29,373 matches
-
a deveni perceptibilă. Trei este Unu devenit perceptibil care, fără rezolvarea contrariilor Unu și Celălalt ar fi rămas într-o stare imposibil de determinat"16. Dar, care e natura acestei unificări a opușilor? Este ea rațională sau irațională? Pentru domeniul psihic, răspunsul ne este oferit de Jung: "[...] unificarea opușilor la un nivel superior nu este o treabă rațională și nici o problemă de voință, ci un pro-ces psihic de dezvoltare care se exprimă prin simboluri"17. În Natură, această unificare e paradoxală
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care e natura acestei unificări a opușilor? Este ea rațională sau irațională? Pentru domeniul psihic, răspunsul ne este oferit de Jung: "[...] unificarea opușilor la un nivel superior nu este o treabă rațională și nici o problemă de voință, ci un pro-ces psihic de dezvoltare care se exprimă prin simboluri"17. În Natură, această unificare e paradoxală, dar rațională, în măsura în care se revelează în experiența și teoria științifică. Această contra-dicție între fizic și psihic nu este, după părerea mea, decît o aparență. Dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mea, decît o aparență. Dacă ne raportăm la noțiunea pe care am propus-o, cea de niveluri de realitate, această contradicție dispare (cuvintele "nivel superior" utilizate de Jung sunt, de altfel, semnificative). Totul se petrece ca și cum realitatea fizică și realitatea psihică ar fi structurate pe "niveluri", iar aceste niveluri s-ar afla în corespondență biunivocă. Dar metodologia pentru a explora aceste niveluri e diferită în fiecare caz. În ambele cazuri, trei generează un imens vertij: vertij al gîndirii pentru lumea fizică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
niveluri s-ar afla în corespondență biunivocă. Dar metodologia pentru a explora aceste niveluri e diferită în fiecare caz. În ambele cazuri, trei generează un imens vertij: vertij al gîndirii pentru lumea fizică și vertij al ființei întregi pentru lumea psihică. Vor-bind despre a treia fază a vieții omului, Jung scrie: "Pasaje de acest gen au în general un ca-racter numinos e vorba de convertiri, iluminări, zguduiri, încremeniri ale destinului, experiențe religioase, adică mistice sau analoage"18. Dacă terțul este inclus
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
trebuie să existe o deschidere a unui nivel de realitate către alte niveluri. Aceste evenimente rare sunt ca o "ocheadă" a naturii, în sensul că ele semnalează ceva important la nivelul funcționării mecanice a naturii, fără să aibă o semnificație psihică specială: ele cer pur și simplu o anumită atenție din partea noastră, ca observatori sau martori. În schimb, evenimentele singulare care, și ele, au un loc logic în structura gödeliană a naturii, solicită participarea noastră efectivă și afectivă. Aceste evenimente sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
binare, fondată pe logica terțului exclus. Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate ne permite să definim o nouă viziune asupra Realității, pe care o numim trans-reducționism. Noțiunea transdisciplinară de niveluri de realitate este incompatibilă cu reducerea nivelului spiritual la nivelul psihic, al nivelului psihic la nivelul biologic și al nivelului biologic la nivelul fizic. Totuși, aceste patru niveluri sunt unificate de terțul ascuns. Dar această unificare nu poate fi descrisă de o teorie științifică. Prin definiție, știința exclude non-rezistența. Știința, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
logica terțului exclus. Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate ne permite să definim o nouă viziune asupra Realității, pe care o numim trans-reducționism. Noțiunea transdisciplinară de niveluri de realitate este incompatibilă cu reducerea nivelului spiritual la nivelul psihic, al nivelului psihic la nivelul biologic și al nivelului biologic la nivelul fizic. Totuși, aceste patru niveluri sunt unificate de terțul ascuns. Dar această unificare nu poate fi descrisă de o teorie științifică. Prin definiție, știința exclude non-rezistența. Știința, așa cum e definită astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
opera lui Lupasco, ci și în virtutea unei profunde înrudiri cu propriul său act creator. Opera de pictor a lui Mathieu este o adevărată încarnare a logicii contradictoriului. Patima/furia actului creator, în toată nuditatea sa existențială, pare ieșită din materia psihică a terțului inclus, printr-o accentuată punere în evidență a afectivității, acest terț ascuns care l-a bîntuit pe Mathieu întreaga viață. Lupasco a scris despre opera lui Mathieu. Într-un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nostru este cu siguranță un univers cu predominanță macro-fizică. Dar Lupasco vedea, în mintea sa, celelalte două universuri care pentru noi, muritorii de rînd, par mai degrabă de domeniul SF: un Univers cu predominanță biologică și un Univers cu predominanță psihică. În Universul biologic, "sistemele macrofizice ar fi minoritare, fragile și efemere, mereu atacate și potențializate de grupări macromoleculare, de configurații și de structuri biologice, ale căror amploare, suplețe, bogăție a diversității și forță sunt greu de imaginat... ". În Universul psihic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
