lovi, Tot mai mult semenilor ce vor să trăiască, Necontând dacă lacrimile nu vor conteni, Ei vor doar cu dor mult numai să iubească! Nostalgii din amintiri, plăcuțele tristeți, Obrajii umezi din lacrimile atât de dulci, De s-ar putea cuprinde între atâtea vieți, Acele iubiri puternice cu suflete în dungi, De lovituri inerente parvenind celor educați, Ca iubirilor nu le-a întors cu răzvrătiri Și-nselaciuni crunte că de la
TRISTEŢI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354981_a_356310]
-
câte-n cuget adunate, dorind urechea ta să le asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce
CUVINTE de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354989_a_356318]
-
întrebat dacă sunt mai mică. Spun cum că munca asta m-a obosit. Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescut frumoasă și plină de energie. Doar oglindă în care mă privesc eu mă scalda într-o lumină albă. Obrazul uscat cere lacrimi liniștii născute în mine. Ei îmi numără anii, eu număr scările lăsate în urmă... În mine se înghesuie un suflet. Lipsa de spațiu îi cere aripi. În piept răsună vocea cristalina a copilului care am devenit. Cu
ÎN MINE SE ÎNGHESUIE UN SUFLET de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354991_a_356320]
-
-n fir de iarbă degetul mi-l legi / Să am, asemeni ție, un inel. / Ridici sprîncenele și nu-nțelegi / Ce dor mi-a odrăslit în gînd din el, / Că-n ochii mei te uiți adînc, deodată, / Și cum îmi prinzi obrazul tulburat / Te depărtezi de mine bujorată / Cu capul greu către pămînt plecat.” („Poeme simple”, 1927) Sau: „Și dulci treceau zilele toate și-arar dureri dădeau ocoale... „Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale !” („În grădină”, 1905, Dimitrie
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Iisus Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are de șters lacrimile de pe fețele triste ale multora, pentru că vrea să răspundă rugăciunilor celor ce l-au invocat cu
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
imaginea tipică a cipriotului autentic: îndesat, plin de viață, cu ochii, cred, de culoare deschisă, albastru-verzui, cu zâmbetul care-i potopea de fiecare dată ochii și cu o mustață cum numai în filme văzusem până atunci, răsucită până spre pomeții obrajilor. Simpatic foc, glumeț și deschis, în timp ce noi sporovăiam de zor, care în ce limbă se descurca sau prin semne acolo unde nu ne ieșea, a pregătit frigările lungi de cam un metru cu bucăți de mărime medie de carne de
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
și prietena lui. Să discutăm despre pregătirea nunții lor... Și m-am dus... Ca o proastă incurabilă... - De ce vorbești așa? - De aia, că am fost o proastă și am crezut că este om serios! Valentin a sărit violent de pe scaun. Obrajii săi nu mai aveau culoare și sprâncenele se uniseră de adâncă încruntare. După câteva secunde s-a reașezat, murmurând către Olga: - Iartă-mă! M-am calmat... - Era singur acasă, cu scuza că trebuie să sosească și Anca. Și nu a
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
de la colectiv, el își trage foloase din această poziție, atât de la statul român, în funcție de cum navighează axiologic și ontologic politic, cât și din mediul privat, de la magnații români și nababii neromâni serviți, pe care îi legitimează generos, orbindu-ne de la obraz, ca fiind persoane onorabile, cinstite, niște filantropi mizericordioși, împământeniți, importanți pentru potențiale investiții fabuloase în infrastructura intelectuală și marile recuperări. Cam ce foloase, din perspectiva iluziei populare, mânca-ți-aș? Maximum de foloase! Foloase de-a dreptul mitice pentru orice
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
