5,326 matches
-
folosim în loc de biserică decât un singur japonez rugându-se, mă simt nespus de umilit. „Toate sunt din vina Ta. De nu ne-ai fi lovit atât de greu, acum această corabie ar fi fost plină de bucurie și ar fi răsunat de imnurile de slavă pe care japonezii Ți le-ar fi închinat, dar Tu n-ai voit toate astea, ci ai ales să-Ți întorci fața de la Japonia.” Un singur japonez vine pe furiș la slujbă. Ca să nu bage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în insula Kyushu, la Nagasaki, și arși pe rug. Până și la Sevilia se vorbea despre această întâmplare, dar eu m-am hotărât atunci că tocmai Japonia avea să fie țara unde voiam să-mi las oasele. În urechi îmi răsuna porunca Domnului către apostolii Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” În anul 1600, Papa Clement al VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis. Pentru mine a fost un semn al binecuvântării nemărginite a lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta avea să fie viața samuraiului de acum înainte. În seara aceea după ce ajunse înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate acestea, Anul Nou era Anul Nou. Apa picura veselă din zăpada de pe acoperiș și din țurțurii de pe streașină, iar din apropierea grajdului de cai se auzea chiuitul lui Gonshirō călărind pe un cal din lemn de bambus. La răstimpuri valea răsuna de pocnete îndepărtate de puști. Stăpânirea îngăduia vânătoarea de păsări sălbatice numai de Anul Nou. Pesemne că și Kanzaburō luase câțiva țărani cu el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era liniștită. Din când în când se auzea zăpada grea alunecând de pe acoperișul de paie. După ce zgomotul ei înăbușit se stingea, liniștea se adâncea și mai tare. „Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii.” În urechi îi răsuna încă limpede glasul de adineauri al seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine!” Iar la sfârșit slujbașul spusese ca și data trecută: „Însărcinarea aceasta este dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aparatură radio, transmiteau mesaje și puteau capta posturile sovietice în limba română, de propagandă și dezinformare. Ziua se încheie cu sosirea vânătorilor de partizani de pe teren, în cântece și marșuri; un vițel este pus la frigare... Parcă și acum îi răsună în urechi marșul lor: Ne-am întors din drum spre țară / Să luptăm și-n munții Crim / Și să ducem sfânt stindardul / Până-n ceasul când murim. Misiunile primite / De-a lupta cu dârji dușmani / Le-am îndeplinit cu cinste / Și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de inimă albastră, din când în când auzeai câte un oftat prelung, chiote, glasuri răgușite. Când soarele începea să apună, grupurile se sculau și începeau să plece, lăutarii se mai țineau după câte unii mai „damblagii“, iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat până ce grădina se deșerta. Fiindcă obiceiul tradițional erea ca, după ce au petrecut bine, oamenii să dea cu oalele de pământ și să le audă pocnind ca un pistol. Această tradiție nu avea la origină decât un interes igienic. Căci
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Sabin și alții își făceau zilnic farse. De pildă: dacă un bolnav era adus la spital, internul de serviciu era obligat să iasă înainte, să-l primească și să-l instaleze într-o cameră. De multe ori, tocmai în timpul dejunului, răsuna clopotul care anunța aducerea unui bolnav. Atunci internul trebuia să se scoale de îndată de la masă și să primească pe noul venit. însă ceilalți camarazi îi făceau, mai întotdeauna, farsa de a-i mânca friptura. Sabin găsi într-o zi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
să se scoale de îndată de la masă și să primească pe noul venit. însă ceilalți camarazi îi făceau, mai întotdeauna, farsa de a-i mânca friptura. Sabin găsi într-o zi mijlocul de apărare: era tocmai de serviciu când, deodată, răsună clopotul. Însă friptura de-abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o inspirație genială, trase un scuipat deasupra cărnii fripte și lăți scuipatul cu cuțitul, apoi se duse liniștit la datorie. Când s-a întors, friptura îi era neatinsă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Dobrogei, iar, pe fața tutulor, energia unită cu blândețea și inteligenta pricepere a solemnului act național care se serba în acea zi. Mai bine de o oră și jumătate a durat acest defileu, care n-a încetat a face să răsune sala Tronului de cele mai entuziaste aclamări. După trecerea celei din urmă deputațiuni, Majestățile și Altețele-Lor s-au retras din sala Tronului, iar delegații s-au îndreptat spre Șosea, unde, lângă palatul monetei, le era pregătit un mare ospăț oferit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
se poate cere elevilor să exprime în limba engleză cunoștințe pe care le au deja pe această temă. Ca tehnică poate fi folosit „lucrul în lănțișor” - elevii, succesiv, rostesc câte un enunț completându-se reciproc, astfel ca în final să răsune un text coerent. Un alt episod istoric important de cunoscut este Cucerirea normandă (The Norman Conquest 1066), importanța sa rezultând din faptul că elevii vor înțelege de ce în limba engleză există diferențe între denumirea animalelor și a cărnii provenite de la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Alina Sună () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1353]
-
