4,720 matches
-
un eseu semnificativ al lui Fondane despre capodopera Entr’Acte a lui Rene Clair („Entr’acte ou le cinema autonome”) - film „miraculos”, anticonvențional, prezentat la teatrul din Champs-Elysées, în cadrul baletului Relache de Francis Picabia, pe muzica lui Eric Satie. Autorul pledează pentru filmul pur, în răspăr atît cu filmul american comercial, cît și cu „filmul artistic” european, impurificat de ingredientele tradiționale (literaturizarea, trucajul, falsul ecleraj), militînd pentru o artă impersonală a „privirii pure”, a „ochiului-intuiție directă”, pe care proza comportamentului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza alcătuirii Antologiei poeților de azi, invocînd exemplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zis. Ele sînt, de altminteri, destule și destul de vii și nu se poate spune că nu sînt impregnate de poezie. Este însă o poezie alta decît aceea care a alintat întotdeauna visurile umanității, din vechi și pînă azi”. (ibid.) Drept urmare, pledează - cu argumente critice din imediata actualitate franceză - pentru prudență și pentru înțelegerea avizată a noii estetici: „Nu e timpul să insistăm asupra acestei noui estetice. De vreme ce se aplică și uneori repurtează victorii, ea are dreptul la viață. Cîtă viață - rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Comentînd volumul IV din Istoria literaturii române contimporane, Evoluția prozei literare, cronicarul își exprima „regretul că un program, la adăpostul multor precauțiuni de altminteri, interzicea dlui E. Lovinescu să iasă din cadrul acelei «poezii epice» la care reducea sfera «prozei literare»”, pledînd totodată (pe urmele unui Mihail Dragomirescu, dar nu în spiritul lui) pentru lărgirea domeniului literarului prin includerea în categoria prozei a unor specii paraliterare: „Nimic din celelalte specii ale prozei literare, critică, memorialistică, ziaristică, oratorie, nu figurează între limitele acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestui volum, și nici între zările, destul de larg deschise, dealtminteri, ale celor 6 volume” (Mențiuni critice II, ed. cit., p. 339). Împotriva concepției lui Lovinescu privind necesitatea emancipării prozei românești prin evoluția de la „subiectivismul” liric la „obiectivitatea” epică, foiletonistul Cuvîntului pledează cu convingere în favoarea unei direcții „artiste”, o direcție situată în marginea sau în afara agendei ideo-estetice a criticului sburătorist: „Cît privește caracterul pseudoepic al prozei dlui Arghezi, ca și bariera de calitate pe care dl E.L. o ridică între proza obiectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la găzduirea unor membri ai „tinerei generații” spiritualiste, a unor manifeste ortodoxiste și a unor texte „de dreapta” pot fi mai bine înțelese dacă le privim și din această perspectivă (deși cauzele sînt, evident, mai numeroase și mai complexe). Cu toate că pledează pentru integrarea într-o „internațională a artiștilor de pretutindeni” (corespunzînd „noului ritm al planetei unificate”), Contimporanul se deosebește de celelalte reviste și grupări avangardiste printr-o obsesie românească vizînd, deopotrivă, universalizarea artei nonfigurative autohtone (prin intermediul relațiilor internaționale) și legitimarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ușa s-a deschis. Eu stau încă pe jos, cu Helen și Patrick în brațe, morți, ușa se deschide; e bătrânul polițist irlandez cu părul sur. Dom’ sergent. Și eu zic vă rog. Vă rog, băgați-mă la pușcărie. O să pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
față de sine, familie și cei din neamul său. Să tot fi împlinit șapte decenii de viață când a scos două masive cărți de proză (Culorile vieții și La depănarea fusului) pagini curate, sincere, de învățătură, mărturisind despre o lume și pledând pentru o mai bună alcătuire a existenței sale celei de toți anii. Izvorâte dintr-o nemulțumire cum de obicei se nasc „poveștile”, despre oameni și vremuri, dar și din dorința de a-și vedea unele visuri cu ochii, istorisirile lui