fără stăpân ce încondeiază săgeți pe ceruri încercând să ucidă cu ele singurătatea mi-am așezat ochii în pântecul pâmântului am să presar toată noaptea lacrimi deasupra lor și o să aștep cu nerăbdare să văd culoarea ochilor mei reflectată pe obrazul zilei de mâine Referință Bibliografică: Cer culoare ochilor / Oana Radu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Oana Radu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CER CULOARE OCHILOR de OANA RADU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355436_a_356765]
-
mi-a zburat pe carosabil, gata să intre sub roțile celui dintâi vehicul care ar fi trecut pe stradă. Bietul de el, cred că m-a ferit în bună măsură de efectul șocului coliziunii, grație cozorocului solid, nemțesc, interpus între obrazul meu și al nefericitei mele victime. În schimb aceasta, sunt sigur, a suportat impactul cu muchia lui dură exact la rădăcina nasului. Consecința trebuie să fi fost dezastruoasă. De aceea am fost primul care s-a repus pe linia de
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
-mi prețiosul parașoc, am luat-o la picior, îngrozit acum și dintr-un al doilea motiv, încă mai abitir decât din cauza celui dintâi. Vâț mă aștepta cu rânjetul lui bine studiat, nu prea lățit, pentru a dăuna cumva armoniei trăsăturilor obrazului, suficient însă pentru a-i dezveli amenințător caninii, dovadă limpede că se simțea absolut stăpân pe situație, gata să pună în aplicare sistemul său diabolic de amenințare. Unde ai fost? Nici nu știam ce să-i răspund, constatam cu uimire
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
fără stăpân ce încondeiază săgeți pe ceruri încercând să ucidă cu ele singurătatea mi-am așezat ochii în pântecul pâmântului am să presar toată noaptea lacrimi deasupra lor și o să aștep cu nerăbdare să văd culoarea ochilor mei reflectată pe obrazul zilei de mâine ... Citește mai mult alaltăieri am avut ochii negri de umbreieri oglindeau în zâmbete luminaastăzi am ochii griculoarea ceței și a porumbeilor fără stăpânce încondeiază săgeți pe ceruriîncercând să ucidă cu ele singurătateami-am așezat ochii în pântecul pâmântuluiam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/355461_a_356790]
-
am ochii griculoarea ceței și a porumbeilor fără stăpânce încondeiază săgeți pe ceruriîncercând să ucidă cu ele singurătateami-am așezat ochii în pântecul pâmântuluiam să presar toată noaptea lacrimi deasupra lorși o să aștep cu nerăbdare să văd culoarea ochilor meireflectată pe obrazul zilei de mâine...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/355461_a_356790]
-
viscol sau e ger... Nici eu nu știu ce e, nu stiu ce poate fi... Știu doar că îmi lipsește enorm iubirea mea... Și-o lacrima fierbinte se scurge-ncet încet... Amestecandu-se ușor cu-n fulg de nea... Ce s-a topit pe-obraz cu-o undă de regret... O noapte-ntunecoasa se lasă peste lume... Sclipiri de diamante apar numai pe cer... Lumini ce ma-nfioara gândindu-mă la tine... Iar luna, prinsa-n ceață, e plină de mister... Aș vrea acum să pot
SPERANTA de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355475_a_356804]
-
Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ea mă cuprinde cu brațele ei roz, că două ramuri de trandafir înflorit mă adulmeca cu nările-i fine și gura ei umedă îmi săruta obrajii. precum un arcuș de vioară brăzdându-mi trupul, ea se agață de mine ca o liana aproape sufocându-mă. Îmi place să-i simt inima bătându-i sacadat, mâinile care se plimbă pe trupul meu cu siguranta pisicii pe acoperiș
LINGUŞITOARE CA ŞI-O PISICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355520_a_356849]
-
am oferit buchetul cu flori, cumpărat special. L-a luat și l-a așezat pe măsuța lângă care se afla , așezat pe un fotoliu cu spatele foarte înalt . Pictorul Ion Grigore, firește, l-a îmbrățișat și l-a sărutat pe obraz. Trecut de 101 ani, mi s-a părut de un farmec cuceritor. Vorbea atât de frumos! Îi mărturisea maestrului Ion Grigore, de la care avea în dar două lucrări de pictură, că îl mai dor mâinile și picioarele din cauza reumatismului; însă
