11,637 matches
-
paiațe”, RL, 1976, 35; Traian Șelmaru, „Micul infern”, „Informația Bucureștiului”, 1977, 7 399; Virgil Munteanu, „Micul infern”, TTR, 1977, 7; Paul Tutungiu, De vorbă cu Mircea Ștefănescu, TTR, 1977, 11; Mircea Ghițulescu, „Căruța cu paiațe”, ST, 1977, 12; Margareta Bărbuță, „Pui de teatru românesc”, CNT, 1978, 7; Ileana Lucaciu, Tablouri vivante: Mircea Ștefănescu, „Căruța cu paiațe”, SPM, 1978, 373; Ioana Creangă, Cu dramaturgul Mircea Ștefănescu (interviu), RL, 1978, 17; C. Isac, Mircea Ștefănescu - la 80 de ani , TR, 1978, 20; Mircea
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
multiplicată... îi vedea pe toți pietonii și șoferii mai în vârstă cu o bilă în fund! Majoritatea oamenilor suferă de așa ceva! Să mergi cu o durere în noada fundului, ce porcărie, ce mizerie! Oare ce să facă? Dacă bila face pui?! își imagina că nu se poate să ai un singur hemoroid. N-a auzit niciodată să se vorbească de boala asta numai la singular.(...) Oare doamna Albright are hemoroizi? Dar Bill, frumosul Bill, are și el oare o bilă în
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
nemișcați, înghețați, nu au nimic omenesc doar acele lacrimi ce amintesc de o vreme îndepărtată pe când erau ființe animate, care credeau că vor trăi până la adânci bătrânețe doar din iubire PĂMÂNTUL SFÂNT S-a nimerit să fiu și eu un pui de evreu menit a se așeza pe pământul acesta sfânt ar trebui să-mi port mîndria și nasul pe sus, orgolios că nicăieri în lume nu-i un alt pământ mai sfânt Nu, trăiesc doar emoția cu sentimentul omului care
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
simbolice - „cel mai slab dintre toți” e strivit de „matahala” formată din ceilalți. După rotire, o poveste despre singurătate și uitare, permite trimiterea la teoria lui Mircea Eliade despre camuflarea sacrului în profan: o mănăstire e transformată în crescătorie de pui și păzitoarea ei, Dida, petrece o după-amiază ciudată sub cupola pe pereții căreia foșnesc ușor sfinții pictați. De veghe în coridor, de dimensiunile unei nuvele, surprinde incompatibilitatea a două tipuri de gândire: a unui paznic de închisoare, venit de la țară
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
te laude frații tăi, Mâinile tale în ceafa dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău se vor închina ție. 9 Pui de leu, Iuda! Dintr‑o mlădiță, fiul meu, ai crescut; te‑ai trântit și ai dormit ca un leu, ca un pui de leu; cine‑l va trezi? 10 Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]. 11Își va lega mânzul de vița de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o secțiune de sine stătătoare. Începând cu Iustin și continuând cu Irineu, Tertulian și Clement, Gen. 49,8‑12 devine unul dintre principalele pasaje mesianice invocate de exegeții creștini. În scurtul său comentariu din De Christo..., Hipolit afirmă că expresia „pui de leu se referă la Fiul lui Dumnezeu, născut, după trup, din [neamul lui] Iuda și David” (8, 1). Prin urmare, somnul puiului de leu simbolizează „somnul lui Cristos care va dura trei zile” (cf. de asemenea Is. 1,21
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pasaje mesianice invocate de exegeții creștini. În scurtul său comentariu din De Christo..., Hipolit afirmă că expresia „pui de leu se referă la Fiul lui Dumnezeu, născut, după trup, din [neamul lui] Iuda și David” (8, 1). Prin urmare, somnul puiului de leu simbolizează „somnul lui Cristos care va dura trei zile” (cf. de asemenea Is. 1,21 și Ps. 3,6). De asemenea, fragmentul dezvăluie originea lui Isus în neamul lui Iuda. El va coborî din cer - profeția se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iacob rostește profeții sub forma unor blesteme, în timp ce, în cazul lui Iuda, este vorba de o binecuvântare. Două schimbări se remarcă în exegeză: cei care îl slăvesc pe Iuda, asimilat lui Cristos încă de la începutul comentariului, sunt Apostolii; „leul” și „puiul de leu” nu au un singur corespondent, ca în De Christo..., ci doi, Tatăl și Fiul. Cam atât în privința dosarului cristologic. Scripturile însă, afirmă Hipolit în De Christo..., invocă același simbol al „leului” și pentru a vorbi despre adversarul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
