8,628 matches
-
Dive” mai ceva ca starurile de cinema și nu valorilor și marilor personalități care ne reprezintă ca națiune. Întotdeauna, Românul, indiferent de vicisitudinile istorice, a știut să-și aprecieze și să-și facă cunoscute valorile culturale, artistice, științifice și să pășească cu fruntea sus, plin de demnitate, în rândul civilizațiilor moderne. Oriunde ne-am afla, în orice colț al acestei planete, să nu uităm că în pieptul nostru bate o inimă de român! Ion Nălbitoru Referință Bibliografică: Mândria de a fi
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]
-
poate cu riscul de a scoate în evidență o îndrăzneală mai mare decât aveam, întâlnind-o pe actrița Monalisa Basarab m-am apropiat de ea cu pași reinițiați în voință, pentru că în prima secundă își pierduseră abilitatea simplă de a păși. Nimeni nu se îndoiește că o admirație pronunțată față de cineva se vede, iar închipuirea că e mai bine să încerci ascunderea ei e o greșeală contra caracterului uman. Iubirea, admirația, încântarea sunt stări omenești și îi aduc cinste celui ce
MONALISA BASARAB. ARHETIP COMUN DE FRUMUSEŢE, LA TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371986_a_373315]
-
în plete Și ca o furtună vine. Vine-așa cum vine-o cioară Croncănind lacom spre pradă; El, cu sabia îi zboară Capul vânăt în zăpadă. Abia lupta încheiată, În castel se năpustește, Sparge ușa încuiată Și-n odaie drept pășește. Apoi fata o dezleagă: „Ea o fi, e-adevărată?” Cât de dor i-a fost, i-e dragă Mai tare ca niciodată! O ia-n brațe voinicește Și cu ea aleargă-afară. Urcă-n șa. Calul pornește Mândru de a sa
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
mersul normal, la pășitul cu „poise”, cu umerii relaxați și pieptul deschis. Senzațional mi s-a părut exercițiul de mers cu ochii închiși, în care te încrezi complet în partener. Te ghidează doar mâna lui ținuta în jurul taliei iar tu pășești orbește, după cum ești ghidată: în fața, în spate, lateral sau ocolit, în funcție de semnalul primit de la cel ce vede obstacolele și te îndruma. El poate semnaliza și momentul când picioarele iți trec unul peste altul, precum și mișcările de „ochos" sau forfecările făcute
EL TANGO ARGENTINO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372294_a_373623]
-
plenar, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, împreună-locuirea în Împărăția lui Dumnezeu. Dar împărtășirea cu Hristos, în Taina Euharistiei constituie culmea „părtășiei la firea dumnezeiască” (III Petru I, 4), fiindcă dincolo de ea, „nu mai este loc unde să pășim”[11]. Ea nu exclude însă alte moduri de prezență și lucrare a lui Hristos în Sfânta Liturghie. Suntem datori să recunoaștem adevărul și realitatea că Dumnezeu - Duhul Sfânt este dătător de putere, de viață care ne face ființa să devină
DESPRE SPIRITUALITATEA ŞI SACRALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372271_a_373600]
-
îndrumat și a lucrat într-un timp cu cel ce a înălțat din piatră coloana spiritualității românești, la Târgu Jiu. Pe scena de care-și va înmlădia de acum anii următori, până azi, încununați cu multe cuceriri, Polina Manoilă a pășit la cinsprezece ani, la Tismana, alături de formația Cooperativa „Arta Casnică”, la care a cântat și dansat. Tismana, vatră istorică și de pietate creștină, e un nume cu răsunet în toponimia memorială a locurilor începutului de consacrare a artistei Polina Manoilă
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
din viața ei, din felul ei de a fi. Am fost șase frați la părinți și cu toții am moștenit talentul artistic al «mumei», cum o alintam noi, cu atâta drag, în dulcele grai gorjenesc, în cazul meu. Prima dată am pășit pe scenă la Cooperativa «Arta Casnică», Tismana, unde, de altfel, am învățat să țes covoare persane și oltenești de la o măicuță de la Mănăstirea Tismana. Cu formația artistică a acestei cooperative am participat la numeroase festivaluri din țară și am fost
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
fără de vlagă, nemaigăsind puteri, Pleci călător‒stafie, pe-un drum spre nicăieri, Cu pasul șovăielnic, parcă plutind pe drum, Cu ultime speranțe, și-alea făcute scrum. Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării pășind spre asfințit, Zărești printre mesteceni, care foșnesc mereu, Modestă și tăcută casa lui Dumnezeu. Pătrunde cu credință, să-ți lasi aici durerea, Soarbe-i mireasma sfântă, și-ți regăsești puterea!... Și... cugetă, pe urmă, să vezi cum este omul: Când