psihică. În Universul biologic, "sistemele macrofizice ar fi minoritare, fragile și efemere, mereu atacate și potențializate de grupări macromoleculare, de configurații și de structuri biologice, ale căror amploare, suplețe, bogăție a diversității și forță sunt greu de imaginat... ". În Universul psihic, " ... vor apărea toate perechile conștiențiale: perceptive, conceptuale, noționale; conștiințele contradictorii se vor limpezi reciproc ... Iar eu voi fi, în același timp, o activitate subiectivă ambivalentă, o întreagă suită și un ansamblu de subiecte observatoare antagoniste, care ies din umbra inconștientului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
concluzia că fascinația pe care lumea artelor o exersa asupra lui Lupasco se explică prin faptul că picturile lui Benrath sau Appel ilustrează existența reală a universului biologic, în vreme ce acelea ale lui Dali sau Mathieu ilustrează existența reală a universului psihic. Ele fac vizibile universurile ascunse ale logicii contradicției. Semn al vremurilor, interacțiunea dintre teoria relativității, mecanica cuantică și artă (îndeosebi suprarealismul) încep să atragă atenția istoricilor de artă. Într-o carte recentă, Suprarealism, artă și știința modernă, Gavin Parkinson analizează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
koans din buddhismul Zen. [...] Zen caută o percepție directă a realității, fără vreo contaminare intelectuală"17. Aceste considerații deschid o cale de cercetare nebănuită în explorarea realității grație terțului inclus. PSIHANALIZA ȘI MOARTEA În 1979, Lupasco publică o cărticică, Universul psihic, plină de idei noi și strălucite privind problema conștiinței și a inconștientului. El explorează psihismul ființei umane cît de adînc posibil, înarmat doar cu logica antagonismului energetic. Tridialectica sa îl conduce astfel la dialectizarea conștiinței și a inconștientului. Ideea forte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a raportului Subiect-Obiect rezidă în abolirea terțului inclus. Echilibrul realității este astfel rupt dacă mă mulțumesc să rămîn în această stare, fără să devin conștient de conștiință și fără să devin conștient de incon-știință. Aici apare noțiunea centrală de univers psihic. Acesta e fondat pe acțiunea terțului inclus, care restabilește echilibrul realității. În fond, toate tehnicile de veghe, în toate tradițiile lumii, dintotdeauna fac apel la un astfel de proces. Universul psihic este fondat pe terțul inclus, așa cum universul macrofizic este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
conștient de incon-știință. Aici apare noțiunea centrală de univers psihic. Acesta e fondat pe acțiunea terțului inclus, care restabilește echilibrul realității. În fond, toate tehnicile de veghe, în toate tradițiile lumii, dintotdeauna fac apel la un astfel de proces. Universul psihic este fondat pe terțul inclus, așa cum universul macrofizic este fondat pe omogenizare, iar universul biologic este fondat pe eterogenizare. Și cele trei universuri coexistă. Doar că există o predominanță a unuia sau altuia. În ceea ce numim "viața", există o predominanță
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Și cele trei universuri coexistă. Doar că există o predominanță a unuia sau altuia. În ceea ce numim "viața", există o predominanță indiscutabilă a universului macrofizic ne îndreptăm inexorabil spre moarte. Va trebui, scrie Lupasco, să se dezvolte în om materia psihică, semi-actualizările și semi-potențializările antagoniste și contradictorii în starea T pentru ca aceste două conștiințe antinomice, una luminînd-o pe cealaltă, să dea naștere la conștiința conștiinței, adică cea a vieții și cea a morții. Astfel, doar psihismul, cel care este numit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dea naștere la conștiința conștiinței, adică cea a vieții și cea a morții. Astfel, doar psihismul, cel care este numit, în chip confuz "suflet", este conștient de viață și de moarte, ceea ce constituie obsesia sa fundamentală, tocmai pentru că această materie psihică e alcătuită din lupta, din antagonismul dialectic, din drama contradictorie a psihicului și a biologicului, a morții și a vieții."18 Este, oare, moartea o simplă dispariție în neant? Dacă există vreun cuvînt pe care Lupasco să-l fi detestat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se umple de viață." Să fie moartea acea ușă