8,16 și o profeție de origine necunoscută. Primul pasaj este citat, în manieră foarte sugestivă, dintr‑un alt „testament” (sau serie de binecuvântări), al lui Moise. Este vorba de Deut. 33,22: „Și lui Dan i‑a spus: «Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan»”. Indiciul care face posibilă afirmația că „puiul de leu” se referă la Anticrist și nu la Cristos este menționarea tribului lui Dan. Așadar, Hipolit cunoaște tradiția potrivit căreia tiranul eshatologic se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sugestivă, dintr‑un alt „testament” (sau serie de binecuvântări), al lui Moise. Este vorba de Deut. 33,22: „Și lui Dan i‑a spus: «Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan»”. Indiciul care face posibilă afirmația că „puiul de leu” se referă la Anticrist și nu la Cristos este menționarea tribului lui Dan. Așadar, Hipolit cunoaște tradiția potrivit căreia tiranul eshatologic se va naște în acest trib (tradiție care apare și la Irineu). Al doilea citat provine din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el va persecuta sfinții la instigația iudeilor (56‑62). Pentru descrierea primei acțiuni a Anticristului, Hipolit recurge la un testimonium de origine necunoscută (54, 1), precum și la un fragment din Ieremia: „Prepelița a țipat și și‑a adunat la ea pui pe care nu i‑a născut. Fiindcă își strânge bogăție fără dreptate, la jumătatea zilelor [puii] o vor părăsi și în cele din urmă ea va înnebuni” (Ier. 17, 11) (De Christo... 54, 2). Iată interpretarea, de o savoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
recurge la un testimonium de origine necunoscută (54, 1), precum și la un fragment din Ieremia: „Prepelița a țipat și și‑a adunat la ea pui pe care nu i‑a născut. Fiindcă își strânge bogăție fără dreptate, la jumătatea zilelor [puii] o vor părăsi și în cele din urmă ea va înnebuni” (Ier. 17, 11) (De Christo... 54, 2). Iată interpretarea, de o savoare cu totul aparte: Nu strică, pentru lămurirea subiectului nostru, să descriem un obicei al acestei vietăți. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descriem un obicei al acestei vietăți. Căci nu degeaba a rostit profetul cuvintele de mai sus, folosindu‑se de o parabolă. Într‑adevăr, prepelița este un animal tare țanțoș. Ori de câte ori ochește prin preajmă un cuib al altei prepelițe, plin cu pui - tatăl fiind plecat prin miriște [după mâncare] - ea începe să imite vocea acestuia din urmă și să cheme puii. Puii, crezând că e chiar tatăl lor, dau fuga la ea. Și ea tare se mai mândrește cu puii altuia, de parcă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o parabolă. Într‑adevăr, prepelița este un animal tare țanțoș. Ori de câte ori ochește prin preajmă un cuib al altei prepelițe, plin cu pui - tatăl fiind plecat prin miriște [după mâncare] - ea începe să imite vocea acestuia din urmă și să cheme puii. Puii, crezând că e chiar tatăl lor, dau fuga la ea. Și ea tare se mai mândrește cu puii altuia, de parcă ar fi ai săi. Când însă adevăratul părinte se întoarce la cuib și țipă cu propriu‑i glas, recunoscându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parabolă. Într‑adevăr, prepelița este un animal tare țanțoș. Ori de câte ori ochește prin preajmă un cuib al altei prepelițe, plin cu pui - tatăl fiind plecat prin miriște [după mâncare] - ea începe să imite vocea acestuia din urmă și să cheme puii. Puii, crezând că e chiar tatăl lor, dau fuga la ea. Și ea tare se mai mândrește cu puii altuia, de parcă ar fi ai săi. Când însă adevăratul părinte se întoarce la cuib și țipă cu propriu‑i glas, recunoscându‑l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
plin cu pui - tatăl fiind plecat prin miriște [după mâncare] - ea începe să imite vocea acestuia din urmă și să cheme puii. Puii, crezând că e chiar tatăl lor, dau fuga la ea. Și ea tare se mai mândrește cu puii altuia, de parcă ar fi ai săi. Când însă adevăratul părinte se întoarce la cuib și țipă cu propriu‑i glas, recunoscându‑l îndată puii îl părăsesc pe părintele vitreg și se grăbesc să ajungă la cel adevărat. Profetul s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că e chiar tatăl lor, dau fuga la ea. Și ea tare se mai mândrește cu puii altuia, de parcă ar fi ai săi. Când însă adevăratul părinte se întoarce la cuib și țipă cu propriu‑i glas, recunoscându‑l îndată puii îl părăsesc pe părintele vitreg și se grăbesc să ajungă la cel adevărat. Profetul s‑a folosit de o astfel de analogie pentru a vorbi, de fapt, despre Anticrist, care cheamă la el întreaga omenire, socotindu‑i ai săi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vulturului cel mare, adică credința în Isus Cristos, care întinzându‑și sfintele brațe pe cruce formează două aripi, una în dreapta, alta în stânga. Astfel îi cheamă la sine pe toți care cred într‑Însul acoperindu‑i așa cum o pasăre își acoperă puii. În Com. Dan. (IV, 50, 2) durata persecuțiilor nu va fi de 1260 de zile, ci de 1290 de zile; textul la care exegetul se raportează nu mai este, ca în cazul de față, Apoc. 13,3, ci Dan. 12
