10,986 matches
-
bazată pe vechiul dumitale Pp dovedea că nu vei părăsi viu palatul, dacă nu intervine în favoarea dumitale o Necunoscută de gradul trei. Această configurație a fost abandonată imediat. Știința nu poate ține seamă de eventualele miracole. Cea de a doua proiecție s-a concentrat asupra orei 1:40 PM, cu o posibilitate de eroare concentrică de 4 minute. Așadar aterizarea s-a efectuat la 1:35, acreditivele imperiale false au fost aceptate în două minute. La 1:39 ai ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
plutind în spațiul himeric al memoriei sale. Cu ochii către tranșeeele din fața sa, Corto putea contempla acest balet psihedelic al eurilor sale, răspândindu-se pe urmele trecutului ce renăștea, mai puternic și mai colorat ca niciodată. Totul avea aerul unei proiecții cinematografice în care Corto era regizorul și actorul dedublat, privindu-se pe sine în oglinda ținută de mâinile sale. Să fie această nebunie a multiplicărilor semnul morții care nu va întârzia să vină. Zâmbind, Corto se abandona acestei voluptăți cinematice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se izbi de o clădire învecinată, lovindu-și cu zgomot capul virtual de ea, și își văzu eul virtual zvârcolindu-se o clipă de durere. Însă câteva momente mai târziu plana pe deasupra campusului de la Harvard. Desenele erau extrem de detaliate, precum proiecțiile tridimensionale ale arhitecților, dând la iveală tencuiala albă în care era îmbrăcat turnul cu ceas, până și chioșcurile pentru ziare și suporturile pentru biciclete din Harvard Yard. Continuă să zboare, cu brațele întinse și corpul la orizontală, ca un Superman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tacă din gură, dar constată că nu reușește. — Îi filmează prin mai multe straturi de voal, spuse el. Maică Doamne! Cine știe cât de ridați și oribili sunt amândoi în realitate. Simt că-mi vine să vomit. Hei, cel din sala de proiecție! Aprinde lumina, te rog Bătu cu sabia în latura scaunului. O plasatoare bătrână coborî pe culoarul dintre scaune și încercă să i-o ia, dar Ignatius se împotrivi, făcând-o să lunece jos pe covor. Plasatoarea se ridică și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ni se dezvăluie. Încă un cuvânt despre așa numitul balon de săpun al dot-com-urilor. Retrospectiv, multe dintre prognozele noastre referitoare la impactul internetului asupra businessului, care au condus la o „exuberanță exagerată” pe piețele de desfacere erau eronate. Cele mai multe dintre proiecțiile noastre legate de adoptarea internetului de către consumatori, shoppingul și reclama pe internet, utilizarea acestuia pentru a crea noi businessuri și a transforma industrii și impactul global al internetului asupra economiei erau la un nivel prea modest. Da, acesta este adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
medicini a asigurării longevității Următoarele tendințe vor transforma sistemul de îngrijire a sănătății în viitor. Acestea reprezintă următoarea generație de descoperiri epocale care vor oferi noi opțiuni îndrăznețe celor interesați de prelungirea duratei de viață și ameliorarea stării de sănătate. Proiecția holografică. Utilizarea imaginilor în mărime naturală, transparente ale ADN-ului unui pacient sau ale organismului uman, proiectat într-o cameră sau spațiu virtual online în sprijinul medicilor și pentru colaborarea acestora cu colegi de-ai lor pentru a fixa diagnostice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
primiți ADN-ul propriu pe eBay: anul 2025 „Carta drepturilor umane universale referitoare la etica metodelor de îmbunătățire a calității vieții și sănătății turturor oamenilor.” [medicina asigurării longevității] Tehnologia vindecării „cipuri de însănătoșire” brokeri de asigurare pentru stare de sănătate proiecția holografică accesul la informații internet 2 Stilul de viață specific asigurării longevității: anul 2018 medicație (inteligentă) dreptul la longevitate bani pentru nanotehnologia, biotehnologia, infotehnologia, cognotehnologia nanorețele Pregătirea în domeniul asigurării longevității la cerere: anul 2019 Dispozitive neurologice Știința genomicii nutritive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Elephant Boy și al lui Mowgli În filmul pe care Zoltan Korda Îl făcuse după Cartea Junglei. Îl imitase adesea În fața surorilor lui. „Eu sînt Sabu!“, striga el dînd năvală cu bustul gol În camera lor. La zece ani, În timpul proiecție lui Kim - cel mai frumos film, gîndise el pe atunci - fusese entuziasmat de secvența În care un fachir reconstituie doar prin forța privirii o vază spartă În mii de cioburi. Luase cu el În cameră castronașe și farfurii și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
