4,258 matches
-
celor fără noroc. Bunica închidea fereastra și se-nchina și parcă ne apăra sfântul proroc! S-a înălțat la ceruri tras de caii de iarnă în drumul lui anotimpuri se răstoarnă, Cine știe ce-o să mai vină, ce frig în orbite, sau ce foc va arde altare învinuite de păcat, de pământul uitat cu soarele îmbrățișat. Singurătatea îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă ceva, în afară de ființa mea și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la o carte nu se ajunge decît printr-o tehnică superioară, iar la o tehnică superioară nu ajungi decît după ce aștepți, cauți, alergi, transpiri ca un apucat și te rotești prin cameră, pe stradă, prin orașe, cu ochii ieșiți din orbite, prin memorie și imaginar, după ce reglezi la milimetru sonoritățile, perspectiva, volumele, cromatica. Altfel, oricine poate scrie un roman fluviu despre cum l-a părăsit iubita În gară lîngă țîșnitoare. Și cum a mîncat el pe urmă o pungă Întreagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Palookaville, Skip Woods, Thursday, David Fincher, Fight Club, Alan Ball, cu primul episod din Six Feet Under, cărora li se adaugă Vim Vilemser din Hotelul de-un milion de dolari chiar dacă-i bătrîn și născut la Dusseldrf, și, Înconjurîndu-i pe orbite proprii, David Lynch, Twin Peaks, plus Franck Darabont, În sens clasic (Închisoarea Îngerilor, The Green Mile). Mai sînt cîțiva. E un fel de listă a lui Schindler, a cîtorva oameni care-au scăpat, dezvoltînd o idiosincrazie de mult așteptată față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu alt autor, chiar dacă mai mic, fie cu alt film, chiar dacă mai mare. O imagine frumoasă, momentul cînd pescarul prinde acei țipari cu ajutorul unui craniu de cal de pe care nu se luase În Întregime pielea. Din gura deschisă și din orbitele calului vedem cum ies lungii țipari albi. Este exact cît trebuie de scîrbos, dar parcă ar s-ar mai fi putut adăuga ceva, un balon roșu, de pildă, ieșind pe o nară. Balon care mă poartă spre o altă constatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putut arăta altfel libertatea pe care... - Ia priviți! întrerupse Maria da Maria, ridicând brațul. Făgădău călcă apăsat, grav, parcă ar fi avut cizme de campanie, cu mâinile în șolduri. Se opri în fața unui tânăr înalt, slab, cu ochii adânciți în orbite. - Tu ești ăla care, așa și pe dincolo, ziceai că ești fachir? - Poți fi și fachir, dar asta nu mă mai interesează. În India, în China, în Japonia, mi-ar fi spus Boddhisattva. - În orice caz, făcător de minuni. Atunci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puține minute mai înainte, la colțul străzii. Grăbise atunci pasul, crezând că va ajunge prea târziu. Dar se liniști de departe. Casa părea încă întreagă, deși fără treptele scării de la intrarea principală, fără uși și cu ferestrele ca niște mari orbite speriate. Doar când ajunse, pe trotuar, chiar în fața porții, își dădu seama că odăile din fund dispăruseră, lăsând să se vadă, stingher, un perete cu tapetul albăstrui, de mult zdrențuit, și sus, la etaj, restul scării de lemn care ducea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebă celalt. Ieronim reaprinse lanterna și roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalțe totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul, că niciodată, nimeni, în nici o piesă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nume: Harry. — Nu eu. — Te-am auzit cînd i-ai zis Harry. CĂpitanul Willie Adams Îl privi atent pe cel care-i vorbea. Avea În față un chip prelung, osos, cu buze subțiri, ușor buhăit, cu ochi cenușii adînciți În orbite și o expresie disprețuitoare pe buze, un chip care-l privea de sub pălĂria de pînză. CĂpitanul Willie Adams n-avea de unde să știe că acest bărbat era considerat irezistibil de către o grămadă de femei din Washington. — Probabil că i-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna, nene Niculae! Săru’ mâna! - Trăiți! - Ei... Bună ziua! Nu mă mai cunoști, eu sunt Ionică
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de eroism: pentru Popescu războiul apare ca un tablou înfricoșător cu "mii de cadavre culcate în grămezi, ca lemnele în depozit." Discuțiile revin la punctul de vedere al combatantului: Luptătorii se simt urmăriți pretutindeni de cei "cu ochii scoși din orbite, albi de groază." Este un război al sentimentelor contradictorii, al nervilor și o încercare disperată de a supraviețui: Romanul modern al "curentului de conștiință" nu are constrângeri. Se distinge polifonia vocilor subliniată astfel de George Călinescu: <ref id="16 "> 16
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
