5,484 matches
-
sale să o facă și trebuie să continue astfel, pentru că este o rațiune care vrea asta; încălcarea este un drept pe care omul și l-a arogat împotriva legii naturii și o ofensă adusă Creatorului. Atribuiau simțul durerii și al plânsului până și pietrelor și plantelor. Accentuând doctrina metempsihozei lui Pitagora și a orientalilor, învățau că oamenii după moarte pot să se transforme în plante, iar că animalele și plantele sunt înzestrate de o inteligență asemănătoare celei umane. Pentru manihei, nimeni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că este prizonier ca toți cei din cazarmă, că prin bunăvoința noas tră a trecut pe acasă ca să-și ia rămas bun, după care, împreună cu coloana de prizonieri ce se află în școală, va fi predat armatei rusești. Hohote de plâns, îmbrățișări,... Necontenindu-și plânsul, cele trei femei au făcut la repezeală două pachete cu mâncare. Un pachet i l-au dat băiatului pentru drum și un pachet ni l au dat no uă. În timp ce îi mulțumeam și eram gata de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
toți cei din cazarmă, că prin bunăvoința noas tră a trecut pe acasă ca să-și ia rămas bun, după care, împreună cu coloana de prizonieri ce se află în școală, va fi predat armatei rusești. Hohote de plâns, îmbrățișări,... Necontenindu-și plânsul, cele trei femei au făcut la repezeală două pachete cu mâncare. Un pachet i l-au dat băiatului pentru drum și un pachet ni l au dat no uă. În timp ce îi mulțumeam și eram gata de plecare, mama băiatului, zdrobită
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
toate erau înțesate de b ărba ți, femei și copii, unii la sân sau în leagăn. „Atât cei dinăuntru cât și cei care stăteau afară, din cauza înghesuielii, erau extenuați din cauza mișcărilor și exercițiilor trupului, cu ochii umflați și roșii de plâns.” Femeile, băieții dar și bătrânii, boceau încet, alții în hohote. În Iași, la vremea aceea, erau vreo 200 sinagogi din c are vreo 30 mari. Numai pe o stradă erau 20. Unel e er au pictate cu scene reprezentând Paradisul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sec (și eventual în demisec), după care i se umezesc ochii. Se vede că nimeni altcineva din țara asta nu mai este, în acest timp, la fel de impresionat de ce spune el, ca propria persoană. Și uite așa ascultându-se, îl umflă plânsul... S-a defectat logica? Ce fac eu la ora aceasta? Păi cu ziarul. Cu presa, otrava mea și a noastră cea de toate zilele. Ia să vedem ce mai scrie... Cică Osama bin Laden, ar fi plănuit la viața lui
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
chiar și alte nații cu gura până la urechi, și cum nu ar fi râs când era normal că un întreg oraș nu se putea scufunda, așa tam-nesam... Dar până la urmă ce să vezi, s-a scufundat ditamai submarinul Kursk, și plâns, și jale mare a fost pe pământul rusesc! Aceasta, (adică baba cu pricina), cică a fost resuscitată din uitarea relativă în care o aruncase poporul ei, care în privința recunoștinței naționale nu se deosebește prea mult de poporul român, și citată
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Opriți-o! Arme, -arme! Săbii, foc! E mită-aici! Tu, jude fals, de ce-ai lăsat să scape? EDGAR: Păzească-ți cele cinci simțuri. KENT: O, jale! Șir, unde-i răbdarea-acum Ce-ades te lăudai că o păstrezi? EDGAR (Aparte): Plînsul începe-a-i ține parte-atît, Că-mi strică înscenarea. LEAR: Și cățeii, Si toti,Trey, Albu, Țumpi, iată, lătra La mine. EDGAR: Tom zvîrli-va-n ei cu capul său. Marș, javre! Fie-ți neagră, albă gură, Otrăvească-ți mușcătură, Buldog, corcitura
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
SCENĂ 1 (Pîrloaga. Intra Edgar) EDGAR: Mai bine-așa, si sa te știi-n dispreț, Decît și în dispreț și lingușit. Cel mai de jos, zvîrlit de soarta lucru, -N speranță-i încă, nu trăiește-n frică: Schimbarea cea de plîns e din mai bine; Ce-i cel mai rău se-ntoarce-n rîs. Deci, bun venit, Tu aer insubstanțial ce-mbrățișez! Nenorocitul ce-ai suflat în ce-i mai rau Nimic dator furtunii-ți e. (Intra Gloucester, condus de un
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
