5,162 matches
-
a se pune de acord nu numai privitor la esența tragediei, ci chiar la proprietățile ei esențiale ( G. Liiceanu, Tragicul) Nu este vorba numai despre poeți și prozatori evident de altă orientare în scrisul propriu-zis, ci chiar de autori evident postmoderni, care ajung să-și conteste propria orientare din motive psihologice obscure mai curând decât din ignoranță (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc) Se poate întâmpla, de pildă, ca același om să recomande semenilor săi exerciții de conduită nu numai diferite, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
din foițe și tuburi, creează în cele din urmă pachetul de organe moi impregnate de Duhul Sfânt (M. Cărtărescu, Orbitor) nu este doar o consecință a vieții în interiorul fluxului informațional, ci e, în primul rând, un epifenomen al filozofiei specific postmoderne, la care mă voi referi pe larg în curând (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc). 2.2.3.2. De cele mai multe ori însă al doilea component al structurii corelative este realizat numai prin formantul conector (compară 2.1.3.2.). Mai frecventă
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
evocare? Pentru a repune în lumină, pentru a ne învăța semnificativ ceea ce știm, suntem deja. Prea adesea ceea ce știm devine doar țărână pe care călcăm indiferent ca și cum noi am fi o generație spontanee - realitate semnalată de tânăra generație a tranziției postmoderne care își propune, se pare, să producă post-oameni. Apelul recurent al autorului e limpede: înapoi la copil, înapoi la firul de iarbă! În variate ipostaze suntem atenționați că lipsa semnificației este marea noastră suferință (Fr. Höderlin). Autorul identifică aici și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
secției este mai cornut. Nu de puține ori, G-ul este considerat favorizat al sorții. Aparența e...reală! E o realitate contemporană, benefică cetății, aceea că mulți participă voluntar (conștient, în sens civic), nu gratuit, la de-construcția, reconstrucția socială postmodernă contemporană și post...contemporană. Într-o subtilă țesătură de raporturi care creează o anumită prezență ambientală, persoana dascălului transmite nu doar cunoștințe și deprinderi ci, implicînd elevii, produc împreună o atitudine de viață, gesturi și structuri care va să fie
PUNCTUL “G” DIN OGRADA LU' BÃNCILÃ LA PA$ SPR€ (PRIN) IOROPA. In: Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
auzitorilor, să le formeze acele capacități și competențe care să le permită un răspuns eficient și rapid la provocările lumii reale, o lume plină de contradicții și dezechilibre, compusă În proporție de 98% de auzitori... Dar și această lume, societatea postmodernă , trebuie să se deschidă, să Îi accepte, să Îi includă În rândurile ei pe cei care, din cauze independente de voința lor sunt diferiți, dar egali În drepturi cu toți ceilalți. Școala este puntea de legătură cu lumea reală. Ea
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
ca știință a expresiei și lingvistică generală. Teorie și istorie, traducere Dumitru Trancă, București, Ed. Univers Davis, W.A. (2007): Implicature, Intention, Convention and Principle in the Failure of Gricean Theory, Cambridge University Press Deely, J. (2000): The Beginning of Postmodern Times or Charles Saunders Peirce and the Recovery of Signum, text prepared for The Metaphisical Club of The University of Helsinki, (versiune electronică) Deely, J. (2000): The Impact of Semiotics on Philosophy, (versiune electronică) Dewit, M., Sterelnz, K. (2000): Limbaj
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ele (M. Cărtărescu, Orbitor) unul din stâlpii de la intrare (C. T. Popescu, Copiii fiarei) unul dintre locurile cele mai lipsite de agresivitate (C. T. Popescu, Copiii fiarei) o mare parte dintre artiști (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc) o mare parte din procedeele prozei postmoderne de azi (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc). O explicație a utilizării prepoziției dintre, și nu a lui din, poate fi aceea că vorbitorii respectă norma gramaticii tradiționale conform căreia numai prima dintre ele se construiește cu pluralul 4. Exemplele de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
de care ar trebui să țină seama tatăl său. Această pildă a lui Iisus este o adevărată lecție de dragoste părintească, iar virtutea pe care trebuie s-o percepem, cu cea mai mare seninătate, și împotriva tuturor mentalităților lumii noastre postmoderne, este iertarea. După ce ne-am smerit (re)văzându-ne și (re)cunoscându-ne gravitatea faptelor, gândurilor sau vorbelor noastre, suntem datori să mai urcăm o treaptă din Scara Raiului și să ne îmbogățim spiritual cu virtutea care ilustrează în cel