PRINTRE MESTECENI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372315_a_373644]
-
oala de pe vatră strângi jarul îngângurind un cântec. Te-aud spărgând cu securea lemne, dimineața bătând sapa; tata fiind plecat la lucru și de multe ori ai spaimă, iar când seara aduci apa vezi în ea atâtea semne ... Te aud pășind ușor ... ușa o desfaci la fel. Lângă soba încălzită cu cârligele în mână, pentru că nu ști de somn, dintr-un ghem de lână albă, croșetezi un mic flanel. Te aud vorbind cu fina, peste gard, lângă pătul, cum că te-
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372341_a_373670]
-
cel Mare. Argintul se cerne peste câmpuri, pe ape, pe case, pe codrii, pe zboruri de corbi și pe nedumerirea mea, peste garduri se-aștern capiteluri de nea. Ninge, ninge subtil și versatil cu fulgi și cu șoapte de noapte, pășește genetic Botezătorul pe stele, pe nori cenușii și pe visele mele. Câtă liniște...Pare că lacrima gheții a-nghițit soarele cu tot cu cerul. Și ninge, ninge curat și aristocrat fulgii blânzi și pufoși dansează pe aripi de vânt rece în ritmuri de
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
Versuri > Cuvinte > GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN.. Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Purtăm în suflet mireasma anilor trecuți, speranțe și dorințe Ce nu și-au găsit încă-mplinirea în noi. Pășim mai avid în universul care astăzi ne cheamă, ne-așteaptă, Și-am vrea să-l zidim mai frumos, mai prosper. Păstrăm în noi nostalgia vremurilor apuse, uneori Trăind-o pentru o clipă cu mintea fugară. Alteori, fredonând-o că pe
GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN.. de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372378_a_373707]
-
un fâsâit ușor în dreptul intrării în sediul principal al companiei Universal Buttons Krakl Enterpraises.Domnul Swordfish așteptă până când valetul, în marea ținută de protocol, îi deschise portiera, coborî solemn și, din telecomandă, trimise mașina pe o orbită joasă, în parcare. Păși, drept și calm, pe dalele din granit negru de Suedia ale peronului, apoi intră în clădire fără să se poată bucura de adierea sărată a brizei oceanice. Nu părea preocupat nici de faptul că valetul umbla desculț, nefiindu-i teamă
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NU ȘTIU DE CE... Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1632 din 20 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu știu de ce, nu știu nici când, nici cum mă voi trezi pășind pe un alt drum, dar nu mă înspăimânt și nici nu-mi pasă atâta vreme cât destinul meu îmi pare c-a rămas pădurea deasă prin care-am colindat doinind mereu. Nu știu de ce simt sufletu-mi vibrând de-un tineresc avânt
NU ŞTIU DE CE... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372422_a_373751]
-
largi, etalându-le sânii. Pe cap aveau pălărioare cu dantele și volănașe, iar de pe umeri le fâlfâiau ca niște aripioare în adierea vântului voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înflori pe chipurile gazdelor. Narcisa fu cuprinsă de emoție, dar Contele păși grav în mijlocul lor: - Neam vampiric din toate colțurile lumii, luați aminte la vestea ce-o vestesc! Aveți în fața voastră pe Prințișor, nepotul meu de sânge, și pe soția sa Narcisa, Zâna Carpaților! Câteva secunde, tânăra pereche fu privită cu curiozitate
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > VORBĂ PE COJI DE CASTANE Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pe unde-ți pășesc azi tăcerea și gândul Când plânge fereastra de ploaia mocnindă Când frunza se-nclină pe digul din tindă La mine în suflet când vii Când mi-e rândul Alunecă vorba pe coji de castane Și-n via cu lacrimi adoarme
VORBĂ PE COJI DE CASTANE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372491_a_373820]
-
în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului DIN VOLUMUL RĂTĂCIRI CAPITOLUL VIII PRINTRE ABURI Peste drum de casa Edwinei Ștefănescu a locuit până în toamna anului ce a trecut o femeie bătrână și singură. Soțul ei a pășit în veșnicie cu douăzeci de ani în urmă. Așa a aflat-o Edwina, singură. Așa au aflat-o toți cei de vârsta Edwinei. Numele acelei femei era Ana dar oamenii și-au făcut un obicei din a-i spune Ana