îndrăgostiții nefericiți simt nevoia să plângă. Invocând însă legea cauzalității inverse, care explică reacțiile psihice drept efect al unor manifestări de natură fiziologică 39 (teoria James-Lange), s-ar zice că Bizu nu plânge "din cauza" neîmplinirilor sentimentale sau a sensibilității ultragiate. Plânsul nu exteriorizează tensiunea psihică, fiind mai mult o "cauză" decât un "efect". Din acest unghi judecând problema, lacrimile nu exprimă atât suferința eroului lovinescian și nici cine știe ce trăire complexă, cât dorința romancierului de a alunga cu orice preț moartea din
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
parcă mai mult pentru sine. - Te-am așteptat șapte ani, șapte ani grei pentru mine Mihule, șapte ani de speranță că vom fi iar o familie iar acum, ca și atunci, sunt tot singură. Și femeia se porni pe un plâns molcom, tresărind când și când, ștergându-și lacrimile cu dosul mâinii, așa cum fac numai copiii. Mihu, pufni, se ridică din pat, își strânse centura pe care o lăsa doar arar de pe el, își îndreptă cutele hainei, făcu lampa mai mare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
parcă de o spaimă inexplicabilă pentru cei din jur: „Niculae”. Era o întrebare sau o constatare, nici ea nu știa de fapt. Băiatul din banca treia când o văzu pe maică-sa așa, se ridică în picioare apoi izbucni în plâns. Vru să se ducă la el, să-l pipăie, să-l mângâie, să-l ostoiască din plâns, dar se întoarse dintr-o mișcare și ieși valvârtej pe ușă lăsând-o deschisă mare și largă ca un semn imens de întrebare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ea nu știa de fapt. Băiatul din banca treia când o văzu pe maică-sa așa, se ridică în picioare apoi izbucni în plâns. Vru să se ducă la el, să-l pipăie, să-l mângâie, să-l ostoiască din plâns, dar se întoarse dintr-o mișcare și ieși valvârtej pe ușă lăsând-o deschisă mare și largă ca un semn imens de întrebare. Îi venea să plângă sau să râdă, nici ea nu mai știa, totuși râdea, râdea cu un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu a fost nici o crimă. Și nu numai atât, se pare că nu s-a întâmplat nimic senzațional. Absolut nimic, stimați telespectatori! Rămâneți în continuare cu noi, vom reveni în scurtă vreme cu amănunte, legat de această informație”. Izbucnește în plâns, cade la loc în șanț, pitindu- se bine, fiindcă detectivul Puarot (așa se va numi detectivul din filmul meu) deja plecase ca să amușineze cine a produs cele șase-șapte crime descrise până acum. Dar crimele vor continua, cu concursul total dezinteresat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sec (și eventual în demisec), după care i se umezesc ochii. Se vede că nimeni altcineva din țara asta nu mai este, în acest timp, la fel de impresionat de ce spune el, ca propria persoană. Și uite așa ascultându-se, îl umflă plânsul... câte ceva despre coate goale, mațe fripte D omniloooor și doamnelor! Stimați concetățeni! Vă declar pe proprie răspundere că eu cel mai serios cetățean din partea de est a mapamondului, sau chiar din partea de est a Galaxiei, (chiar dacă e tot aceeași
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
imaginea unui singur narator, întrucât nu se știe cine întreabă și cine răspunde. În lipsa unei acțiuni propriu-zise, ritmul accelerat al replicilor oferă dinamism textului. Intenția este de a marca tema conversației, nu participanții: dispariția munților, a copacilor, a râurilor, a plânsului. În locul lor rămân o câmpie nivelată, banală, pustie, și multă oboseală și amnezie. Personajele uită cum arată un munte, ce înseamnă a trăi, simpla acțiune de a merge. Acest context, monoton ca acțiune, dar dinamic ca formă din pricina schimbului de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
La petrecerile de seară, și nu numai atunci, patronul o acompania cu o mandolină originală, adusă din răsărit, iar ea dansa și cânta, gesticulând cu mâinile ridicate cu pahar cu tot, cât mai sus posibil, până când izbucnea în hohote de plâns. Atunci, ca din craterul unui vulcan stins și reactivat pe neașteptate, se revărsau în spațiu acumulările interne ținute sub presiune, devenea brusc ceea ce era în realitate: o ființă complexă, mai puțin cunoscută și mult mai sensibilă, retrăia intens anumite momente
