5,611 matches
-
sa în persoană, în fruntea oștirii, va porni la primăvară chiar, cel mai crunt război, "Jihadul", împotriva afurisitei țări, astfel să se războiască, ca piatră pe piatră să nu mai rămână din blestemata Țară a Moldovei! A... a mai pus paie pe foc și Marele Vizir, ce nu mă prea are la inimă, pentru că niciodată nu l-am miluit cu peșcheșul cuvenit "pentru ocrotire"... Așa că să ne gătim de crunt război. "Vin turcii!" strigă Ștefan ca o chemare de luptă. Om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
posteritate. Se zice c-ar fi picurat chiar o lacrimă de crocodil... Adevărul e că avea pentru Constantin așa cum a luptat -, avea o mare admirație. Aiasta nu l-a împiedicat să-i dea capul la sare, să-l umple cu paie și să-l colinde înfipt într-o suliță prin întreaga împărăție, întru gloria "Marelui Cuceritor Mahomed El Fatih Împăratul Împăraților!" Vezi că știi! De ce m-ai chinuit? N-am suportat batjocura la care l-a supus... S-a batjocorit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părăsit... A rămas singur... -Singur cu spada! strigă Ștefan obsedat, fanatic. El singur!... Singur împotriva unei oștiri întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane... de ce te chinui? Ștefan, cu ochii pierduți în gol, obsedat, îngână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
documente. Satul are ulițele înguste, întortochiate, ceea ce dovedește vechimea lui. Casele erau confecționate din lut turnat în forme de lemn direct în pereți. Ușile caselor, ca și ferestrele, erau mici. Casele erau acoperite cu stuf, cu strujeni sau chiar cu paie de grâu sau de secară. Locuitorii erau muncitori pe moșiile boierești rămase după ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza le-a dat țăranilor o parte din moșiile lor. În anul 1714 când domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost scos din domnie și dus
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la împroprietărirea din 1864 fiind împărțite de urmași-, motiv pentru care toți țăranii lucrau „pe din două” în moșia boierului, creșteau animale și păsări, mai ales oi și capre, mai puține vaci. Pentru muncile agricole și pentru transportul cerealelor, a paielor, a lemnelor, se foloseau boii. Erau puțini cai. Tata a fost unul dintre primii gospodari care a renunțat la boi și a cumpărat și a adus cai din Basarabia. Femeile lucrau în casă, mai ales iarna, inul și cânepa, bumbacul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era și un fierar care potcovea caii și boii. Surprinzător, pentru ochii copilului de atunci, era faptul că majoritatea caselor din Ciupercari erau acoperite cu tablă galvanizată, deși prin satele vecine majoritatea caselor erau acoperite cu stuf sau chiar cu paie de secară. Mămăliga, alimentul de bază al localnicilor, se mai făcea și din mei. Cultura meiului a dispărut, dar îmi amimtesc de meiul cultivat de bunicul meu, tata mamei. Ca hrană, pe lângă lapte, brânză și ouă se mai foloseau și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
acolo unde zăpada nu era prea troienită. Am mers cu tata la Galați, la seminarul Sf.Andrei și am dat examen de admitere. Aveam hainele cusute la casa de modă Mama Maria la care se adăuga, moț-ghilimoț, o pălărie de pai producție proprie și târlicii tradiționali. Pălăria am scăpat-o în lacul Brateș, târlicii i-am pierdut prin parc dar cum există o lege a compensației, am primit la schimb două perechi de palme în stare să dărâme boul și asigurarea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care a venit și ne-a felicitat pentru modul în care am îngrijit copilul recomandându-ne un medicament străin Sirolin Roche. și am trecut și de răscrucea asta. Apropo de căldură, lemne nu erau și se foloseau la încălzire cocenii, paiele, ciurlanii. Mâncarea, mai modern, se făcea la primus folosindu-se gaz lampant. În 1935 s-a resimțit din plin seceta. Guvernul de atunci a înființat cantine în toate comunele din Bugeac, deci și în Tabacu. Nimeni nu a suferit de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