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
exprimare a omului, de a „oglindi” și transforma lumea prin cuvânt, nu ar fi fost posibile cultura, știința, civilizația. Dezechilibrul se produce, însă, odată cu pierderea referențialului în practica discursivă, prin îndepărtarea de discursul „angajat ontologic”, clasic și apropierea de discursul postmodern. Discursul postmodern este un act discursiv cantonat într-un simplu joc al sensurilor, neangajat ontologic și caracterizat prin supralicitare lingvistică. Interacțiunea cu celălalt în orice domeniu cognitiv sau situație cotidiană, socială are la bază “comportamentul lingvistic” al omului. Discursul este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
omului, de a „oglindi” și transforma lumea prin cuvânt, nu ar fi fost posibile cultura, știința, civilizația. Dezechilibrul se produce, însă, odată cu pierderea referențialului în practica discursivă, prin îndepărtarea de discursul „angajat ontologic”, clasic și apropierea de discursul postmodern. Discursul postmodern este un act discursiv cantonat într-un simplu joc al sensurilor, neangajat ontologic și caracterizat prin supralicitare lingvistică. Interacțiunea cu celălalt în orice domeniu cognitiv sau situație cotidiană, socială are la bază “comportamentul lingvistic” al omului. Discursul este o interfață
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a copiilor și a partenerilor. Este o tendință reflectată treptat, chiar dacă încă insuficient, în ideea de empowerment din teoriile dezvoltării și în conceperea programelor de cooperare și asistență internațională cu țările în curs de dezvoltare conform unei asemenea viziuni. Feminismul postmodern este un curent de teoretizare a relațiilor internaționale care a câștigat teren mai ales în a doua parte a anilor '90 și în anii 20001. Desigur, dacă respectăm ideile postmodernismului în general, asocierea dintre feminism și postmodernism este problematică în
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
asocierea dintre feminism și postmodernism este problematică în sine, câtă vreme postmodernismul contestă orice esență obiectivă, naturală a realității, inclusiv o identitate comună a femeilor în spațiu și timp, care ar putea alimenta o abordare feministă. Cu toate acestea, feminismul postmodern este adoptat ca linie de teoretizare distinctă în Relațiile Internaționale de autoare precum Christine Sylvester, V. Spike Peterson, Anne Sisson Runyan. Cu precizarea că feminismul postmodern este mai degrabă o sumă de contribuții critice la înțelegerea politicilor mondiale, nu a
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
spațiu și timp, care ar putea alimenta o abordare feministă. Cu toate acestea, feminismul postmodern este adoptat ca linie de teoretizare distinctă în Relațiile Internaționale de autoare precum Christine Sylvester, V. Spike Peterson, Anne Sisson Runyan. Cu precizarea că feminismul postmodern este mai degrabă o sumă de contribuții critice la înțelegerea politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii lumii în intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
Runyan. Cu precizarea că feminismul postmodern este mai degrabă o sumă de contribuții critice la înțelegerea politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii lumii în intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii lumii în intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric al
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric al relațiilor internaționale ca fiind unul masculin, care forțează în tipare opresive, prin
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric al relațiilor internaționale ca fiind unul masculin, care forțează în tipare opresive, prin acte de cunoaștere, deci acte de putere, o realitate diversă, plurală, în continuă schimbare, feminismul postmodern deconstruiește întregul discurs și universul consacrat al relațiilor internaționale, mergând până la recuperarea sau inventarea unui alt limbaj, a unui alt tip de scriere a teoriei și a unei alte metodologii. Fidel spiritului postmodern și tocmai de aceea, o dată în plus
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
realitate diversă, plurală, în continuă schimbare, feminismul postmodern deconstruiește întregul discurs și universul consacrat al relațiilor internaționale, mergând până la recuperarea sau inventarea unui alt limbaj, a unui alt tip de scriere a teoriei și a unei alte metodologii. Fidel spiritului postmodern și tocmai de aceea, o dată în plus, problematic în raport cu spiritul feminist , feminismul postmodern chestionează ideea emancipării femeilor la scară globală, pentru că neagă orice posibilitate a unui plan progresist al lumii acesteia, al istoriei sau al dezvoltării umanității, în ansamblul ei
