4,527 matches
-
le depășească. Hameleonul, în ticăloșia sa, este mai autentic, mai viu din punct de vedere literar; ura Corbului, interesele meschine pe care le apără, țesând în permanență intrigi, îi pompează mai mult sânge în vene. Ca orice imagine ostentativă a perfecțiunii, Inorogul convinge în măsura în care întruchipează o idee, un ideal, dar rămâne mai curând o funcție, un principiu tradus alegoric decât un personaj bine articulat. 2. Monocheroleopardaliprovatolicoelefas-ul Evocat cu pioșenie de fiul său, Inorogul, chiar la jumătatea Istoriei ieroglifice, Monocheroleopardalul reprezintă cel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Evocat cu pioșenie de fiul său, Inorogul, chiar la jumătatea Istoriei ieroglifice, Monocheroleopardalul reprezintă cel mai straniu hibrid al cărții. În alcătuirea sa, Cantemir nu mai ține cont de nici o logică a combinațiilor posibile, dorind să creeze o imagine a perfecțiunii absolute. Oricum, se observă din start că autorul nu se mai mulțumește să preia ființe hibride plăsmuite de imaginația medievală, ci creează el însuși una, pe care o înzestrează cu tot ce definește, la vârful său, natura umană. Ceea ce trebuie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pildă), cred că limităm semnificațiile personajului și sensurile cărții.11 Logica Istoriei ieroglifice este una care aproape și-a câștigat independența de factologia istoriei. În această nouă ordine a alegoriei, era nevoie de un astfel de părinte ilustru, simbol al perfecțiunii neștirbite, pentru a legitima pretențiile Inorogului, el însuși un exemplar moral care continuă ireproșabil opera începută de perfectul său părinte. Logica narațiunii devine una mai curând mitologică decât strict istorică. Monocheroleopardalul are o origine întru totul modestă: "Acesta din părinții
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cel care provoacă faptele, el este cel care își creează prilejurile necesare unei avansări în ierarhia ontologică. Iese din sistem și se plasează în centrul unui sistem creat de el însuși, doar pentru sine. Dar această devenire, acest drum către perfecțiune presupune nesfârșite sacrificii, un curaj ieșit din comun, o ambiție de fier, o inteligență vie și chiar înțelepciune deci virtuți care nu par a-i lipsi personajului de la bun început. Doar că, cu fiecare nouă etapă a devenirii sale, el
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Ioana Em. Petrescu citește "viziunea libertății umane", "idealul individualismului renascentist", un prim semn de emancipare a culturii române "de viziunea fatalistă din universul tragic al lui Miron Costin"22. Așa stând lucrurile, este previzibil faptul că personajul, ca întruchipare a perfecțiunii, devine monarhul ideal, simbol al echilibrului și al înțelepciunii, aflat în antiteză fățișă cu cel care a uzurpat tronul, Strutocamila, și cu cel care a pus la cale întreaga șaradă politică, tiranul Corb. Distanța dintre Monocheroleopardal, pe de o parte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
este, din acest punct de vedere, superior Inorogului, care moștenește de la el o sumă de calități, dar nu le mai câștigă pe cont propriu, în urma unui traseu inițiatic. Dar Inorogul, se înțelege, este singurul urmaș legitim al acestui simbol al perfecțiunii absolute, pe care doar condiția de muritor îl desparte de cea zeiască. 3. Lupul filosof Dacă în bestiarul lui Cantemir unele animale sunt reprezentate cu fidelitate față de modelul lor fixat prin tradiție, altele sunt denaturate conform unei logici conflictuale a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care să fie urmat și dublat de realitate. Poeți contemporani, poeți ai venitorelui, câți veniți în lume cu misiune de a crea omul ideal, măriți pe Mirci și pe Vlazi, măriți eroii României înălțați-i până la ideal, dați-le toate perfecțiunile de cari erau capabili și veți crea o generație nouă de eroi, de bărbați de stat, de înțelepți...104 . De aceea Heliade Rădulescu, om al începuturilor care se confruntă cu o producție rudimentară de literatură, nu e silit să caute
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nasc din studiul adâncit al treptatei și multiplei activități omenești"73. Odobescu își imaginează un fel de școală a cultivării gustului public, al cărei obiectiv principal îl constituie educarea estetică a națiunii: "a deștepta în suflete o fecundă admirațiune pentru perfecțiunea formelor"74. Arheologia e din acest punct de vedere știința prin care o populație care abia și-a descoperit cultura capătă acces la o viață frumoasă, echivalentul unui dandysm sui-generis al societății românești. Pentru Odobescu, ea e răspunsul la sărăcia
