4,584 matches
-
de vinuri, hangii, morari, brutari, dogari, cămătari, trubaduri, menestreli, țărani, servitori, pelerini, jucători, pungași, pirați, poeți, casnice și îndrăgostiți de orice soi.46 Dintr-un total de 338 de personaje, 255 sunt bărbați și doar 83 femei. Clasa de mijloc predomină, cu 140 de personaje. De altfel Vittore Branca denumește cartea „l’epopea dei mercatanti”47. Diferența dintre nobilime și înalta burghezie nu este foarte bine trasată, așa că 102 din personajele considerate nobile pot foarte bine figura și în clasa de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
narativ (a morarului, a logofătului, a aprodului, a corăbierului, a lui Sir Thopas și a duhovnicului de maici), două alte istorisiri (a fratelui cerșetor și a negustorului) sunt satire care folosesc procedee comice, dar în scopuri vădit moralizatoare. Povestirile „serioase” predomină, în ciuda unei impresii că latura comică ar fi dominantă (avem un raport de 11400 la 4400 de versuri). 577 Sunt valorificate, în cele douăzeci și trei de povestiri ale capodoperei chauceriene, toate speciile cunoscute ale Evului Mediu: romane, vieți de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
într-o culoare albastră. Unii zâmbesc, crezând că Beldiceanu vrea să și bată joc de Gruber. Acesta însă dă o explicare logică faptului: Beldiceanu are ceea ce se cheamă „audiție clorată”. Probabil că pentru el litera / este de culoare albastră și, predominând litera /, culoarea predominantă a totalului acestor versuri trebuie să fie cea albastră. De atunci s-a legat, între Gruber și Beldiceanu, o prietenie specială, o intimitate care excludea prezența multor dintre obișnuiții cercului nostru literar. Și Beldiceanu s-a supus
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Marea și apele toate / Cu a peștilor multa gloate / Deci având / De gând / Și vrând / Ca să se proslăvescă / Fapta cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și cu suflare, / Dup-a sa asemănare."139 În orația de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează cadrul ontologic al devenirii umanului. Astfel, "pețirea" presupune un ritual al "căutării" în care umanul suferă o transfigurare a identității
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atractive, incitante) pe care le produc asupra observatorilor, unele persoane de gen feminin pot fi etichetate cu ușurință ca fiind altceva decât sunt în realitate și tratate nepotrivit așteptărilor, valorilor și dorințelor proprii. În acest context al supradimensionării atractivității sexuale, predomină din ce în ce mai mult gesturile legate de aranjarea vestimentației, fluturarea genelor, scuturarea părului, atingerea accesoriilor (așezarea mărgelelor, învârtirea inelelor pe degete, rearanjarea ochelarilor de soare), mersul deformat de încălțămintea incomodă, invadarea cu ușurință a spațiului intim al interlocutorului, contactul mai intens al
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pictura bizantină: omul este spiritualizat și reprezentat prin forme plate, decorative, proporțiile variind în funcție de spațiul arhitectural; • în arta romantică: forma, proporțiile corpului sunt încorporate elementelor arhitectonice pe care le decorează; • în stilurile clasice umaniste (de exemplu: renașterea, clasicismul greco-roman neoclasicismul): predomină căutarea idealului de frumusețe fizică și morală a omului superior; • în stilurile anticlasice (elenistic, gotic, baroc, romantic): personajele exprimă trăiri și sentimente intense, proporțiile diferă în funcție de forma corpului 66. De multe ori, în istoria civilizației, sfârșitul unui secol a marcat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sunt monumentale prin patosul figurilor și energia gesturilor (vezi picturile menționate în cartea Rembrandt 68). Corpul uman în mișcare este spectaculos redat în picturile lui Henri Matisse, cea mai reprezentativă lucrare fiind ,,Dansul" (1912), cu tema hora dansatorilor, în care predomină gesturile curbilinii, accentuate și ample realizate cu brațele și cu picioarele. Motivul horei dansatorilor conferă dinamism, strălucire și natură sculpturală întregului tablou. Eleganța naturală a gesturilor o regăsim la pictorul impresionist Edgard Degas în operele ,,Călcătoresele", ,,Ligheanul", ,,Femeia pieptănată de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
vezi tablourile lui Lautrec 71). Futuriștii, pictori îndrăgostiți de viteză, energie, acțiune, zgomot, dinamism, au avut ambiția de a introduce în artă mișcarea. Umberto Boccioni, fondatorul și exponentul futurismului, considera gestul o senzație dinamică eternizată ca atare. În operele futuriștilor predomină obiecte și forme descompuse, personaje în mișcare și planuri suprapuse, linii de rotație, tonuri de culoare de o mare vivacitate etc. Plasând întreaga operă sub semnul mișcării corpului, sculptorul François Auguste René Rodin pune accentul pe musculatura și flexibilitatea articulațiilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