O ZI DE NEUITAT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355516_a_356845]
-
am jenat să întorc capul spre a le admira. Când ne-am ridicat să plecăm, mi s-a părut că am stat acolo 5 minute. Ne-am luat rămas bun, ducându-i mâna pe care o sărutasem la sosire, spre obrazul meu. Sub ochii săi mirați, apăru un zâmbet pe chipul său. Am plecat de acolo, tăcută purtând în sufletul meu, figura unui sfânt parcă. Multe zile după această întâlnire, deasupra mea plutea un aer care rostea cu atâta noblețe în
O ZI DE NEUITAT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355516_a_356845]
-
vor să ajungă în vârf Să se urce în creștetul meu O piatră pusă aici de Dumnezeu Să amintesc oamenilor că lumea are un capăt. Unii urcă râzând Mă calcă în picioare Mă lovesc fără să știe că eu sunt obrazul Domnului Care-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați Nu simt că au în mine un prieten Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
în mine un prieten Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E doar o piatră spun unii și atunci o lacrimă mi se scurge pe obraz E doar un bolovan zic alții și încearca să mă desprindă Unindu-și forțele. Când mă înfurii le sângerz mâinile, picioarele, obrajii Are și răbdarea mea uneori limite! Atunci Domnul mă dojenește aspru Apoi mă privește blând Prin câte ierni
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
fără să mă vadă E doar o piatră spun unii și atunci o lacrimă mi se scurge pe obraz E doar un bolovan zic alții și încearca să mă desprindă Unindu-și forțele. Când mă înfurii le sângerz mâinile, picioarele, obrajii Are și răbdarea mea uneori limite! Atunci Domnul mă dojenește aspru Apoi mă privește blând Prin câte ierni aspre am trecut împreună Și eu am stat aici neclintită. Îndurător mă iartă Dar nu uită să-mi mărească Datoria față de obște
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
Acasa > Versuri > Iubire > REALITĂȚI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o matcă a liniștii este o realitate finită în obrazul nenăscut al unui crez care nu poate sparge zidul urletului aruncat neglijent în podeaua inimii este un punct crescut din urechea cerului de rădăcini sculptate în umerii unui alt pământ înmugurit sub tâmpla soarelui viața are glasul timpului crescut în
REALITĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356824_a_358153]
-
sărate uneori îmi scutur hainele de somn și mă aplec să număr toți plopii din odăile înăbușite în podeaua de frunze ruginii ce și-au dăruit verdele la pragul ușilor deschise până descopăr firul ierbii căzut în ochiul meu stâng obrazul din care a dispărut complet sărutul medita la tinerețea unor vise ce-și alunecau tremurarea între ridurile timpului priveau geloase cum se împletește lumina în tremurul apei de când au încolțit pietre mai ți minte când ți-am sfârtecat lacrima? nu
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
a retrăit cu intensitate istoriile lumii și a înțeles că totul îi era dezvăluit cu un anumit scop, pe care încă nu-l înțelegea, a închis ochii și a simțit cum raza se retrage și căldura soarelui i-a mîngîiat obrajii și fruntea și a simțit iar vîntul și, încă amețită, cînd a deschis ochii, era în fața bisericii, oamenii ieșeau deja de la slujbă și o ocoleau în tăcere, iar frații ei ieșeau și ei ... și totul se derula parcă cu încetinitorul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
își pierduse noțiunile elementare cu care ar fi putut să mai navigheze în prezentul continuu, auzise ușa podului deschizîndu-se și o zărise pe fata lui, pe Fulga, privindu-l fără mirare și fără emoție, și și-a dus mîna la obraji și a constatat că este neras și a realizat, uimit, că prinsese iar consistență, îl durea un genunchi și îl orbea lumina care năvălise prin ușa deschisă și decupa un cub perfect în penumbra sanctuarului său intangibil pînă în acea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]