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
consacrat al relațiilor internaționale, mergând până la recuperarea sau inventarea unui alt limbaj, a unui alt tip de scriere a teoriei și a unei alte metodologii. Fidel spiritului postmodern și tocmai de aceea, o dată în plus, problematic în raport cu spiritul feminist , feminismul postmodern chestionează ideea emancipării femeilor la scară globală, pentru că neagă orice posibilitate a unui plan progresist al lumii acesteia, al istoriei sau al dezvoltării umanității, în ansamblul ei sau în anumite grupuri. Ceea ce desemnăm prin realitate(inclusiv realitate internațională) reprezintă o
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
căreia concep proiecte de progres. Ignorând aceste acte de impunere alte curente feministe riscă să devină parte a lumii și a cunoașterii pe care încearcă să o critice, tocmai prin rolul emancipator pe care și-l asumă. În consecință, feminismul postmodern valorizează, asemenea postmodernismului în general, alteritatea, diversitatea, marginalizarea, deconstrucția, metanararea. El aduce în limbajul relațiilor internaționale chestionarea identităților, a semnificației frontierelor geografice, a ideii de suveranitate și a celei de stat. Există un potențial transformator al feminismului postmodern, diferit de la
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
consecință, feminismul postmodern valorizează, asemenea postmodernismului în general, alteritatea, diversitatea, marginalizarea, deconstrucția, metanararea. El aduce în limbajul relațiilor internaționale chestionarea identităților, a semnificației frontierelor geografice, a ideii de suveranitate și a celei de stat. Există un potențial transformator al feminismului postmodern, diferit de la o autoare la alta, permanent suspicios și dispus să se autochestioneze și autodeconstruiască. El aduce valorizarea pozitivă a punctelor de vedere ale celor mai excluși (și celor mai excluse), ale celor invizibili, ale celor care tac. De aceea
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
autoare la alta, permanent suspicios și dispus să se autochestioneze și autodeconstruiască. El aduce valorizarea pozitivă a punctelor de vedere ale celor mai excluși (și celor mai excluse), ale celor invizibili, ale celor care tac. De aceea găsim în feminismul postmodern un alt tip de narare (metanararea), care încearcă să evite logocentrismul și care dorește să dea glas tăcerilor disciplinei, care caută comunități ale rezistenței, care reimaginează domeniul, care întoarce dihotomiile pe dos, prin relevarea anarhiei din viața internă a statelor
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
Situația filosofiei contemporane se poate rezuma la o “literatură filosofică ce crește la infinit”) în care fiecărui filosof îi corespunde o filosofie, ceea ce ilustrează o particularizare, o divizare iresponsabilă. Acesta este cu siguranță unul din principalele motive pentru care în timpul postmodern pe care-l trăim s-au anunțat tot felul de sfârșituri ) care proliferînd, trădează nevoia de sfârși odată cu sfârșitul. Acesta e posibil doar epuizînd sfârșitul, consumîndu-l complet dar și mai eficient întorcîndu ne la începuturi. Există și o altă justificare
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o activitate de legitimare care dobândește caracter permanent. Educația în postmodernitate este mai mult ca oricând preocupată de problemele valorii, de concilierea pluralității de valori cu universalitatea acestora, de ierarhizări, dar mai ales de procesualitatea valorii. Complexitatea care marchează cultura postmodernă se reflectă și în teoria și practicile educaționale. Așa cum în cultură nimeni nu mai susține crearea unui model unic, nici la nivelul sistemului educativ nu se mai caută o unică pedagogie. Nevoia de educație în contemporaneitate este atât de vastă
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
și saturate de artă [...]"65. Analiza iconografică, în calitatea ei de instrument al esteticii și istoriei artei, devine un factor care influențează evoluția culturală 66, și, mai precis, în contextul celei de a doua jumătăți a secolului XX, constituirea viziunii postmoderne 67. IV. Concluzii În cultura română perioada dintre 1960 și 1995 nu se remarcă prin efervescența teoriilor ce investighează câmpul relațiilor dintre literatură și artă. Dacă în critica occidentală investigarea literaturii și a artelor vizuale sub raportul similitudinilor dintre ele
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]