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca toți ceilalți din istoria universală care avură simțirile la fel ca dânșii, au biruit fiindcă i-a însuflețit veșnicul; au biruit pentru că, în chip fatal și întotdeauna, biruiește însuflețirea pe cel ce n-o are. Nu puterea brațelor, nu perfecțiunea armelor, ci puterea sufletului câștigă izbânda 49. A proiecta o "chemare națională" nu înseamnă atât a orienta naționalist o existență, cât a asigura, pur și simplu, posibilitatea însăși a orientării ei. Acceptând că o națiune e permanentă, individul poate aspira
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
legiuirilor occidentului, un împrumut al regimului centralizat al Franței, mult discutat de Mihail Kogălniceanu în 1863 în Cameră: „Cum socotiți dumneavoastră că din decăderea cea mare,... din nămolul de abuzuri și vițiuri sub care am fost cufundați... ne ridicăm la perfecțiune? Oare civilizația, așa iute pășește? Nu. În lumea morală și cea fizică lucrurile nu merg așa de grabnic. Fiecare generație are menirea ei; fiecare nu poate pune decât o piatră la edificiul viitorului"... Așa se și explică de ce descentralizarea administrativă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
totul opus și casa cu pricina e privită ca o temniță îngrozitoare din care ești fericit să pleci"64. Ulise la Polifem sau curiozitatea batjocorită Simetric cu scenele care împlinesc riturile de ospitalitate cu mai multă sau puțină inspirație și perfecțiune se află cele care subliniază dimpotrivă perversiunile, ostilitatea manifestă a gazdei și fundamentala sa neospitalitate. Acestea din urmă servesc, în descrierea unei situații răsturnate, la sublinierea mai accentuată a funcționării și sensului scenei de ospitalitate. De fiecare dată când Ulise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
întoarcere. Se pare că după zece ani de pribegie, a ajuns, în cele din urmă, într-o oază de liniște care va fi ultimul popas înainte de întoarcere. Pare că nu mai există nici un pericol. E un moment de calm și perfecțiune, un moment de refacere "că-l sluțise apa mării" (6.137)118*: orice urmă de ostilitate și incertitudine pare suspendată. O simpatie generală, o vitalitate veselă îl înconjoară pe Ulise și îl asigură de întoarcerea pe care feacienii, acești luntrași
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este răpit, la ieșirea dintr-un local de noapte, barul "Nyctalope", de către trei japoneze care îl conduc cu forța într-o casă izolată în care el trebuie să suporte ospitalitatea lor. În această locuință ciudată, el este primit cu o perfecțiune delicată fără ca el să știe dacă toate trebuie să se termine printr-o inițiere spirituală, printr-o minunată plăcere carnală sau prin torturarea și asasinarea sa. De fapt, înconjurat de patru foarte frumoase curtizane, el este legat și înlănțuit pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
strica hainele și prin pierderea progresivă a identității sale și a numelui său. Această obsesie a mașinilor, pe care Karl în inocența sa infantilă le pervertește în mașini atrăgătoare, are legătură cu un sistem ritual. Idealul de precizie și de perfecțiune (idealul de bun elev, de bun muncitor pe care Karl ar vrea să-l atingă pentru o integrare deplină și definitivă), atenția scrupuloasă nu are sens logic decât în cadrul unui ritual 569. Căutarea angoasată a ospitalității se organizează în jurul unei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care nu prezidează nici o adunare, care și-a delegat puterea, care nu-și citește rapoartele, care lasă hazardul să domnească. Această birocrație olimpiană, cu riturile sale, miturile sale, cultele și templul său (Hotelul Domnilor) este de o eficacitate paradoxală, de vreme ce perfecțiunea sa însăși înglobează toate lipsurile, toate erorile, toate rătăcirile, toate absențele. Ca și în cazul președintelui Statelor Unite, din America, căruia nu i se vede decât loja, Castelul este bântuit de către un conte absent care poate fi obiectul oricăror speculații. Absența
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
personalului didactic. Termenul de evaluare provine din axiologie și antrenează numeroase elemente psihologice, sociologice dar mai ales psihosociale, psihomorale. Analizând conceptul de evaluare, Genevieve Meyer precizează că „ nici o evaluare nu este pură sau perfectă în sine sau în mod absolut. Perfecțiunea oricărei evaluări provine din adecvarea ei la obiectivele pentru care este făcută. De aceea, prima întrebare care se impune nu este ce evaluăm, nici cum evaluăm, ci de ce evaluăm. Iar de răspunsul la ea depind răspunsurile la întrebările: ce? când
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