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spre Tecuci s-o vadă și pe Eva apoi spre București la fiul Gheorghe și soția lui Viorica, o tânără doar de 17 ani. A mers la adresa respectivă, acasă fiind numai Viorica. Ea când l-a văzut, a podidit-o plânsul și i-a sărit în gât. Atunci tata a spus: Georghe a murit. Nu tată, este la serviciu, i-a răspuns Viorica. Atunci , de ce plângi? a întrebat tata. De bucurie tată că mai văd pe cineva drag și apropiat mie
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
aer umed am adus cu minen casă. Tremurând sa stins văpaia lumânării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreșten umbra dulce, ca o piatră de rubin. Bate vânt cu ploaien geamuri Și e noapte neagră afară ... Plânsul streșinii suspină ca un cântec de vioară Monoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate ... Nicio rază nu pătrunde prin perdelele lăsate. Cintunericul prieten stăpânind până departe, Și de oameni și de patimi fericirea neo desparte. Singur eu veghez în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ploii nocturne reunește imagini vizuale (versul Și e noapte neagrăafară ... pune sub accent epitetul cromatic) și auditive. Dominanta sonoră a descrierii artistice se realizează printrun cumul de motive literare și de figuri semantice. Astfel, versul al treilea alătură metafora personificatoare (Plânsul streșinii suspină) unei comparații dezvoltate. Analogia dintre zgomotul ploii și cântecul viorii, înlănțuită cu o amplă personificare, sugerează ideea că, prin lacrimile ploilor, natura își spune trista poveste a unei vremi de mult uitate. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
întocmai ca un om care fiind lovit cu o piatră arată piatra sau haina însângerată. Va veni pe nori, așa cum S-a înălțat; și semințiile văzând aceasta vor plânge. Nenorocirea lor însă nu se va mărgini numai la plânsete, ci plânsul va fi ca să-și pronunțe ele însele sentința, ca să se osândească singure”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVI, III, în PSB, vol. 23, p. 866) „Căci va pogorî din cer în cursul nopții, când lumea doarme în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
le cerea masă bogată și scumpă, ci atât cât era de trebuință, hrana cea de nevoie; și le-o cerea în haină de cerșetor. Deci toate sunt în stare să-i pedepsească. Era puțin ce le cerea. O pâine. De plâns era cel ce cerea. Un sărac. Spre milă îi împingea firea celui ce cerea. Era om. De dorit era făgăduința. Făgăduise împărăția cerurilor, înfricoșătoare era pedeapsa. Amenințase cu gheena. Mare era vrednicia Celui Ce primea milostenia. Dumnezeu o primea prin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cartea conștiinței sale; în care cei ce vor sta de-a dreapta vor primi negrăitele bunătăți făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâșnirea dinților și plânsul neîncetat și rușinea fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 43) „Să ne
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
neofiți, în vol. Cateheze baptismale, p. 59) „Cu lacrimile ochilor lui, Petru s-a botezat a doua oară (prin pocăință - n.n.). Plângând așa cu amar, și-a șters păcatul său; iar după plânset i s-au încredințat cheile Cerurilor. Dacă plânsul lui Petru a șters un păcat așa de mare, cum nu-ți vei șterge și tu păcatul, de vei plânge? Nu era mic păcatul lepădării sale de Stăpânul, ci mare și cumplit; totuși lacrimile au șters păcatul”. (Sf. Ioan Gură
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60) * RUSU, Vasile. Eminescu. Motivele vegetale și faunistice / Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ochiul care plânge Ea este umărul care plânge ochiul umărului care plânge Ea este mâna care plânge Ochiul mâinii care plânge Ea este talpa care plânge ochiul călcâiului care plânge O, voi prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuși plânsul plânsul unui ochi neinventat lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit. A te îndeletnici cu "crăparea cuvintelor", cu "rânjirea miezurilor", cu "depănarea în fir de ață a scaiurilor de umbră dinlăuntrul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]