biserică, era vorba atunci de un cine-club parohial, ecranul era mai mic, nu se Întrezărea nici urmă de bomboane, stăteam mai prost, iar rolele erau de 16 mm, cu o Întrerupere chiar la jumătatea filmului pentru schimbarea bobinei. CÎnd reîncepea proiecția, era la fel de plăcut ca atunci cînd te bagi iarăși În pat pentru un ceas după ce ți-ai dat seama că te-ai trezit prea devreme. Într-un astfel de club parohial am plîns pentru prima oară la cinema, cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
domnului Hulot, Îi făceam ușor semn cu cotul la fiecare din momentele noastre preferate. CÎnd Jacques Tati a venit să-și prezinte la Bruxelles noul lui film, Unchiul meu, aveam șaisprezece ani, iar tata m-a luat cu el la proiecția pentru presă și la recepția care a urmat. Mama venise cu noi. A lăudat bufetul, numai că nu aveam chef să aud vorbindu-se despre sparanghel și jambon de Parma cînd eu pîndeam momentul În care Jacques Tati va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din orașul vechi. Văzîndu-l pe Jean Piaget cum se face nevăzut cu bicicletă cu tot, Îmi spusesem că tocmai am avut o vedenie care Îmi arăta cum va fi viitorul meu, iar părul acela alb, bereta, bătrînul vioi erau niște proiecții a ceea ce voi fi eu Însumi peste patruzeci și cinci de ani, un stimulent pe care mi-l Înfățișa viața. Îmi fabricasem cît ai clipi o bătrînețe senină și În deplină sănătate! CÎnd am publicat Un tip tare, primul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-mi las acasă cartea de rugăciuni și o porneam din nou ca să mă duc să văd un film făcut de Donskoi sau de Dovjenko. CÎnd eram sigur că tata nu văzuse filmul respectiv, mă Întorceam mai tîrziu, spunînd că proiecția ținuse două ore și jumătate, ceea ce Îmi permitea să mai hoinăresc prin oraș cu Jean-Claude, care Îmi citea poemele lui. Într-o zi, după un documentar despre bătălia pentru Ucraina care nu ținea mai mult de cincizeci de minute, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
material pentru a Începe montajul filmului meu. Trebuia mai Întîi să lipesc cap la cap bobinele de treizeci de metri care se Întorseseră de la laborator. Tata - ce m-aș fi făcut fără el? - a făcut rost de un aparat de proiecție pentru filme de 16 mm și de un aparat de lipit filme. Putea fi mulțumit: toate planurile erau clare. Panoramicele aveau o profunzime a perspectivei. Mă așteptam la așa ceva, dat fiind că nu deschisesem niciodată diafragma la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îl auzeam În spatele meu Împăturindu-și ziarele și reaprinzîndu-și țigara de foi. Avea o adevărată slăbiciune pentru cele petrecute În ziua căsătoriei, dar avea și simțul suspansului și, ca unui copil, Îi plăcea să Încep cu Începutul, reamintind de prima proiecție a scurtmetrajului meu despre Provența care avusese loc În casa părinților Tinei, o casă comandată În 1911 de un magnat al finanțelor belgiene lui Henry Van de Velde pentru a-l consola că ratase comanda construirii la Paris a teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
minute, ora exactă. Parcă am fi la spartul tîrgului. Luați două salate la preț de una singură! La ce bun să vrei să vinzi timpul cu reducere de preț? Nu-l disprețui. E o marfă prețioasă. Să continuăm. În seara proiecției, părinții Anei Augustina reuniseră la ei acasă toată floarea comunității braziliene din Bruxelles. Pentru cei optsprezece ani ai unicei lor fiice - un pic mai vîrstnică decît mine, se născuse cînd eu fusesem conceput! - se hotărîseră să facă optsprezece serbări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să trecem mai departe!“) Puneam piciorul Într-un univers neverosimil, cel al bogătașilor sud-americani. Posedau cu toții mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era un salon, ci un adevărat platou de cinema, Încărcat cu plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era un salon, ci un adevărat platou de cinema, Încărcat cu plante În ghivece care le aminteau, desigur, domnului și doamnei de Queiroz de pădurea amazoniană. Un servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de parcă i-aș fi Încredințat toga lui Marlon Brando În Iuliu Cezar, filmul pe care-l prezentasem cu o lună În urmă la cineclubul universitar, tot Încercînd să-i dau mai des cuvîntul Tinei În cursul dezbaterii care urmase după proiecție. Cunoștea foarte bine piesa lui Shakespeare, era evident, și spunea Mark Antony În loc de Marc Antoine. Ca să nu rămîn mai prejos, spusesem și eu pînă la urmă Marcus Antonius: la urma urmei, eram Între universitari. Știa pe de rost tirada: „Friends