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să te laude frații tăi, mâinile tale în ceafa dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău se vor închina ție. Pui de leu, Iuda! Dintr‑o mlădiță, fiul meu, ai crescut; te‑ai trântit și ai dormit ca un leu, ca un pui de leu; cine‑l va trezi? Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până când va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]” (Gen. 49,8‑10). Iată cuvintele rostite de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împlinită de Samson; ea se va împlini cu totul în Anticrist, după cum spune Ieremia: „Auzi‑vom nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul” (Ier. 8,16). Iar Moise spune, la rândul lui: „Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan” (Deut. 33,22). Trebuie să luăm bine seama și să nu ne înșelăm crezând că aceste cuvinte: „Dan, pui de leu” se referă la Cristos. De fapt, precizând tribul lui Dan, [profetul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a tremurat pământul” (Ier. 8,16). Iar Moise spune, la rândul lui: „Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan” (Deut. 33,22). Trebuie să luăm bine seama și să nu ne înșelăm crezând că aceste cuvinte: „Dan, pui de leu” se referă la Cristos. De fapt, precizând tribul lui Dan, [profetul] a lămurit lucrurile, căci a numit seminția din care se va naște diavolul. Așa cum Isus s‑a născut din neamul lui Iuda, tot astfel și Anticristul se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Patrașcanu, au o țintă identică. Autorul o urmărește și mai târziu, cu Istoria sfinților Varlaam și Ioasaf de la India (1930). Viața Genovevei de Brabant a repovestit-o și într-o formă mai liberă, bogată în contribuții personale și intitulată Măria Sa, Puiul Pădurii (1931). Pe aceeași linie, Divanul persian este o versiune proprie a Sindipei, reistorisită cu un mare rafinament stilistic, asociind limbajului paremiologic o ironie fină franciană, în defazarea modernă a modelului tradițional, și realizând o operă originală, de o fermecătoare
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
1927; Demonul tinereții, București, 1928; Hanu Ancuței, București, 1928; Împărăția apelor, București, 1928; Olanda. Note de călătorie, București, 1928; Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, I-II, București, 1929; O întâmplare ciudată, București, 1929; Baltagul, București, 1930; Depărtări, București, 1930; Măria Sa, Puiul Pădurii, București, 1931; Nunta domniței Ruxanda, București, 1932; Uvar, București, 1932; Trenul-fantomă, București, 1933;Creanga de aur, București, 1933; Locul unde nu s-a întâmplat nimic, București, 1933; Soarele în baltă sau Aventurile șahului, București, 1933; Inima noastră, București, 1934
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de tată la vârsta de zece ani. Are preocupări literare precoce, cu înclinare către avangardism, experimentalism, parodie etc. Împreună cu Radu Petrescu, Costache Olăreanu și alți adolescenți târgovișteni, redactează reviste-manuscris într-un singur exemplar („Apollo”, „Carnet literar”, „Cântece noi”, „Cloșca cu pui”, „Colorado”, „Oraș de nikel”, „Metru cub”, „Mogador”, „Spada” ș.a.) și plachete de versuri, dezbat chestiuni stilistice, își comunică proiecte literare, își comentează lecturile. Este momentul de coagulare a grupului literar care va fi numit ulterior - după vădirea publică, tardivă, în
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Îndoiam de adevărul spuselor fachirului și eram convins că nici un medic european nu l-ar fi crezut. În consecință, am intenționat să-l prezint pe fachir doctorului, care se oprise atunci la Anarkulle. Pentru a testa experimentul, am luat un pui de găină cu mine. Doctorul a zâmbit atunci când i-am relatat amănuntele și, așa cum mă așteptam, și-a exprimat neîncrederea asupra mărturiei fachirului. Totuși, fachirul și-a pus mâna deasupra vasului În care era vipera, fiind mușcat; imediat după aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]