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Contemporani din Intreaga Lume,STARPRESS 2013, editie bilingva, romana-germana”. pe site-urile literare diverse: Casa gândului Cleopatra lithera.ro, negrupealb.ning.com citesteasta.ro, cititordeproză.ning.com, nicustancu 48.ning.com, junimeadigitala.ning.com, etc. e-mail: cristu1georgi@yahoo.com </biography> Pledez nevinovat Ce frumos ai scris în CV că ești cinstită dar umbli cu inima mea în piept și intentezi proces de iubire m-ai aprins ca pe un băț de chibrit să-ți luminezi cărarea decapitată de hăul nocturn arunci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fii sigură că ai rămas singură de acum încolo și încoace umblu așa (cu părul încărunțit în toate părțile) fără tragere de inimă și adus de spate fără să pricep limba despicată crescută la sân sub un clopot de sticlă (pledez nevinovat dar mă apuc de hoție onorată instanță). Netam-nesam Țopăiam (după ce te-am cunoscut cândva) pe-un picior subțire de plai fericit precum gașca de suflete trăitoare în rai (eram în cerul/spitalul al nouălea/nr.9) am strigat răspicat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ceruri pentru o inimă durerile se aștern în straturi precum zăpada iernilor pe care nu le-am iubit îmi legăn în ele inima ca în scrânciob tot mai sus mai sus până la al șaptelea cer unde păsările pleacă să moară Pledez nevinovați la fereastră mugurii zâmislesc sămânța care va rodi în palme oare cum am fi cunoscut iubirea dacă rămâneam orbi în grădina raiului Atingere singurătatea se macină în mine încetul cu încetul iluziile se prefac în pulbere de neființă e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tăvălesc prin noroi un costum nou și o pereche de pantofi Weston, mîrÎi el lipăind prin apă. Simți că Începea să se enerveze. - Așteaptă, fotografia pe care am găsit-o la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În cursul zilei, m-o fi așteptat și, jignit că nu vin la Întîlnire, a plecat Îmbufnat pe mare. - Îmbufnat pe mare? Izbucni, simțind Între timp noroiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niciodată În casa asta! Nici pe insula asta! De mîine te Închid Într-un loc unde cei de acolo vor ști să te dea pe brazdă, ți-o garantez! - Nu știi ce spui, lasă-mă pe mine să-i vorbesc, pledă Marie. - Nu mai vreau să-i adreseze cineva cuvîntul! - Tată... - Nu mai ești fiul meu! urlă Loïc. - N-ai dreptul să-i spui asta! protestă Marie. Nico, Îți jur că nu gîndește una ca asta! - Afară! Ieși de-aici! Apucîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu-i dădea drumul, atunci ea Îi spuse că Stéphane o chema În ajutor. - Ei, și? E datoria acelui polițist de doi bani să se ocupe... Marie făcu o strîmbătură ușor enervată, Îl sărută pe Christian pe frunte și Își pledă cauza spunînd că se Întîmplase ceva grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ sub cearceafuri, mormăind că va rămîne să doarmă de unul singur pînă tîrziu. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
insula. Aș prefera să-l găsești tu mai curînd decît Fersen. - Doar nu crezi totuși că el e cel care a... se Înecă Loïc. - Nu, nu-mi pot imagina așa ceva... Însă dispariția lui și descoperirea hainelor pline de sînge nu pledează În favoarea lui... Se Întrerupse auzind sirena unuia din vehiculele jandarmeriei. Fără să mai aștepte, Loïc alergă la mașină, În care se năpusti. Marie Îl privi În timp ce demara și simți brațul tatălui ei luînd-o pe după umeri. - Nu-l lăsa pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de furie. - Niciodată n-au să mă facă să cred că Nico l-a ucis pe Gildas, niciodată. Era unchiul lui, Îl adora. - Știu, zise el blînd. Dar fuga nu pledează În favoarea lui. - Nimic nu dovedește că el este cel care a șterpelit vasul. - Dacă așa ar sta lucrurile, n-ai sta aici așteptînd să se Întoarcă echipele de salvare. Lăsă capul În jos fără să răspundă. O tăcere ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cu coada ochiului, Îl văzu pe Christian că zîmbește scurt. Ușurat. - Scăpat? Loïc Întoarse spre ea ochii injectați de sînge și ricană. - PÎnă ce copoii au să pună gheara pe el, vrei să zici! - Esențial este că el e bine, pledă Marie, știind perfect că spunînd așa ceva Își tăia singură punțile. În ce privește restul, o să vedem la momentul