văzut pe cei doi împletindu-și degetele, pipăindu-se pe apucate, sărutîndu-se pe gură, așa cum i-am văzut și eu. La criza care l-a sufocat a contribuit și cuplul Bradutz-Patrick. Detesta sodomia. Îi detesta pe bărbații ambigui, gravitînd pe orbita sexului masculin. Folia erotică (plaisir de descendre) pentru un Patrick fără urmă de noblețe sufletească a schimbat în rău firea lui Brăduț: devenise excesiv de mofturos și de văicăreț-efeminat. Nimic nu era destul de special pentru iubirea de lux a stripperului. Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Le deschisese Lucia, după orgasm, și le dăduse cu tifla... Schiță un zâmbet. - Serios? Un geamantan cu bani? Și nu cumva vă urmărește și unul care are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr? Ochii individului se rotiră înnebunitor în orbite. - De el îmi este cel mai frică, domnule, dacă sunt banii lui nu mai am nicio scăpare... Îmi puteți da un pahar cu apă, vă rog? Tună din nou, iar ploaia se înteți. Dacă-i bal, atunci bal să fie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi primul scriitor omorât de unul dintre personajele sale? Tic, tac, tic, tac, tic, tac... Sări de pe canapea și alergă spre laptop. 8 „Vijelia ținea cu tot dinadinsul să dea peste cap toate pronosticurile meteorologilor amăgiți de sateliții plasați pe orbită. Crengile copacilor erau contorsionate de rafalele de vânt și trozneau din toate nodurile, într-un vaiet care nu îi impresiona, totuși, pe cei doi pasageri ai Land Roverului. Firele de înaltă tensiune dădeau senzația că doresc să se adune pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-o tragi Luciei pe la spate, te-aș sfătui să fii mult mai atent la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un accent britanic la celălalt capăt al firului. — Alo? Allison, tu ești? a Întrebat o voce ca de gheață, dar maiestuoasă. O să am nevoie de o fustă. Am acoperit receptorul cu palma și am simțit că-mi ies ochii din orbite. — Emily, e ea, sigur e ea, am șuierat și am scuturat receptorul ca să-i atrag atenția. Vrea o fustă! Emily s-a Întors spre mine, mi-a văzut chipul Înspăimântat și a Închis brusc telefonul ei, fără să se obosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
faci glume? Am făcut eu ceva, sau am spus ceva care să-ți dau vreun semn că n-aș fi vorbit serios? Am făcut ceva? Chiar am făcut ceva? Ochii ei albaștri erau cât pe ce să-i iasă din orbite și, cu toate că Încă nu ridicase vocea de tot, era primejdios de aproape de a o face. Am deschis gura să zic ceva, dar până să apuc să o fac am auzit-o pe Emily. — Miranda, Îmi pare foarte rău. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât cum să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au Început să ne țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de spus? Chiar așa? Nu, ăă, firește, Miranda. Nu asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de neatenție, nu mi-ar fi păsat deloc. Acum, Încordarea teribilă, starea agonală a luptei brutale trecuseră, iar eu știam că-l Înfrânsesem Într-o Întrecere loială, bătându-mă bărbătește cu mâinile goale. Toți au asistat cu ochii ieșiți din orbite la lupta noastră, nu mai era nici un dubiu pentru cei din grup: fusesem mai tare. M-am Întors acasă plutind; mi se părea că sunt „cel mai puternic om din lume“. Mergeam țanțoș și nu priveam pe nimeni; nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ezită un fragment de moment, apoi țâșni ca o săgeată în salon și închise ușa cu cheia. Întărâtat, Toader, fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă și o împinse înlăuntru. ― Ajutor!... Ajutor! țipă Nadina cu ochii ieșiți din orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă vin asupra noastră!... Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mâna pe topoare!... Femeile țipau mai vârtos ca bărbații. Anghelina lui Nistor Mucenicu, atât de amărâtă și de plângăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă, cu ochii ieșiți din orbite: ― Mi-au ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le ajunge, mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului cum mi-au ars mie inima!... Cârciumarul Busuioc, ieșit în fața prăvăliei, cu o figură satisfăcută, ascultând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de figuri ciudate, de ambulanțe care nu aveau niciun rost. N-am înțeles cine i-a chemat. Știam că nu trebuie să mă ating de nimic, dar i-am închis totuși ochii. Nu-ți poți imagina cum erau... Ieșiți din orbite, uriași și, mai ales, plini de groază. Oare ce a putut să-l înspăimânte așa ? Parcă ar fi murit de spaimă, înainte ca treapta de jos să-i rupă gâtul. Nu pot să-i uit privirea. Tu ai fost ultimul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
realitatea și moartea să se deosebească printr-o singură literă. Când ai căpătat simțiri omenești, ai pierdut puterea asta. Ai rămas între lumi, oricare dintre lumile noastre te respinge. Sunt Iacob al lui Zevedei ! strigă el, cu ochii ieșiți din orbite. Ocoli masa și făcu un pas înainte : Sunt Iacob al lui Zevedei ! — Ești Iacob Botez, fiul ascuns al mamei tale. Poți pleca. Zevedei rămâne aici, cu noi. Aerul se răci brusc și îl opri pe Iacob din mers, ca și cum s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clăpăugi, fără șireturi, și lăsând pe ziduri ecouri ascuțite, care alergând speriați, care împleticindu-se, care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite, acolo unde găvanele nu erau de-a dreptul scobite, mâini ale căror unghii zgâriau tencuielile, gemând în locul buzelor strivite, umeri îngustați, coaste străpungând, ca niște arcuri de oțel, pielea subțiată a piepturilor costelive. Li se auzea murmurul, fără a se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar. Deschid cutia și scot ruyi-ul pe care împăratul Hsien Feng mi l-a dăruit mie. La vederea acestuia, Shim mai că sare de la locul său. Ochii îi sunt atât de măriți, încât am impresia că o să-i cadă din orbite. — Este... este darul de logodnă al Majestății Sale pentru dumneavoastră, doamnă Yehonala. El este autentificat, e un angajament. Dacă nu-i cunoașteți valoarea, permiteți-mi să... — Mă bucur că îi recunoști valoarea, îi zâmbesc. Însă eu tot aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]