8,290 matches
-
n am lucrat în viața toată nimic bun și nimic sfânt. Am trăit în lume singur și am făcut doar voia mea, ce îmi trebuie o cruce care este mult prea grea? M am întors plin de păcate bolnav de patimi, de ură. Laude, cântări, psalmi Zilnic să îmi pui în gură. Viața mea e a Ta întreagă, și inima din piept toată, ce am fost odată, Doamne, să nu mai fiu niciodată. Căci Tu dai la fiecare doar cât poate
CRUCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380526_a_381855]
-
și Voivod pentru-un norod abia scăpat din scăpătat mistice veri verzi primăveri și constelații magìi de grații: meniți în șoapte focuri de noapte pentru-un norod scos din năvod acum schilod: Crist-Voievod schimbă-umilinți în limbi de sfinți și-atâtea patimi și-atâtea lacrimi le ia-ntre palme blestem să darme și le descântă pentru o nuntă pentru o rimă de stea sublimă -ntre Crai și Știmă le scoate-n vază focuri de rază apă în oază... floare de colț te
FLORI de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380560_a_381889]
-
descântă pentru o nuntă pentru o rimă de stea sublimă -ntre Crai și Știmă le scoate-n vază focuri de rază apă în oază... floare de colț te sui pe bolți - nu pierde plâns: în necuprins văzduhu-i nins! sunt sfinte patimi și-o stea de lacrimi - foc de vestire și mântuire... * zori vii - zurlii - zarzări candrii cireși trimiși-de-mpărății petale de privighetori voi - leagăne de vestitori: scrieți pe cer o elegie - precum a fost - să nu mai fie! miracol - flori de liliac
FLORI de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380560_a_381889]
-
se întreba strângând în mână cuta cearșafurilor, sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care mușcase atâția ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-și sugrume avalanșa de întrebări ce o copleșeau. -Cu ce am greșit? îi țipa disperarea în urechi, ca o mitralieră, tocită de otrava glonțului sub care își pierdea virginitatea. Ținea în mână cămașa lui pe
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
de-apropiat De omul ce-ascundea misterul Căderii sale în păcat. Dar rușinat de a lui fapte Cerul s-a-ndepărtat ușor Spre Calea unde curge Lapte Și e sălașul sfinților, Lăsând pământul agoniei În mâna omului pervers Născut din patima mândriei, Iubind numai din interes. Și-a construit meschine chipuri De idoli zilnic venerați: Minciuna, lăcomia-s VIP-uri Și Zeii lui încoronați. Citește mai mult Păcatul originarDin cele mai temute vremuriși până azi nu s-a schimbatNimic din marile
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
venerat!La început admiram cerul,Fiind atât de-apropiatDe omul ce-ascundea misterulCăderii sale în păcat.Dar rușinat de a lui fapteCerul s-a-ndepărtat ușorSpre Calea unde curge Lapteși e sălașul sfinților, Lăsând pământul agonieiîn mâna omului perversNăscut din patima mândriei,Iubind numai din interes.Și-a construit meschine chipuriDe idoli zilnic venerați:Minciuna, lăcomia-s VIP-uriși Zeii lui încoronați.... IX. SCUTUL ANTIRACHETA SI SATELITII, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016. Scutul antirachetă și
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
romanță / vom scrie azi, povestea verbului rotund. / Cu anotimpul vieții, iubirea e-n balanță. / Atâtor întrebări, c-un punct eu le răspund.“ (Punct - pag.125 ) sau: „Să te sărut, iubito, tandru, printre frunze, / când toamna geme pe galbene alei, / cu patimă, pe ochi, pe tâmple și pe buze, / să mi te rog, de pleci, toamna să nu-mi iei ! “ (Șoapte de toamnă - pag.83) . În poeziile grupate în acest volum „durerea iubirii răsună-ntre maluri“ , când „se-nchide întomnarea...ca o
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
rămâne ! / Nu-ți fie teamă nici să speri, / când doar speranța te susține !“ (Vis și speranță - pag.66 ) sau: „Ne lăsăm pradă vieții trăită-n dulci lacrimi, / ne temem de fapte, visăm la minuni, / în talgerul vieții - durerea și delicioasele patimi. / Nu vrem foc de paie ! Suntem jar de cărbuni.“ (Ardere - pag.127) . Citez dintr-o altă frumoasă poezie, doar două strofe, cu regretul că, de data aceasta, spațiul tipografic pe care-l am la dispoziție, mă împiedică să citez poemul
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
de rătăcire pe care nevoia de absolut a omului trufaș le dogmatizează în ideologii cu soteriologii sinucigașe”. De aceea, “replica misticilor e implacabilă: omul mândru e sclav al sinelui, iar sclavii, de regulă, vexațI șI abuzațI fiind, sunt plini de patimi subiective, care le consumă orice urmă de luciditate șI obiectivitate. Pentru a gândi corect și liber, trebuie să fii liber.” “Un om poate deveni liber numai când se eliberează de acest tiran care este Egoul, numai când se eliberează de