centru, Avram Popovici, ne-a întâmpinat cu ostilitate. Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de a respira. Salariul crscuse cu încă o treime dar focul în sobă tot cu paie se făcea. școala era din ceamur și învelită cu țiglă. Din trei clase doar una era funcțională din lipsă de mobilier. Farmacii nu erau decât la Bolgrad și Ismail, la peste 35 de kilometri de mers cu căruța pe drumuri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a mai putut lua de îmbăcăminte. Pe data de 30 octombrie 1940 am plecat la București cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
familia noastră. Am trecut să dormim pe un alt vapor care pleca a doua zi în cursă. Dimineața, ajutați de doi ofițeri în rezervă, desigur că tot învățători, ne-am suit într-un vagon de marfă plin cu baloți de paie. Deshidratați, bolnavi, am ajuns la Lugoj și de aici, pentru o haltă de înzdrăvenire la Slatina, în familia unei cunoștințe. După o cură cu usturoi am început să ne refacem sănătatea dar să crească spaima de avioanele americane și engleze
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu crea încurcături într-o perioadă și ea mai mult decât încărcată cu nenorociri. Ne-am mutat în locuința rechiziționată de la Ilie Hudulin care mai avea una în altă parte a satului.Am încropit paturi și saltele cu scândura și paiele cumpărate și, în urma telegramei trimise la Câșlița am pornit și eu. Aici trebuia să iau cap compas iarăși Banatul, ordinul de refugiu cu premilitarii fiind foarte clar în acest sens. Nu era ușor pentru nimeni dar nici pentru mine. Presimțeam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
C-o fi că n-o fi, cum o parte din viața noastră se risipise în pământul Nicoreștilor, acolo trebuia să ajungem mai ales că primisem ordin de utilizare pentru județul Tecuci. Nu aveam nimic bun, doar niște saltele de paie și câteva cerșafuri, mai multe gâște și o stivă de lemne. Ca refugiați aveam dreptul la un vagon, drept pentru care mai bine de o lună am tot ros scaunele antecamerii directorului Regionalei CFR Timișoara. N-am întâlnit nicăieri oameni
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în comună cu familia, mi-a repetat pentru a nu știu câta oară, evitând răspunsul la întrebarea mea îndrăzneață. M-a invitat să urc în mașină. A oprit la sediul C.A.P.-ului unde era un pat cu saltea de paie pe care dormea paznicul de la sediu și mi-a spus să stau acolo, iar dimineață, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla. Câinele paznicului, care avea obiceiul să doarmă pe pat, s-a dat jos nemulțumit și s-a ghemuit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
încă, condamnații au fost magazionerul și șoferul, un țăran care era mâna dreaptă a președintelui C.A.P.-ului. ȚINUTA DECENTĂ OBLIGATORIE De câteva zile era foarte cald. Soarele ardea nemilos încă de la primele ore ale dimineții. Aveam o pălărie de paie luată în ultimul concediu de la Năvodari și o rochie din pânză, subțire, cu bretele. Stăteam la umbră, la marginea pădurii. Îmi era teamă să intru în desiș unde era răcoare, pentru că nu știam niciodată când va veni „madam Tălmaș”, cum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să intru în desiș unde era răcoare, pentru că nu știam niciodată când va veni „madam Tălmaș”, cum îi spuneau toți. Într adevăr, a venit și în ziua aceea pe la ora 12:30. Se pare că rochia roșie și pălăria de pai nu puteau trece neobservate, așa că m-a zărit chiar înainte de a opri mașina. Eram veselă și așteptam laude. I-am ieșit înainte zâmbitoare. Treaba mergea bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bine, iar vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje. Seara nu plecasem acasă și mă ocupasem de mobilizarea carelor și a elevilor. Scosesem elevii la adunat spice și atelajele (carele) la adunat baloții de paie. Eram mândră de activitatea din ziua aceea și convinsă că mi-am îndeplinit toate sarcinile. Așteptam laudele șefilor. Ce-i cu mata în halul ăsta, unde te trezești tovarășa, la plajă? Nu vezi că bărbații, în loc să fie atenți la muncă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o acțiune ordonată de primul secretar, care promisese că va controla tot județul. În seara aceea nu am plecat acasă, ci am mers din casă în casă pentru a anunța pe deținătorii de atelaje să iasă la adunat baloții și paiele de pe câmp. A doua zi dimineață, pe câmp erau zeci de căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele C.A.P.