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ea, care sugerau sentimentele esențiale, teama, dorința. — Doamne, ce mai harababură! Oprește-te! O aveai pe fata aceea la dispoziție, iar dumneata Îi vorbeai despre Cézanne! Și apoi vii să te plîngi că logodna a durat prea mult! — În seara proiecției, a fost oferit un mare dineu. Tina s-a făcut nevăzută ca să se schimbe, după ce mă prezentase părinților ei care nu mi-au dat atenție, grăbindu-se să le iasă În Întîmpinare diplomaților din America Centrală și membrilor guvernului belgian. „După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
creștini care erau Închiși și cusuți În piei de animale Înainte de a fi hăituiți? — Iar Începi! De ce să te condamni la animalitate? Și, pe deasupra, și cu ceva sadism... Să mergem mai departe, dragul meu, să mergem mai departe! În seara proiecției scurtmetrajului meu... — Știu, știu, era de față toată crema proprietarilor de terenuri din Brazilia și a fost oferit un mare dineu. Tocmai ți-am spus: „Să mergem mai departe!“. — CÎnd Tina, care Își schimbase rochia... Zscharnack În spatele meu Își pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care obțineau onorurile triumfului, mai bine ar fi fost să am un sclav așezat În spatele meu care să-mi spună din cînd În cînd: „Amintește-ți că nu Însemni mare scofală“. Într-o bună dimineață, după cîteva zile de succes - proiecții, conferințe (În franceză), invitații măgulitoare -, m-am trezit claustrofob. Am fost cuprins de o criză de angoasă În ascensorul hotelului. Am cerut să mi se dea o cameră la primul etaj. CÎnd mi-am adus aminte că urma să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Doar dacă nu cumva...“. Nu cumva ce? - Doar dacă nu cumva mă aduci Înapoi acasă cu mașina?“. Isabelle a acceptat și am cunoscut astfel, cu ea, ceea ce tata ar fi numit „dezmăț și trădare“. Pentru Tina, mă Întorceam de la o proiecție privată care Începuse la miezul nopții. Tocmai săvîrșisem primul meu adulter, care reprezenta fără doar și poate, pentru un agorafob, ceea ce psihanaliza numea beneficiul secundar al bolii: altfel spus, dacă n-aș fi fost bolnav, nu m-aș fi pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simt devenind pentru el un soi de Haroun Tazieff. „Ei, da“, mi-ar fi zis Zscharnack, „trebuie să te apropii de crater...“ În 1959, cînd văzusem filmul lui Tazieff despre vulcani, așezat lîngă tata Într-o dimineață pe la unsprezece În timpul proiecției de presă - protestase Împotriva titlului, Întîlnirile cu diavolul, dat fiind că acele țîșniri de lavă topită, scrisese el În articol, ne dau mai curînd o idee asupra magnificenței divine - nu-mi dădusem seama că avea un crater În locul inimii. Vulcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a prins din urmă: „Ei, Misticule, Încotro Îți iei zborul?“. Misticul era porecla pe care mi-o atrăsese manevra cu mătăniile. Am fost conduși Într-o sală de cinema unde se aflau și alți recruți care tropăiau cerînd să Înceapă proiecția. Aș fi revăzut cu plăcere În seara aia un film de Hitchcock, dar mă așteptam mai curînd la un documentar despre elicopterele de luptă sau despre bolile venerice. Ne-am ales cu un film american În variantă franceză, CÎntecul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înșire nume de actori care interpretaseră roluri de spioni. Dintre toți prietenii pe care Îi aveam În lumea filmului, Truffaut era singurul căruia Îi mărturisisem că Începusem să scriu o carte. Ne cunoșteam de multă vreme. Mă invitase la o proiecție completă a filmului Cele patru sute de lovituri din 1959. CÎnd Îl anunțasem că urma să mă căsătoresc cu Tina, mă Întrebase: „Cum a reacționat tatăl tău?“. Îi puteam spune că scriam o carte fără să mă acuze că las baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]