10,695 matches
-
Fălciu („rezidența ținutului”), plasa Prut, de asemenea, reședința tribunalului și episcopia. Mutându-se reședința administrativă, orașul se dezvoltă și prin fluxul de funcționari și dregători domnești. În 1859, ținutul Fălciu cuprindea următoarele localități semiurbane: Fălciu, în ocolul Prut, Răducăneni, în ocolul Podoleni, Docolina și Urdești. Orașul era în continuare, și în 1871, reședința prefecturii județului Fălciu, a tribunalului și a episcopiei. Aici se mai aflau un seminar, o școală primară de băieți și una de fete, o stație telegrafo-poștală. În secolul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-se, în continuare, în zona Gării. Extinderea teritorială a orașului Huși, până la Dobrina, s-a făcut în mod haotic, o suprafață mare de teren continuând să fie viran. La sfârșitul secolului al XIX-lea, județul Fălciu era împărțit în trei ocoale: Podoleni, Huși și Mijloc. Județul avea 72 comune rurale, din care 65 sate și 6 târguri (Urdești, Fălciu, Hoceni, Drânceni, Răducăneni și Docolina), 1 comună urbană - Huși, în total 72 comune și 95 sate. Cu o suprafață de 2.300
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
comunală. Fiind oraș de reședință a județului Fălciu, avea următoarele instituții de stat: prefectura, sub conducerea prefectului județului, consiliul general și comitetul permanent, primăria, tribunalul județului condus de un președinte, trei membri și un procuror, trei judecătorii de pace pe ocoale, episcopia păstorită de un episcop și un consistoriu, protoieria, medicul primar, casieria generală, un oficiu telegrafo-poștal, o casă a creditului agricol. Corpul tehnic al județului era format din: un inginer-șef, doi conductori, doi picheri și 20 cantonieri. Din Corpul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de Ziua Crucii, pe platoul numit Dric, în afara orașului, pe imașul târgoveților, „pentru a putea înflori negoțul”. Prin cererea din 28 august 1861, Mihail Kogălniceanu s-a adresat Ministerului de Finanțe, solicitând aprobare pentru înființarea târgușorului Drânceni pe moșia Râpile, ocolul Podoleni, din ținutul Fălciu, cu „zile de târg în fiecare duminică și opt iarmaroace peste an”. La 15 septembrie 1861, Mihail Kogălniceanu trimitea o nouă cerere, din care aflăm dorința de a se înființa zi de târg și iarmaroace pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
suferim de la dumnezeu cu lipsa de pâine și altele”. Lipsa de pâine, provocată de secetă și de invazia lăcustelor ce bântuiseră în anii 1847 și 1848, este adesea invocată ca o cauză importantă a procesului de strămutare. Spre exemplu, privighetorul ocolului Podoleni raporta Isprăvniciei Fălciu, la 3 martie 1847, că unii dintre locuitorii satului Podoleni, din cauza lipsei de pâine, intenționează să se mute pe moșia Cozia „unde au și găsit înlesnire cuvenită lor”. Ispravnicul ținutului Fălciu, în raportul adresat Departamentului Dinlăuntru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
că locuitorii s-au strămutat „din lipsa pâinii, din lipsa nutrețului pentru hrana vitelor și din împlinirea banilor birului precum și din nămolul datoriilor în care lipsa pâinii i-au supus”. După strămutarea celor 23 de locuitori din satul Vicoleni-Fălciu, privighetorul ocolului lua chezășie de la locuitori pentru trei dintre ei, „descoperiți de invitători și răzvrătitori între obștia lăcuitorilor”. Incendiul din 21 iulie 1844 a provocat mari distrugeri: au ars 191 de case și 50 de dughene, pagubele cifrându-se la suma de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și pe unde le tună în cap fără să aibă vreo voie sau să mă întrebe pe mine”. În anul următor, la 22 martie 1848, locuitorii din Bumbăta au făcut o reclamație pentru imaș, iar Isprăvnicia Fălciu a ordonat privighetorului ocolului Prut (vezi Porunca nr. 4068) să cerceteze cazul, dar la 28 aprilie, locuitorii din același sat au trimis o nouă jalbă Isprăvniciei Fălciu, arătând obijduirile ce pătimesc (inclusiv bătaia locuitorilor, femeile și copiii fiind înspăimântați) din partea posesorului moșiei, Toderașcu Burghele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sistemului feudal de răspundere colectivă, prin care se obligau „unul pentru altul și toți pentru unul” că nimeni nu va fugi. Astfel, în chezășiile date la 15 ianuarie 1847 de locuitorii fruntași, mijlocași și codași din satele Vetrișoaia și Stănilești, ocolul Prut, ținutul Fălciu, se specifica, printre altele, că nu vor mai pribegi în stânga Prutului și își vor îndeplini îndatoririle: „Ne închezășluim unul pentru altul și toți pentru unul, pentru că atât din locuitorii