constitutive, și invers, părțile sunt înțelese dinspre întreg. Problema este aceea a intrării în cerc: Heidegger și Gadamer au propus soluția preînțelegerii întregului fără prealabila înțelegere a părților. Soluția lui Gadamer are în vedere preînțelegerea sprijinită de tradiție. Creditarea (anticiparea) perfecțiunii e un concept gadamerian suplimentar față de Heidegger: inteligibil e doar ceea ce prezintă o unitate perfectă de sens. Ipoteza este că atunci când interpretăm ceva presupunem că e ceva cu sens și adevărat atât în sine cât și în raport cu orizontul înțelegător. Putem
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
am participat la o audiție pentru un mare impresar din acea vreme, era o femeie, iar domnul Herlea ne-a oferit casa lui, să cântăm. Am stat un pic de vorbă, și la urmă mi-a spus: "pentru mine ești perfecțiunea imperfecțiunii, ai să faci carieră." (râde) A.V. Din tot ce am ascultat și am văzut cu Dumneavoastră, mă refer la înregistrările audio-video, este limpede că zona belcanto-ului italian vă reperezintă cu strălucire. Există alte epoci stilistice din istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Concertul de Ceaikovski, cu orchestra Radiodifuziunii franceze dirijată de André Cluytans. O înregistrare din 1959. Era halucinant, era uluitor! Cu câteva zile înainte ascultasem un tânăr pianist rus, laureat al concursului "Ceaikovski", cântând același concert cu o acuratețe, cu o perfecțiune tehnică superioară lui Gilels. Dar nici nu se apropie ca profunzime, ca intensitate a trăirii, ca... smerenie în apropierea de această partitură! Tânărul rus făcea pur și simplu un show: sclipitor, impresionant ca perfecțiune sonoră. Însă ceea ce se auzea, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
concert cu o acuratețe, cu o perfecțiune tehnică superioară lui Gilels. Dar nici nu se apropie ca profunzime, ca intensitate a trăirii, ca... smerenie în apropierea de această partitură! Tânărul rus făcea pur și simplu un show: sclipitor, impresionant ca perfecțiune sonoră. Însă ceea ce se auzea, ceea ce descopereai în interpretarea lui Gilels era pur și simplu alt concert! De o frumusețe, de o măreție și de o profunzime pe care cu greu ni le mai imaginăm acum ascultând atâția pianiști sclipitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de superbă creativitate artistică, așa cum a fost, cum este și astăzi, ci și un loc de moralitate fermă și constantă. A.V. Nu credeți că sunteți un idealist? N.M. Probabil că sunt, pentru că nicăieri, în nici o țară, nu există o perfecțiune, nici etică, nici politică, nici socială. Dar acest idealism exprimă o năzuință profundă a mea, și bănuiesc că nu numai a mea... A.V. ...și substanța autentică a artistului. N.M. Așa cred. Arta nu e morală, este implicit morală, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dar modernitatea și-a arătat în ultimele decenii și foarte multe contradicții, unele, păgubitoare pentru evoluție. Este, totuși, cum a spus Churchill cândva, cel mai puțin rău dintre cele pe care le avem, fără să fie vreodată o tendință spre perfecțiune. Democrația e un compromis, din punct de vedere moral nu este perfectă, nu este pură, nici nu poate fi pură, fiind un compromis între majoritate și minoritate, o negociere continuă cu existența pentru a găsi soluții remediabile. Asta-i toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de dirijor sunt instrumentele de modelare și exprimare a partiturilor. Spectacolul "Lucia di Lammermoor", regizat de Andrei Șerban la Opera Națională Română din Iași în toamna anului 2014 a demonstrat nivelul actual al personalității lui Vlad Iftinca: cunoașterea perfectă (dacă perfecțiunea există) a resorturilor ce încheagă muzica și libretul, ușurința, firescul comunicării cu orchestra, corul și soliștii, conducerea modulată și mlădiată a întregului spectacol muzical. Un singur regret umbrește bucuria reîntâlnirii cu Vlad Iftinca: revenirea sa ca muzician pe scenele Iașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
teatre (pentru că dacă un spectacol are succes, sunt invitat în altă țară sau în alt oraș să refac spectacolul acela cu alți actori), niciodată nu pot să fac exact același lucru. Totdeauna încerc să dezvolt ceva, niciodată nu există o perfecțiune absolută, de la care să nu poți merge mai departe. Totdeauna poți să evoluezi în expresie, în dinamică, în energie, în detaliu, cu actorii sau cântăreții cu care lucrezi. Toată munca în teatru este colaborare, nu poți să faci ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
concert, live. Repetarea, pentru un public larg, a evenimentului „unic“ pe care îl reprezintă un concert a fost una din motivațiile schimbării de atitudine produse începând din 1988. Günter Pichler este de părere că înregistrarea live nu înseamnă renunțarea la „perfecțiunea“ interpretării în studio. „Este fals să spui că un artist poate fi mai bun pe disc decât este în realitate. Întâi este o limită în timp pentru aceste înregistrări, iar în al doilea rând există o informație negativă..., tensiunea rezultată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]