îngustă care ne duce spre o viață încă și mai intensă cea a universului biologic, dar și spre un psihism care se dispensează de creier și de neuroni cel al universului psihic? Pentru Lupasco, este mai mult decît evident. El scrie și că teama este "o conștiință a morții fără conștiința conștienței morții" și că maniera noastră de a trăi implică "o conștiință a vieții, sau un instinct inconștient al vieții, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care permite trecerea de la nivelul de realitate al actualizării-de-sine la nivelul de realitate al actuației de sine. O muncă tenace și persistentă este necesară pentru a atinge ipseitatea. Într-un sens, Revardel merge mai departe decît Lupasco în explorarea lumii psihice, căci are la dispoziție noțiunea puternică de "nivel de realitate", noțiune care lipsea în filosofia lui Lupasco. Acesta ne apare, încă o dată, ca un reformator de gîndire pentru secolul al XXI-lea. 8. DUMNEZEU Dumnezeu ocupă un loc relativ marginal
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de gîndire pentru secolul al XXI-lea. 8. DUMNEZEU Dumnezeu ocupă un loc relativ marginal în opera lui Lupasco, care pare stînjenit de un Dumnezeu în același timp cognoscibil și incognoscibil. Lupasco este împărțit între un Dumnezeu stăpîn al universului psihic și un Dumnezeu refugiat în necunoscutul total al afectivității. ORGASMUL LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică a Divinității", în care scrie că este tentant "să extrapolezi în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în opera lui Lupasco, care pare stînjenit de un Dumnezeu în același timp cognoscibil și incognoscibil. Lupasco este împărțit între un Dumnezeu stăpîn al universului psihic și un Dumnezeu refugiat în necunoscutul total al afectivității. ORGASMUL LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică a Divinității", în care scrie că este tentant "să extrapolezi în domeniul gîndirii religioase și să-ți imaginezi acest al treilea univers psihic ca pe o sistematizare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în același timp cognoscibil și incognoscibil. Lupasco este împărțit între un Dumnezeu stăpîn al universului psihic și un Dumnezeu refugiat în necunoscutul total al afectivității. ORGASMUL LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică a Divinității", în care scrie că este tentant "să extrapolezi în domeniul gîndirii religioase și să-ți imaginezi acest al treilea univers psihic ca pe o sistematizare energetică, nu zic a lui Dumnezeu, ci a Divinității [...]". Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică a Divinității", în care scrie că este tentant "să extrapolezi în domeniul gîndirii religioase și să-ți imaginezi acest al treilea univers psihic ca pe o sistematizare energetică, nu zic a lui Dumnezeu, ci a Divinității [...]". Astfel, explică el, monoteismul ar fi legat de o dialectică a omogenizării, în vreme ce politeismul ar fi legat de o dialectică a eterogenizării. Prin aceste definiții, e clar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sieși, în vreme ce tot ceea ce există și se constituie ca recipient, variat și provizoriu, este de esență relațională energetică, definindu-se mereu în raport cu...". Asemenea lui Jacob Boehme, Lupasco identifică o dramă divină, "stranie și fabuloasă", dramă care se joacă în universul psihic, care este "cel al Divinității înseși"1. În ultima sa carte, Omul și cele trei etici ale sale, care este ca un testament spiritual (a fost publicat cu doi ani înaintea morții sale), Lupasco revine la problema lui Dumnezeu în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
psihismul, ca atare, este Divinitatea", căci "în libertatea și lipsa ei de condiționare, Divinitatea se află la originea permanentă a ceea ce psihismul va genera în cele două direcții inverse, a macrofizicii omogeni-zante și a biologiei sau a vieții eterogenizante". Universul psihic ar fi deci locul Divinității, în vreme ce noi, biete ființe umane, suntem exilați în universul macrofizic. După moartea noastră fizică, poate că vom face călătoria prin universul biologic pentru a ne putea alătura apoi Divinității, în universul psihic. Pentru Lupasco, lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vieții eterogenizante". Universul psihic ar fi deci locul Divinității, în vreme ce noi, biete ființe umane, suntem exilați în universul macrofizic. După moartea noastră fizică, poate că vom face călătoria prin universul biologic pentru a ne putea alătura apoi Divinității, în universul psihic. Pentru Lupasco, lumea, ca și individul, poate fi bolnavă. Pentru a evita patologia lumii trebuie avute în vedere simultan cele trei etici ale omului: etica omogenului, etica eterogenului și etica terțului inclus, "fără de care [...] lumea însăși, în toate manifestările sale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]