-ului i-au dus pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am plecat acasă, ci am mers din casă în casă pentru a anunța pe deținătorii de atelaje să iasă la adunat baloții și paiele de pe câmp. A doua zi dimineață, pe câmp erau zeci de căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele C.A.P.-ului i-au dus pe copii și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de teatru, chiar în fața camerei unde trebăluiește ziua și doarme noaptea. Un câine lup, cu nume curios, Demidor, a făcut, se pare, o pasiune atât de mare pentru această motocicletă încât doarme în ataș, unde stăpânul i-a pus niște paie, și nu lasă pe nimeni, nici măcar s-o privească mai atent. Orice intrus, cu excepția factorului poștal, este imobilizat imediat de acest șerif canin, mare cât un vițel. Asta durează de mai mulți ani. Demidor este tânăr, are mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
declara cu curaj că actul acesta este „o rușine pentru mișcarea muncitorească internațională”, el câștigase adeziunea masivă a populației. După aceea prestigiul i-a scăzut iar obediența „tezelor din aprilie” a dovedit că momentul ’68 fusese doar un foc de paie. Mai mult, criza economică care, prin anii ’80, lua forme dramatice, a retras toate simpatiile lui Ceaușescu. Regimul său devenea din ce în ce mai arogant, chiar odios (una din porecle îl denumea pe Ceaușescu „Odi” iar pe Elena Ceaușescu „Adi” - prescurtare de la titlurile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu niște felinare exterioare semănînd cu platoșele unor coleoptere gigantice: peste tot plutea un miros de prăjeală, de portocale și de brînză cacciocavallo 32. Tramvaiele, pe multe din linii, erau trase de cai care, vara, purtau pe cap pălării de paie; trăsurile înguste cizme mergeau cum puteau, iar cînd bătea sirocco-ul dinspre Mediterana, marea umbrelă tradițională; pe treptele din Piazza di Spagna, printre mesele cu flori, vedeai țărănci și copii îmbrăcați de sărbătoare așteptînd să pozeze la "pittori forestieri", locatari
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
înțeles: cineva care coase un material. "Sarto" adică "croitorul"... Conclavul îl alesese deci pe cardinalul patriarh al Veneției, Sarto? În aceeași clipă, întreaga mulțime scotea o uriașă aclamație, căci din burlanul îndoit ieșea un nor greu de fum negru (datorită paielor ude...), semn al alegerii noului Pontif. Depeșa mea zbură către ghișeul de expediție în timp ce ferestrele loggiei de la Sfîntul Petru se deschideau larg, iar servitorii întindeau covoare pe balustradă. Urmă apoi apariția demnitarilor și proclamarea solemnă a Papei Pius al X
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ferdinand stă la vedere, gata să-și primească oaspeții: cînd apare Paléologue, Regele face un pas către el: "Dați pălăria" zice, întinzînd brațul, în timp ce cu cealaltă îi strîngea mîna ministrului, încît acesta, fără să se gîndească, îi oferă pălăria de paie. Domnule urlă atunci regele, lăsînd să se rostogolească pe jos pălăria buclucașă eu nu sînt omul de la garderobă"... Astfel recurgea Ferdinand la tot felul de mijloace ciudate cînd rumega anumite răzbunări. În această privință, șefii de misiuni trebuiau să se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Președintele Republicii, Moczinski, era un profesor universitar foarte preocupat să-și continue, în biroul său de șef de stat, aplicarea studiilor științifice la care ținea foarte mult. Primea în audiență purtînd pe cap, ca un grădinar, o pălărie mare de paie, menită să-l protejeze de razele ce veneau de la un bec cu lumină albăstruie instalat, prin grija sa, în plafon. Un alt aparat asigura un aer condiționat bogat în ozonul înălțimilor alpestre, iar președintele, care era inventatorul acestuia, visa să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]