5,550 matches
-
furioasă și ochii pătrunzători ai lui Fernandito care Încerca să-l dea gata prin intimidare psihologică. Supra Șoricelul pagina treisprezece se și repezi asupra ochilor pătrunzători și pum! Încă o lovitură și dincolo de ochii pătrunzători umerii lui Cano zguduiți de plîns și pum! Încă o lovitură, sînge pe mîna mea și pum! Încă o lovitură, Îmi arde nasul și pum ! Încă o lovitură, și Fernandito obosise dînd atîția pumni, Julius dădea și el mereu Înapoi, pum! Încă o lovitură, era dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pe terasă. Lăsă un spațiu liber Între ei doi, de parcă ar fi ghicit cu exactitate ce urma să se Întîmple: Boby dădu buzna, Îi văzu și imediat țipetele lui Își pierdură pe drum cîteva silabe pînă se transformară Într-un plîns curat, se repezi spre balansoar, Încrustîndu-se În spațiul pe care-l lăsaseră liber, voia să-și Înăbușe plînsul, să nu se mai audă așa de tare, În curînd Împlinea șaptesprezece ani și uite că nu se putea stăpîni. Daniel, Celso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întîmple: Boby dădu buzna, Îi văzu și imediat țipetele lui Își pierdură pe drum cîteva silabe pînă se transformară Într-un plîns curat, se repezi spre balansoar, Încrustîndu-se În spațiul pe care-l lăsaseră liber, voia să-și Înăbușe plînsul, să nu se mai audă așa de tare, În curînd Împlinea șaptesprezece ani și uite că nu se putea stăpîni. Daniel, Celso, Țanțoșa, Julius și Universo, care stropea florile În grădină, au apărut În clipa cînd Juan Lucas se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
florile În grădină, au apărut În clipa cînd Juan Lucas se Îndrepta spre bar ca să umple trei pahare; le-a făcut un semn cu rnîna și ei au dispărut cu toții automat. Dar au rămas pe aproape cu urechile ciulite... Numai plîns, la Început și glasul lui Susan, darling, o, nu! darling, nu-i nimic și Juan Lucas din nou stătea jos și aștepta ca băiatul să Înceapă să vorbească... Nu! Nu era noua lui iubită, fata de la Villa Marta, izmenita aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ducă În dormitorul ei, dar Țanțoșa zise că aici muncise Întotdeauna și aici trebuia s-o lase să se odihnească. Susan Încuviință din cap și Țanțoșa sfîșie vălul de frică ce-i acoperea pe toți, izbucnind În hohote și plînsul ei Îi molipsi pe ceilalți. Celso plîngea și el și Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i anunțam pe Universo și pe Daniel“, spuse Susan și Carlos se apropie, mă duc, doamnă, Își puse chipiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și el și Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i anunțam pe Universo și pe Daniel“, spuse Susan și Carlos se apropie, mă duc, doamnă, Își puse chipiul, apoi și-l scoase repede, Îl podidi plînsul În timp ce se depărta În fugă spre automobil. Juan Lucas se Întoarse, după ce-l Însoțise pe doctor pînă la ieșire. Mergînd pe coridor, Își aminti clipa cînd i-i arătase arhitectul, de atunci nu mai trecuse pe acolo. „Bobby,! Julius! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Înfuria fiindcă-l trecea durerea și el voia să plîngă și Încă de durere, Peggy era de vină. Julius Începu să plîngă cu sughițuri și Juan Lucas Își ducea mereu nervos șervetul la buze, atunci pe Julius Îl podidi plînsul și el puse jos șervetul și sînt sigur că timp de cîteva clipe toți se simțiră Îndurerați și Își aduseră aminte de Arminda și-i simțiră prezența așa cum o văzuseră pentru ultima dată, odihnindu-se acolo sus, moartă. Bobby n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bertha o scoseseră pe ușa de serviciu, pe ușa din dos, cum Îi spuneau ei. Cinthia cum a putut avea grijă la Înmormîntarea Berthei și a adus cutia, pieptenul, periuța...? Cinthia a murit și ea... Atunci l-a podidit iarăși plînsul și au venit să-l ia de acolo, dar peste tot, În baie cu Susan, care-i dădea calmante, În dormitorul lui, culcat, se gîndea mereu la Cinthia; ei i-ar fi venit o idee pentru Arminda... În dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care