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
ce ai avut râvna Apostolilor; Bucură-te, izvor al harului și al vindecărilor; Bucură-te, orator îndumnezeit al cuvintelor vieții; Bucură-te, că pline de har sunt omiliile tale, înțelept al cetății; Bucură-te, cel ce cureți sufletele de robia patimilor; Bucură-te, că potolești pornirile cele rele ale inimilor; Bucură-te, mare învățător al credincioșilor; Bucură-te, ascet tare, lui Hristos următor; Bucură-te, că mulți creștini ai îndrumat; Bucură-te, că sufletele, spre Hristos le-ai îndreptat; Bucură-te
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
-te, păzitorul Eladei; Bucură-te, chip și model de cucernic ierarh; Bucură-te, pavăză și scăpare pentru orice monah; Bucură-te, luceafărul cel nou al Bisericii; Bucură-te, darul prin care se întăresc cei cucernici; Bucură-te, cel prin care patimile se curățesc; Bucură-te, că oamenii prin tine pe Dumnezeu Îl slăvesc; Bucură-te, apărător neobosit al credincioșilor; Bucură-te, grabnic mijlocitor către Creator; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni. Condac 13: O, preabunule părinte, luminător al
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
exteriorizeze, și să înfrunte mirarea atâtor ochi ascunși în „lumina soarelui de amiază”. În fiecare gând neconturat există o catedrală de cuvinte și poetul e gata oricând să înalțe o rugă, țesând cu migală, dăruire nestăvilită versuri sensibile, vibrând a patimă, dorință, regret, iertare, înseninare, fiind recunoscător - în momentele în care poartă un dialog tainic cu divinitatea - pentru acest miracol dăruit muritorului de rând ( izgonit din starea sa angelică, primordială). * Cerul creației este brăzdat adesea de zborul unor păsări negre, melancolice
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Asemenea lui Iisus Hristos, în suferința sa martirică, ca intr-o li¬turghie a ființei sale, mucenicul lui Iisus Hristos șoptește neîncetat cuvinte¬le tâlharului de pe cruce: "pomenește-mă Doamne când vei veni întru împărăția Ta". Alteori, martirul repetă în timpul patimii sale ceea ce Domnul său a strigat pe Cruce: "Doamne în mâinile tale îmi încredin¬țez duhul meu". Întemnițații pentru Iisus Hristos participă real la jertfa unică și plină de iu¬bire a lui Iisus Hristos. Ca oameni ai credinței adevărate
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
credincioșilor ei. Sfântul Ignatie Teoforul în epistolele sale ara¬tă că aceste daruri duhovnicești sunt oferite de Domnul nostru Iisus Hristos fiecărui membru al Bisericii, prin intervenția directă și mijlocirea Sfinților mucenici, care bine s-au nevoit. Ca următori ai patimilor Mântuitorului Iisus Hristos, mucenicii își poartă crucea împreună cu Domnul lor, renunțând la ei, pentru ca Iisus Hristos să trăiască în ei. Domnul nostru Iisus Hristos este deci în ei, în viața lor, încununându-le suferința. Ca purtători ai acestor chinuri, mucenicii
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
șesc de slava lui Dumnezeu și împărățesc împreună cu El de-a dreapta Tatălui. în acest sens, suferința lor este văzută ca act de colaborare și de conlucrare cu suferința Mântuitorului la opera de mântuire și curățire a lumii de păcate și patimi. Din alt punct de vedere, modul martirilor de a-l mărturisi pe Iisus Hristos este un botez care curăță complet de păcate, realizând astfel, asemănarea cu moartea și învierea lui Iisus Hristos. Tertulian, în lucrarea sa, De Baptismo, spune că
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
sau spaima când firida primește taina libertății și pasu-ncerci să îl descrii și atunci scrii și scrii și scrii ca un nebun în palma sorții cătând spre cer un semn secunda în care mir din ploi te spală de toate-aceste patimi umbre rugina spațiilor vechi și cele noi prieteniei le lași să-ncurce socoteli te doare. urli-n tine-ncet mușcă din tine tigrul firii visezi o plajă două trei sau șapte le așterni pe iarbă cu gândul visu-l încropești te
MIED ŞI FOC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379365_a_380694]
-