birnici cât și din celelalte trepte dajnice, și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care, simțind orice fel de rele urmări a vreunuia dintre noi, și nu vom înștiința [...], apoi nu numai ca să fim răspunzători, dar și criminalicește să fim osândiți”. O altă chezășie, din 3 martie 1847, dată de locuitorii din satul Băsești, ocolul Mijloc, ținutul Fălciu, menționa răspunderea solidară. Străvechiul sistem al răspunderii solidare se dovedea a fi depășit, fuga de pe moșie a continuat. În septembrie 1847, și locuitorii din satul Pogănești au pribegit. La 27 decembrie 1847, Departamentul Trebilor Dinlăuntru comunica Isprăvniciei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aibă neadormită priveghere asupra urmării lor ca să nu probegească cumva căci la așa întâmplare ea va fi răspunzătoare”. În urma acestui ordin, Isprăvnicia a întărit paza cu 35 de mazili și, la începutul anului următor, a dat dispoziții severe privighetorilor de ocoale să iscodească localnicii pentru a culege informații și a preveni fuga de pe moșie: „cu necontenire prin satele de pe graniță, cu deșteaptă luare aminte și priveghere a nu să face vreo pribegire ... trăgând pe sub cumpăt știința fieștecăruia din tot satul de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu dovezi, iar locuitorii pentru muncile executate n-au niciodată chitanțe descărcătoare. Așa s-a întâmplat cu Ion Pandelache din Vetrișoaia și alții ... Locuitorul Ion Vrabie a fost condamnat către d-l Adam Mitache, în 1906, de d. Jude al Ocolului Fălciu, la suma de lei 174,05 bani, pentru rămășiță din 1905, cartea de judecată nr. 275/906. A doua oară în 1907 e reclamat tot de d. Adam Mitache pentru 240 lei și 35 bani, pentru munci din 1906
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu "prada" în Anglia, fiind luat sub protecție de regina Elisabeta I. Este trimis, în de-cembrie 1577, să lupte împotriva coloniilor spaniole din Rio de la Plata și în august 1578, cu 3 nave, străbate strâmtoarea Magellan, atacând portul Valparaiso. Fă-când ocolul Africii, ajunge în septembrie 1580 în Anglia, cu o bogată încărcătură de aur, argint, pietre prețioase și mirodenii. A fost aclamat ca primul englez care a făcut ocolul lumii, fiind înnobilat, numit viceamiral, ales primar la Plymouth și membru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
august 1578, cu 3 nave, străbate strâmtoarea Magellan, atacând portul Valparaiso. Fă-când ocolul Africii, ajunge în septembrie 1580 în Anglia, cu o bogată încărcătură de aur, argint, pietre prețioase și mirodenii. A fost aclamat ca primul englez care a făcut ocolul lumii, fiind înnobilat, numit viceamiral, ales primar la Plymouth și membru al Parlamentului. Nu se cunoaște să fi atacat vreodată Cuba, a amenințat Insula, a blocat portul, dar n-a atacat Havana. A sfârșit mai puțin glorios, la un asalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Strada Julia, McKinney i-a zis lui Cole: - Dă-mi banii, fiindcă e posibil să-l vedem din clipă-n clipă. Se plimbă-n jurul caselor astea. O legătură ambulantă. Cole i-a dat lui McKinney cinșpe dolari. Am dat ocol Încet de trei ori zonei, dar McKinney nu l-a văzut pe „Om”. - Bine, cred că tre’ să-ncercăm la Sam Bătrînu’, a zis McKinney. Am Început să-l căutăm pe Sam Bătrînu’ dincolo de Lee Circle. Sam Bătrînu’ nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a dat în lături, iar fetița, cât au fost lumânările aprinse, nu a înce tat să-i dea ocoale și să fluiere de admirație. Primind o mică oglindă și văzându-și chipul, a crezut că era un portret și l-a sărutat îndată, cum fusese învățată când i se arătau fotografiile părinților.](Ibidem, p. 273.) Germanii însă nu voiseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cascul plin de praf, păreau că sosiseră din lupte; drapelele toate, de la cele vechi, veterane din 1877 până la ultimele, țintuite la Iași; delegațiile din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Basarabia, foarte aclamate. Trupele franceze - primite cu entuziasm. Un aeroplan dădea ocoale până jos, lângă copaci. La sfârșitul paradei, familia regală s a sărutat, coborându-se de pe cai. Tot ora șul era pavoazat. Lumea cutreiera străzile, cunoștințele se opreau și se felicitau. O bucurie generală de nedescris. O delegație de doamne a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a rămas ascunsă în documente arhivistice dispersate, care constituie singura sursă științifică pentru recompensarea luminoasei sale figuri. A. Fătu s-a născut, după unele documente, la 2 ianuarie 1816, ca fiu al preotului Vasile Fătu din comuna Mușata, ținutul Fălciului, ocolul Prutului. Însă în mărturia mitricală de naștere pe care Iacob Fătu o obține în 1843 de la dicasteria din Iași (for de judecată de pe lângă Mitropolia Moldovei) pentru fratele său Anastasie, care avea trebuință de ea la Paris, unde era trimis spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