acum, deodată, ieșiră din dormitorul lui, lăsînd liber spațiul dintre el și masă, dintre pat și scrin, tu știi totul cînd mă uit la tine, după ce mă trezesc... II „Și acela a fost, dacă-mi amintesc bine, ultimul meu plîns de copil și avea În ei, Încă de pe atunci, ceva tulbure și amar“. Federico Chiesa, Tempo di Marzo „...am auzit glasul lui Maurice O’Sullivan care spunea că o mare parte din el a murit În noaptea aceea; o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o s-o părăsești pe Delfinița? Spune-mi cînd! Spune-mi, hoțule ce ești!... — Domnișoară... — Nu-mi spune mie, spune-i lui. Lui, care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În cînd pe vîrful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Daniel veniră s-o salute și o invitară la micul dejun, În timp ce ea le povestea viața ei din ultimele luni. Vorbea fără oprire, amestecînd fiecare Întîmplare cu povestea morții băiatului ei; de cîte ori pomenea de el izbucnea Într-un plîns cu sughițuri, Îi zăpăcise complet cu atîtea nenorociri; Îi mersese foarte prost de cînd plecase de la palat: În nici un loc n-au vrut s-o primească cu copilul bolnav și În cele din urmă hotărîse să se Întoarcă În satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la o vreme a Început să plîngă zi și noapte bietul copil, sărmanul de el, nu știa să spună ce-l doare, mai mult ca sigur că-l omorîse doctorul dîndu-i să bea niște siropuri amare. Din nou o podidi plînsul pe Nilda și ceilalți stăteau În jurul ei complet zăpăciți. Așa i-a găsit Țanțoșa, cînd și-a făcut apariția Întrebînd dacă s-a Întors Julius. A fost de ajuns ca Nilda să audă numele lui Julius pentru ca, dintr-odată, plînsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plînsul pe Nilda și ceilalți stăteau În jurul ei complet zăpăciți. Așa i-a găsit Țanțoșa, cînd și-a făcut apariția Întrebînd dacă s-a Întors Julius. A fost de ajuns ca Nilda să audă numele lui Julius pentru ca, dintr-odată, plînsul să i se prefacă Într-un zîmbet de o veselie nemaipomenită. Celso le-a făcut prezentările; fosta bucătăreasă și noua slujnică. Țanțoșa s-a Înfoiat În timp ce se apropia iute ca s-o Împiedice pe Nilda să facă efortul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai că peste o săptămînă ea o să aibă de lucru și n-o să poată veni, În sfîrșit găsise de lucru la Lima. acum era mai ușor, acum cînd Îi murise copilul, asa e lumea... Și În timp ce o podidea din nou plînsul, scotea dintr-o sacoșă de pînză un pachet de hîrtie, avea niște găinușe, șase ouă de la găinușele ei pe care le adunase pentru Julius de ziua lui, În amintirea copilului ei... A Început să plîngă cu hohote și toți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putu să respire. Dar Între ușurarea enormă pe care o simți și somnul care avea să vină mai tîrziu, peste cîteva ore, rămînea un gol mare, adînc, Întunecos... Și Julius n-avu Încotro și trebui să-l umple cu un plîns prelung și tăcut, năpădit de Întrebări. Poet postromantic spaniol, autorul unor scurte poeme narative (Doloras, Humoradas) care s-au bucurat de mare succes În mediile populare. În engleză În original, cu sensul: Acesta este un tort adevărat. Ceva ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oraș străin. Nimic altceva de făcut decât să stai în casă și să te uiți... Abia atunci a observat că în camera ei nu exista televizor. Era o lovitură atât de puternică încât a izbucnit într-o repriză isterică de plâns. Acum ce-o să facă? Citise deja numerele de luna asta din Elle, Red, New Woman, Company, Cosmo, Marie-Claire, Vogue, Tatler și revistele irlandeze cu care urma să concureze. Ar putea să citească o carte, presupunea ea. Dacă ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pătată de ou. În vara aceea au mers mult în parcul din zonă. —Nu pot să stau în casa asta, obișnuia să urle Monica și îi scotea pe toți afară. Dar chiar și în parc, se oprea foarte rar din plâns și nu avea niciodată o batistă. Așa că Ashling, gândindu-se că nu era frumos ca