execuție a gestului relevă atitudinea profesorului față de elevi: dacă gesturile centrifuge se asociază cu atitudinea deschisă, gesturile centripete relevă o atitudine închisă față de aceștia. Observăm frecvent apariția gesturilor pluridirecționale cu amplitudine mare în sala de clasă. În activitatea de predare, predomină orientarea palmelor și brațelor deschise către elevi și susținerea contactului vizual cu toți elevii. Prin urmare, recomandăm evitarea atitudinii de închidere sau apărare semnalată prin încrucișarea brațelor și picioarelor, prin distanțare de elevi și prin evitarea contactului vizual. * În funcție de intensitate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unde p < 0,001 [Anexa 14]. ,,Creta, tabla și instrumentele de scris" sunt mai frecvent utilizate de profesorii din Liceul Industrial și mai puțin utilizate de cei din Liceul Pedagogic, diferență ce se justifică prin faptul că în cadrul primului liceu predomină disciplinele realiste comparativ cu cel de-al doilea în care se studiază mai mult disciplinele umaniste. Potrivit așteptărilor, profesorii din Liceul de Artă folosesc cele mai multe materiale didactice, la itemul ,,altele" fiind menționate ,,ceramica, lutul, lemnul, plastelina, instrumentele muzicale, partituri, pensule
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
diversității culturale, a gradului de evoluție și civilizație, a religiei și a mentalității, încă din epoca bronzului societatea umană a luat în considerare noțiunea de diferențiere a sexelor. Deși în istoria civilizației umane, pentru o perioadă scurtă de timp, a predominat matriarhatul, patriarhatul a devenind în scurt timp forma acceptată de împărțire socială. în secolul al XVII-lea portretul femeilor era realizat în mare parte de bărbați, care scriau despre ele într-un mod subiectiv, în funcție de cum credeau că ar trebui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Memoriilor doamnei de Motteville, un critic necunoscut, posibil chiar editorul și care semnează A.B. remarcă: „Printre singularitățile care disting memoriile scrise de femei, este una naturală, care se găsește în modul lor de a fi: cel mai adesea nu predomină interesul pentru public, nici propriul interes, ci afecțiunea. Un bărbat, care vorbește despre problemele pe care le are, ca actor sau ca martor, arareori uită de sine pentru a se referi numai la o altă persoană; o femeie, din contra
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Edward Hall care identifică două tipuri de situații: unele puțin dependente de context (low-context situations), În care comunicarea este explicită și deschisă, faptele fiind prezentate exact și În detaliu prin semnele lingvistice; celelalte, puternic dependente de context (high-context situations), unde predomină comunicarea implicită, informațiile fiind transmise mai mult prin context decât prin enunțul lingvistic <ref id=”91”>Heylighen, F., Dewale, J.M. „Variation in the Contextuality of Language: An Empirical Measure”, pespmc 1.vub.ac.be/papers/Contextuality-FOS.pdf, p. 2referință </ref
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
text pur științific (cotidian, indicial, situațional, naturală, științific, bogată, iconică, foarte nuanțată, simbolică), doar unul singur (foarte nuanțată) este la superlativ, celelalte fiind la pozitiv sau pur și simplu refuzând comparativul. Dat fiind faptul că, așa cum spuneam, În stilul științific predomină funcția cognitiv-referențială, aici vom găsi puține adjective calificative sau apreciative. Acest tip de adjective pot fi prezente totuși În sfera criticii literare, textul critic putând fi revendicat, tocmai de aceea, și de stilul beletristic (așa cum e cazul interesant al Istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
deosebit pe angajații unei organizații cu un astfel de tip de cultură organizațională este "împărtășirea experienței, a scopurilor și a intereselor mai degrabă decât cea a sentimentelor" (idem, p. 221). Cultura fragmentară Cultura fragmentară există în cazul organizațiilor în care predomină persoane cu rol de expert, ce pot lucra independent pentru a atinge anumite scopuri. O astfel de cultură organizațională există în situațiile în care se manifestă un nivel scăzut de muncă interdependentă și un grad ridicat de autonomie și de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nivel ridicat al expertizei. Așadar, în urma prezentării acestor interesante modele, putem spune că așa cum ne-am dat seama cu toți nu există o cultură organizațională pură. În viața organizațiilor nu întâlnim asemenea net delimitate distincții. Totuși, un tip sau altul predomină și dă sensul activităților dintr-o instituție și al diamicii relațiilor interpersonale. De asemenea, imprimă și un anumit climat în perimetrul acesteia. Climatul organizațional Climatul organizațional, la rândul său, reprezintă spiritul unei organizații, forța și coeziunea internă a acesteia. Mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și pe verticală. Este un climat de cooperare, de deschidere, motivant, de încurajare. În cartea sa Școala o abordare sociopedagogică (1999), E. Păun definește și descrie următoarele tipuri de climat organizațional (pp. 132-133). Climatul deschis Este acel climat în care predomină cooperarea și respectul. Managerul este deschis și dispus să asculte oricând propunerile/ideile profesorilor. El face, frecvent și sincer, aprecieri la adresa colegilor și colaboratorilor lui, le respectă competența, le oferă o largă autonomie, îi susține. Managerul evită, pe cât îi este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