era vechil al mănăstirilor Neamț și Secu, a revenit asupra acestei decizii, până la urmă Comitetul Sănătății le-a întărit poziția, lăsându-i subordonați direct capitalei (Iași). Raza de acțiune a acestor medici cuprindea, în afară de spitalul Târgul Neamț și Ospiciul Mănăstirii, ocoalele de sus ale ținutului și mănăstirii Văratec și Agapia. În aceste condiții, asistența alienaților și a bolnavilor de alte boli nu putea fi satisfăcătoare. Au apărut unele fricțiuni între dr. Fleișer și conducerea mănăstirii. Dr. Fleișer se plânge, în 1856
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
îndestula sau cu Români care au învățat Medicina pe la universități străine sau în lipsa lor cu candidați care vin din țările străine, nevoia cea mai de căpetenie este de a da ajutorul locuitorilor din prin țară prin statornicirea hirurgilor în fiecare ocol". În spiritul regulamentului, Grigore Ghica a decretat înființarea unei "Școale de moașe", cunoscută sub denumirea de "Institutul Gregorian". Direcția Institutului a fost acordată, prin decret, protomedicului Moldovei, dar conducerea efectivă a școlii, care avea și o clinică cu 14 paturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
vial, admitea să fie contrazis, replicând însă șfichiuitor, ce-i drept, în termeni a căror causticitate câteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de-a inventa, atât amicilor, cât și inamicilor, porecle stârnitoare de râs, care făceau ocolul lumii literare, rău de gură, deschis cu be nigne voluptăți, în fond, zvonisticii cancaniere, colportate telefonic pentru că era sedentar de nevoie, Paul Georgescu a putut să treacă în ochii unora drept un neobosit urzitor de intrigi și un pervertitor de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a mai recurs, ca pe vremuri, la formula adaptării și nici măcar la acele „reguli ale prudenței“ la care Geo Șerban spunea că apelează îndeobște Crohmălniceanu când are de recuperat o porțiune de teren pierdută. L-am auzit exprimându-și fără ocol dezaprobarea, în adunări scriitoricești, față de politicile culturale aberante ale regimului, închizătoare de orizonturi, șovine pe față, demontându-le cu logica sa impecabilă, cu argumente care nu puteau fi în nici un fel respinse. Odată aceasta s-a întâmplat chiar în fața lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
au plăcut, încât le spun ca și cum ar fi ale mele. Lemnaru s-a prăpădit, săracul, și acolo unde se află sper să nu se supere pe mine, nu fac decât să-l continui. Dar să ajung să vorbesc, după atâtea ocoluri, și despre Teodor Manea, librarul al cărui renume dăinuie și azi în amintirea brăilenilor din generația mea și a celor mai vârstnici. Social, Teodor Manea era un destoinic exponent al clasei mijlocii din vechea Românie: negustor, om cuprins, deși nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili a rămas în urmă și, întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi impozante, din lemn masiv, mai înaltă decât noi. Nefiind mai mult decât o ladă goală, obiectul nu interesa pe nimeni în afară de Wili, care-l examina cu atenție, netulburat de larma din jur. — Din asta facem cușcă pentru iepuri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
magistratură și era bine notat ca judecător. Dar se povestește despre dânsul multe anecdote hazlii care, chiar de n-ar fi adevărate, se potrivesc însă foarte bine cu originalitatea caracterului său. Iată una: El judeca un proces la tribunalul de ocol. Abia pledase una din părți, că se prezintă în sala de ședințe un prieten a lui, căruia îi promisese să-l întovărășască la o petrecere oarecare. Haide, mai curând!, îi zise prietenul. Îndată! răspunse gravul magistrat. Să mântui 81 fleacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
petrecere oarecare. Haide, mai curând!, îi zise prietenul. Îndată! răspunse gravul magistrat. Să mântui 81 fleacul ista de proces și vin! Mare ilaritate în public și între părțile impricinate. Încă una: El judeca un proces penal tot la tribunalul de ocol. Între marturi figura un oarecare Ion a Ilincăi. Ușierul îl strigă în glas mare și un om se prezintă sfiicios în sala de ședințe. Cum te cheamă? îl întrebă judecătorul. Conașule, să mă iertați, am să vă spun ceva. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]