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
oasele obosite prin colțuri în timp ce vlăstarii se înălțau amenințător sperând să devină pădure. Ca să pătrunzi în casă trebuia să urci cam pe la mijlocul curții trei scări de lemn și să deschizi o altă ușă de lemn. Această ușă te invita să pășești într-un gang îngust. Gangul făcea legătura cu cele două camere ce alcătuiau casa femeii și totodată cu podul casei. Prima cameră servea drept bucătărie, iar a doua era mai mult cameră pentru oaspeți, căci Ana lu’ Marcu dormea în
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
până ce acestea cădeau obosite pe pământul uscat și tare. Ana lu’ Marcu a fost trimisă și ea de copacul vieții la dans cu ultimul moment de trecere din viața omului, cu moartea. Era necesar să-i accepte dansul pentru a păși în veșnicie și a veghea de acolo asupra prietenilor ei mai mici. Odată cu femeia s-a stins și casa acesteia. Nepoții ei, copiii sorei lu’ Ana au vândut casa unei familii din Găvănești, Oltenia. Acestă familie s-a mutat în
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Străin la mers Străin la mers, la pungă și ades la suflet, Mă-ndrept spre orizontul mic al plajei cu turiști. Cercând să prind o muză, pășesc prin scoici și alge. Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
Acasa > Poezie > Familie > MAMEI Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Iar zorii sfetnici și pășesc departe, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inimă să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alungă, Ce
MAMEI de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372541_a_373870]
-
Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioară, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă Și-n suflet simt un glas care mă cheamă Către albaștri ochi ai mamei, Ce vin spre mine-n raze mici de
MAMEI de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372541_a_373870]
-
genunchi într-un lac subteran și înaintă cu precauție. Apa se scurgea din tavanul pietros în mica cuvetă apoi se scurgea mai departe peste un prag de piatră luând calea adâncului. Ajuns la acest prag se urcă cu anevoie și păși în lungul acestuia cu atenția sporită. Tavanul se înălța brusc în acel loc și de aceea își ridică torța pentru a vedea mai bine interiorul grotei care se căsca deasupra lui. Locul îi era cumva familiar căci grotele în care
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
încredere fiindcă mica lumină oferită de făclie îi arăta calea. Dincolo de acel obstacol avea să urce susținut în pantă, fără nici o altă opreliște până la ieșirea aflată într-una din numeroasele grote din valea Chedronului asta după cum îi spuseseră oamenii preotului. Păși cu atenție, însă când mai avea câțiva pași făclia se desprinse și căzu în hăul care se căsca în dreapta lui. Rămas fără lumină Baraba se aruncă înainte știind că o mică distanță mai avea de parcurs. Se lovi însă de
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
de chin în loc, Și ploapele sunt prinse-n vise, dorințe-n răni ce ard un foc, Și vi și morți, și tineri ani, etern ei respirând bătrâni, În ochi se scaldă-un suflet veșnic cuprins de stele cu fântâni, Venind pășește viu prezentul, trecutul este-ngândurat, Căci timpul nu se întoarce-n urme și niciodată la iernat, Un vânt se umflă-n a sa joacă, suflând întors de zeul crunt, Dar ani legați cu ani ca frații, păstrează sacru-n legământ
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
soartă. Acum... ce-o să mă fac eu cu tine, cu mine? Mi-a fost atât de teamă de fluturi, de iubire! Dar m-ai găsit întâmplător, ochii mi i-ai întâlnit, de sufletul meu, ființa mea, te-ai îndrăgostit. Ai pășit încet, desculț în sufletul meu blând, misterele-mi descifrându-le pe rând, în gând, întorcându-mi fața de la-ntuneric către soare umbrele negre mi s-au ascuns într-o strânsoare. Tu, mi-ai clarificat inima și vederea-ncețoșată, mă iubești, chiar dacă
IA-MĂ DE MÂNĂ ÎN NOVEMBRE! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372811_a_374140]