condițiile nevoii de stroke-uri, de semne de recunoaștere, în lipsa celor pozitive (premiale), mulți oameni sunt nevoiți (sau se văd nevoiți) să caute aproape inconștient (ca și când "le-ar prefera") stroke-uri negative (punitive, dezorganizatoare și perturbatoare). Din păcate, în multe structuri organizaționale predomină dacă nu indiferența atunci stroke-urile negative. Fie că sunt conducători sau subordonați, colegi sau colaboratori, soți, frați/ rude, părinți sau fii/fiice, mulți indivizi nu-și cultivă tendința de a-și transmite semne de recunoaștere pozitivă. Sunt mult prea ocupați
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
noastre. Este cea mai bună cale de a atrage oamenii (idem, p. 19). Relații influențate de tendințele principale ale profilului indivizilor În urma cercetărilor sale, K. Horney (1998) ajunge la concluzia că există următoarele categorii de oameni: a. cei la care predomină trebuința de afecțiune umană; b. cei la care predomină agresivitatea față de semeni; c. cei la care predomină fuga de ceilalți. a. Indivizii caracterizați prin tendința de a merge în întâmpinarea celuilalt se caracterizează printr-o trebuință puternică de afecțiune, de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
oamenii (idem, p. 19). Relații influențate de tendințele principale ale profilului indivizilor În urma cercetărilor sale, K. Horney (1998) ajunge la concluzia că există următoarele categorii de oameni: a. cei la care predomină trebuința de afecțiune umană; b. cei la care predomină agresivitatea față de semeni; c. cei la care predomină fuga de ceilalți. a. Indivizii caracterizați prin tendința de a merge în întâmpinarea celuilalt se caracterizează printr-o trebuință puternică de afecțiune, de aprobare și prin trebuința de a avea un partener
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
principale ale profilului indivizilor În urma cercetărilor sale, K. Horney (1998) ajunge la concluzia că există următoarele categorii de oameni: a. cei la care predomină trebuința de afecțiune umană; b. cei la care predomină agresivitatea față de semeni; c. cei la care predomină fuga de ceilalți. a. Indivizii caracterizați prin tendința de a merge în întâmpinarea celuilalt se caracterizează printr-o trebuință puternică de afecțiune, de aprobare și prin trebuința de a avea un partener un prieten, un iubit/o iubită, un soț
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mijloace nonverbale 23. 2. Relațiile de cooperare/colaborare Pare că a intrat puternic în mentalul colectiv ideea că trăim într-o societate concurențială, ca și cum ar fi ceva de care necesarmente am avea nevoie pentru prosperitatea și bunăstarea noastră, ca și cum ceea ce predomină sau ar trebui să predomine în viața noastră ar fi relațiile și motivațiile concurențial-competiționale. Cu toate acestea, chiar dacă se vorbește mai puțin (și par a fi mai puțin cultivate în mentalul colectiv), nu am putea exclude din preocupările, prioritățile, motivațiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de cooperare/colaborare Pare că a intrat puternic în mentalul colectiv ideea că trăim într-o societate concurențială, ca și cum ar fi ceva de care necesarmente am avea nevoie pentru prosperitatea și bunăstarea noastră, ca și cum ceea ce predomină sau ar trebui să predomine în viața noastră ar fi relațiile și motivațiile concurențial-competiționale. Cu toate acestea, chiar dacă se vorbește mai puțin (și par a fi mai puțin cultivate în mentalul colectiv), nu am putea exclude din preocupările, prioritățile, motivațiile și comportamentele noastre relațiile de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acest lucru gradual, reprezintă cheia cooperării. Pedepsirea profitorilor este "o forță foarte importantă pentru stabilirea cooperării la scară largă", a declarat cercetătorul elvețian Ernst Fehr. Înr-un fel, fiecare individ este un mic polițist. • De asemenea, într-un mediu în care predomină strategiile bazate pe lipsa de cooperare, strategiile cooperative evoluează totuși dinspre grupurile mici de indivizi care cooperează unii cu alții înspre celelalte grupuri de indivizi, chiar dacă strategiile cooperative nu dețin supremația interacțiunilor dintre ei. Cei care cooperează acumulează puncte mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
schimba sub semnul îmbufnării noastre. Față de persoanele indiferente sau răutăcioase, îmbufnarea ar fi absurdă și fără efect; de aceea, aceasta este "prin esența ei copilărească" (ibidem). Cineva este îmbufnat doar dacă se bucură de dragoste, afecțiune sau de stimă; ceea ce predomină este dorința de a-l pedepsi pe celălalt privându-l de noi; de a-l face să sufere prin retragerea noastră ostentativă din relație: nicio vorbă, nicio privire, niciun gest pozitiv. Îmbufnarea se regăsește mai ales la persoanele "care se
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]