mama ei să își șteargă lacrimile cu mâneca, a început să pună în buzunar câte un șervețel împăturit de fiecare dată când ieșeau. Odată ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și de criză, ci de tristețe pură și dulce, pe care era incapabilă să o controleze. Supărare infinită clocotea în ea cu fiecare suspin. Sunt doar câteva spectacole de modă stupide, îi spunea mintea. Dar nu se putea opri din plâns și o amintire, care nu avea legătură cu nimic, i s-a înfiripat în minte. O amintire de când avea în jur de cincisprezece ani, fuma și pierdea vremea în centrul Hamel cu alte două fete, plângându-se de cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mână. Aș vrea să fiu genul de bărbat care poartă cu el o batistă mare și albă pentru astfel de ocazii, spuse el încet. —E-n regulă. Și-a mângâiat obrajii sărați și uzi cu hârtia lucioasă. Cu fiecare fum, plânsul se liniștea, până când singurele sunete pe care le scotea erau suspine lipsite de lacrimi. Scuze, spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut sta în biroul lui o veșnicie, prea înmărmurită pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și mi-e frică! spuse el, cu fața contorsionată de plâns. M-am săturat să fiu alergat de poliție, m-am săturat să mi-o iau de la petrecăreți beți, m-am săturat să fiu tratat ca un căcat. Nici măcar nu mă lasă să intru în cafeneaua de vizavi ca să cumpăr ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Și, deși o pusese pe Trix să sune la magazin de o mie de ori, jaluzelele ei din lemn tot nu erau gata. În ritmul acesta, probabil că nu vor fi gata niciodată. ăsta era combustibilul de care avea nevoie. Plânsul de domnișoară s-a metamorfozat în urlete de copil. ...La bine și la rău... ...Ashling a suferit un șoc puternic... ...Poți săruta mireaaaasaaa... ...A primit o slujbă la New York... ...fabrica nu lucrează pe durata vacanței de vară... Bocind, a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a impulsiona dezbaterea, tata a Început să explice că filmul fusese turnat În ordine cronologică și că, În momentul În care trebuise să i se taie părul actriței, părul ei adevărat, nu o perucă, toată echipa de filmare izbucnise În plîns. Unii organizatori de cine-cluburi veneau să-l ia pe tata cu mașina de acasă. Remarcam repede aerul lor contrariat cînd Înțelegeau că nu ieșisem pe stradă doar ca să-i spun tatei un ultim bună seara, ci că veneam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
asta mă pîndea și pe mine! CÎnd bunicul a murit În Austria În 1963, la ferma fratelui său mai tînăr - el era cel mai mare din cei șapte băieți -, am sosit În ajunul Înmormîntării și m-a trezit din somn plînsul tatei din camera alăturată. Mama Încerca să-l convingă să se ducă să vadă trupul tatălui său, iar el refuza. „Va fi ultima oară cînd Îl vezi! - Nu, nu vreau să-l văd mort“. CÎteva ceasuri mai tîrziu, În timpul Înmormîntării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat al Maríei Craponcia, alias Yvonne, acoperit de insecte. CÎnd văzu gardienii cum se apropiau, se mărgini să ridice din umeri, cu fața stropită de picături de sînge, parcă ciupită de vărsat. Luîndu-se după sughițurile de plîns, gardienii Îl găsită pe Ramón Un-singur-coi ghemuit lîngă un copac, la treizeci de metri mai Încolo, În desiș. Tremura ca un copil și nu era capabil să se facă Înțeles. Locotenentul de la Garda Civilă, după multă bătaie de cap, aprecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bătrîna clipi. — Eu aș zice că asta Înseamnă da. Îți amintești de Penélope, Jacinta? Penélope Aldaya? Despre ea am vrea să te Întrebăm. Jacinta Încuviință, cu privirea aprinsă dintr-o dată. — Copila mea, murmură ea și păru că o să izbucnească În plîns. — Chiar ea. Îți aduci aminte? Noi sîntem prieteni cu Julián. Julián Carax. Cel cu povestirile de groază, Îți amintești și de el, nu-i așa? Ochii bătrînei străluceau, ca și cînd cuvintele și mîngăiereile lui Fermín ar fi adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]