duhovnicesc, calea omului spre misiunea personală, dorul omului de frumos, de dumnazeire, toate ostenelile, încercările și ispitirile omului pe calea desăvârșirii spirituale, pe cale mântuirii personale. Mai mult, înălțarea omului pe munte semnifică drumul parcurs de om de la curățirea inimii de patimi spre iluminarea minții sale, o “scară către Cer”. Citește mai mult Taborul, ca orice munte are darul lui, are o lumină și o sfințenie anume. Muntele este ceva ce te copleșește; oricât ai încerca să-l îmbrățișezi cu privirea, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
duhovnicesc, calea omului spre misiunea personală, dorul omului de frumos, de dumnazeire, toate ostenelile, încercările și ispitirile omului pe calea desăvârșirii spirituale, pe cale mântuirii personale. Mai mult, înălțarea omului pe munte semnifică drumul parcurs de om de la curățirea inimii de patimi spre iluminarea minții sale, o “scară către Cer”.... XV. PĂRINTELE PROFESOR DOREL MAN - UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS, de Ștefan Popa , publicat în Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016. Joi, 28 iulie 2016, Părintele profesor dr. Dorel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri”, așa cum ne descoperă Sf. Isaac Sirul. De fapt, însăși tensiunea lăuntrică pe drumul ieșirii din dependență nu se poate menține în afara acestei cunoașteri. Ieșirea din dependența patimilor presupune: „Să ieșim din lume [...], ne îndeamnă Cuviosul Isaia Pustnicul, ca să cunoaștem cele în care suntem”. În primul rând, trebuie să precizăm faptul că principiile și legile după care funcționează lumea duhovnicească, spirituală sunt complet diferite și uneori contrare celor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri”, așa cum ne descoperă Sf. Isaac Sirul. De fapt, însăși tensiunea lăuntrică pe drumul ieșirii din dependență nu se poate menține în afara acestei cunoașteri. Ieșirea din dependența patimilor presupune: „Să ieșim din lume [...], ne îndeamnă Cuviosul Isaia Pustnicul, ca să cunoaștem cele în care suntem”. În primul rând, trebuie să precizăm faptul că principiile și legile după care funcționează lumea duhovnicească, spirituală sunt complet diferite și uneori contrare celor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
dezavuați sub oprimarea comunistă, a avut de suferit după forțarea Regelui să abdice. Fără a greși, ci slujindu-și țara, tatăl artistei a trecut prin supliciile arestului și a trebuit să-și schimbe ocupația, ca topograf. A devenit taciturn, deprimat... Patimile, nevrozitatea, depărtarea au dezbinat această familie și părinții Pompiliei au divorțat în cele din urmă, pe când ea avea optsprezece ani. Pompilia Stoian a fructificat cu inteligență și seriozitate înclinațiile și aptitudinile sădite în ea din părinți, încât s-a apropiat
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din miezul pâinii, Nici din bucate-alese! Lași buzelor, otrava Ce-ai adunat în minte! Ești zgură,-n loc de flăcări! Iar templul de-nchinate, Ți-e noaptea cu tenebre
DEZAMĂGIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379448_a_380777]
-
de la capăt , undă lângă undă Și pace în frunzare și hohot în senin, Dar râsul între lacrimi cu dulcele-i venin, Mă- neacă- n fiece secundă... Păsări ciripitoare, în dulce armonie, Curg spre cuiburi, perechi se-adună, Iubindu- se , cu patimă nebună, Vor să scape noaptea de monotonie. O păsări fără griji! De ce pe voi ocolul Va duce spre odihnă-n veselie? Când, durerea mea de-acum, învie, Și n-o asculta nimenea...doar golul! Nespus de frumos e, să zbori
ELEGIE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379462_a_380791]
-
defecte decât din calități, stârnind reacții de adversitate ori măcar antipatie, gaze¬ta¬rul și scriitorul Gib I. Mihăescu este conturat din linii de forță, po¬tri¬vite unui „monstru sacruˮ al literaturii noastre. Pasiunea pentru scris - cu adevărat o patimă a sufletului său - a stârnit energii nebănuite în trupul mic, înflăcărând obrajii băr¬ba¬tu¬lui blond, cu ten mai mereu palid. Pentru a putea să se manifeste ple¬nar ca artist al cuvântului, se mută din Drăgășani la București
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
s-au iubit! NOUĂ ZI Când zorii zilei bat în geam Clopoțele de cristale, Noaptea-și culcă stelele Pe-a boltei piedestale... Din iatacuri se revarsă Îmbătător parfum de vise... Și sărută dimineața Buze calde, întredeschise... Așternuturi albe-ascund Urme de patimi și iubiri... Ore calde de pasiune Se transformă-n amintiri... Vântul pe aripi zefire Poartă puf de păpădii Păsările cântă corul Ce-ntâmpină o nouă zi... Pasiunile iși culcă dorul Scăldat în roua dimineții... Oglinjoara de pe scrin Cade roabă frumuseții
LIRCA IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379540_a_380869]