potrivit. - Marie are dreptate, declară imediat Christian. Avocatul care te-a eliberat se va ocupa și de fiul tău, bătrîne, nu-ți face griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pérec, declară Arthus, neluînd În seamă Întreruperea. - O vînzare Înregistrată pentru doar o sută de mii de franci. - Era și ăsta un mod de a scăpa de lăcomia fiscului, i-o Întoarse castelanul. N-ar fi trebuit s-o fac. Pledez vinovat. Bătrînul părea că savurează În mod deosebit situația. - Mai sînt și alte Întrebări curioase la care aș putea da răspuns? se interesă el. - Deocamdată nu, dar am să vă rog să rămîneți la dispoziția poliției. Și dumneata, adăugă Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că, în așteptarea primei rate din avans, bucătarul Mario plătise fotograful, din buzunarul propriu. Detestam gândul că aveam să-l lăsăm cu ochii-n soare... poate c-aș fi putut să-i explic lui Vivian care erau circumstanțele și să pledez pentru acoperirea cheltuielilor lui Mario. Probabil că n-avea să-i placă propunerea mea, dar așa mi se părea corect. Aveam să fac socoteala cât plătise omul până atunci urmând s-o abordez mai târziu. — A, și m-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
femme. Nu, Bucky? — Poftim? — Femeia, întotdeauna femeia. Nici cu șprițu-n nas n-o poate uita bătrânul Tomas pe Inez. Pun pariu pe ce vrei tu că o să fie alături de el când o să aterizeze în camera de gazare. — Poate că o să pledeze „vinovat“ și o să i se comute pedeapsa. O să fie condamnat la închisoare pe viață și o să iasă după douăzeci de ani. — Nu, e un om mort. Cherchez la femme, Bucky. Ține minte. M-am plimbat prin casă în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu, închipuindu-mi-l neliniștit din pricina eliberării lui Bobby De Witt, prizonierul propriilor lui fantasme, acum, că i se luase cazul Dalia și izbăvirea nu mai era posibilă. De dincolo de glasvandul biroului procurorului l-am auzit pe Loew lătrând și pledând la telefon în fața redactorilor de la The Mirror și Daily News. Se zvonea că fițuicile republicane îi susțin aspirațiile politice. Esența discuției era că îi va ajuta să le dea clasă celor de la Times și Herald, oferindu-le informații din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ce-mi făceam cu mâna mea, dar mi-au și pus mintea la contribuție în căutarea unei soluții: cum să scap de Madeleine / Dalia și să redevin un polițist adevărat. Thad Green dădu aprobator din cap în timp ce-mi pledam cauza: sunt de șapte ani în LAPD, tevatura cu cei doi Vogel a avut loc în urmă cu mai bine de doi ani și e aproape uitată, detest munca pe care o fac în laboratorul de criminalistică și vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Iacob, mânându-și măgarul și așezându-se în mers cu un pas în urma lui. Inna nu s-a adresat direct lui Iacob, ci i-a vorbit Rahelei, dar suficient de tare încât să audă și el. Moașa și-a pledat cazul cu vorbe meșteșugite, care sunau ciudat în gura ei, obișnuită cu cele mai directe și câteodată nerușinate vorbe. - O, prietenă a mea, a zis ea, n-am putut suporta să vă văd plecând. Viața mea n-ar mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plecăciune adâncă, dar a spus, cu voce înceată: - Nu poți să te duci la Zafenat Paneh-ah așa cum arăți acum. Lasă-mă să-ți fac o baie și să-ți aranjez părul. Și cu o haină cum se cuvine, ca să-ți pledezi cauza ca o doamnă și nu ca o cerșetoare. Am aprobat din cap, înfricoșată brusc de scena care avea să urmeze. Ce vorbe ar fi trebuit să folosesc cu un frate pe care nu-l văzusem de o viață? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ore și trei sferturi, inclusiv antractele, urmă Compton, scoțându-și ceasul din buzunarul de sub reverul paltonului și cercetându-l. Ai Început lectura la unsprezece azi-dimineață. Și ai terminat pe la trei. Asta Înseamnă patru ore. — Dar am citit și indicațiile scenice, pledă el pentru Înțelegere. Totul trebuie jucat și pentru asta e nevoie de timp. Mai adaugă antractele și, dacă spectacolul Începe la ora șapte, se face aproape miezul nopții până la cortina finală. Nu se poate. — Și ce e de făcut? exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]