lumină" E noaptea sfântă a Învierii Domnului! Ca un ecou, răsfrânt de veacurile dispărute și prelungit la infinit cu accente de permanentă chemare spre o viață ideală, cum și spre fericirea de toate zilele a celor ce se numesc "creștini" răsună sub boltele-nstelate ale bisericilor creștine sublimele și simbolicele cuvinte: "Veniți de primiți lumină!" Așa se vestește creștinilor Învierea Aceluia care ne-a spus: "Eu sunt calea, adevărul și viața"; "Eu sunt Lumina luminii; cine Mă urmează pe Mine, nu va
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se pune în gură orez, grâu sau aur. Convoiul se compune din rude, din prieteni și din preoți cu icoane. Ajungând la locul de înmormântare, sicriul se depune în groapă și se acoperă cu pământ roșu, pe când tobele și cimbalele răsună cu zgomot mare. Se mai fac morților și rugăciuni și-i onorează ca pe cei vii. ZOROASTRU (Sub Dariu fiul lui Histaspe). Persanii cred că sufletul a fost creat pur și nemuritor; că libertatea actelor sale este deplină și că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Câți am ramas dintre noi toți, Căci timpul trece și doboară... Prin ani, am-dus cu noi-n lume, Păstrând în minte că un dar, Al școlii noastre vechi renume, De unde am luat carte și hâr. Pe cerul slovelor, un clopot Răsună pân-la astrul clar. Tot mai incet e-a vieții ropot, Pe marea care n-are... far, Iar peste ani... cine va ști, De noi în lume să vorbească? Vom fi atât...cât vom trăi, În lumea asta ...nefirească... Pentru cei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93287]
-
permanentizează în ținutul Cernăuți și Suceava. Astăzi, Bucovina oferă „un peisaj răcoros, cu forme largi, lăsându-ți impresia de solemnitate, accentuată prin vuietul adânc al pădurii de brad în care uneori îți pare că auzi încă tropotul zimbrilor. Tot ținutul răsună de izvoare [...]. Munții întregi picură și cântă. Un abur ușor învăluie cuprinsul într-o lumină de vis, ca și cum l-ai privi într-un opal. Chiar pe un cer senin, contururile sunt estompate în linii ca de fum, iar
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și de Mitropolitul Nectarie. Un alt eveniment semnificant la care mitropolitul Nectarie Cotlarciuc a participat, a fost slujba de investire a lui Miron Cristea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, căci la 1 noiembrie 1925, Catedrala patriarhală din București a răsunat în cântarea celor prezenți: Vrednic este! La Catedrala Patriarhală de acum, arhiereii au săvârșit slujba Te-Deumului, iar mitropolitul Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei împreună cu mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei l-au înveșmântat pe patriarhul Miron cu epitrahil, omofor, mitră, cruce și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Facebook este departe de a fi doar un album de poze, așa cum televiziunea nu este un simplu ecran pe care rulează filme sau clipuri muzicale. În plus, spre deosebire de televiziune, Facebook oferă oricui o voce, ba încă o voce care poate răsuna puternic. O adolescentă de 17 ani care a renunțat la școală n-ar fi avut probabil niciodată acces la televiziunea națională pentru a-i îndemna pe oameni să protesteze față de rezultatul alegerilor. Pe Facebook aflăm despre ceilalți Patru din cele
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
greutăți și suferință, din durere și îndoială. Apoi începuse să recite. Te-au strigat toată dimineața, spuse într-un fel care îi făcu lui Sampath pielea de găină. Zece rude pentru care să gătești și tu ești fata. Glasurile lor răsună în întunecimea junglei, dar nu, nu le răspunde. Rămâi pe malul ăsta. Căci ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei ce se înalță spre lumină prin apa străvezie? Lui Sampath îi păruse rău de fata cu zece rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme. Deja era periculos. Dar... stai o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul era gol. — Sampath. Vocea domnului Chawla se transformă într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
DANGĂT PUTERNIC ÎL OPRI ÎN LOC. URMĂ O PAUZĂ, TIMP ÎN CARE SE AUZI UN SUNET SLAB DIN INTERIORUL CEASULUI. APOI ÎNCEPU O MELODIE. PE CADRAN SE CONTURĂ UN JOC DE LUMINI MULTICOLORE. ECOUL MELODIEI SE STINSE ȘI URMĂ ALTĂ PAUZĂ. RĂSUNARĂ BĂTĂI DE TOBE A CĂROR INTENSITATE DESCRESCU TREPTAT ȘI O VOCE DE BARITON ANUNȚĂ ÎN ENGLEZA TIP, CARACTERISTICĂ VOCILOR MECANICE: "A FI ACUM ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ, 26 AUGUST, 2140 E.N.". PUȚIN MAI TÂRZIU, ACEEAȘI VOCE FĂCU CUNOSCUT CĂ "VREMEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mie, cât fusese la început, la o sută. Probabil căderea Jorgiei va convinge alte douăzeci să facă acorduri, care, indiferent de maniera în care vor fi formulate, vor însemna încorporarea lor finală într-un singur stat mondial. În spatele lui Marin răsunară pași. Era un soldat care îl anunța că totul era gata. 14 În sală erau adunați în jur de o sută de bărbați și femei. Fiecare dintre ei, i se spusese lui Marin, reprezenta de la douăzeci la cincizeci de grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Se lăsă tăcerea, iar Marin privi încă o dată în jurul lui. Camera era la fel de goală. Încercă să judece. Creierul meu percepe direct cuvintele", se gândi el. Telepatie? Dar cum? Cu cine? Nu avu timp să meargă mai departe cu raționamentul, fiindcă răsună o a treia voce: "Contact irealizabil. Unitatea de recepție a fi ființă umană. A fi necesare noi comenzi și informații". MARIN AVU NOI SENZAȚII, DAR DE ACEASTĂ DATĂ NU MAI ERAU SONORE, CI LE RECEPȚIONA LA NIVELUL INCONȘTIENT AL PROCESELOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI ASTA REPEDE! MARIN I-AR FI PUTUT DA INFORMAȚIA NECESARĂ. DAR SE GÂNDEA: "APARTAMENTUL LUI TRASK, RIVA, TRUPUL MEU..." AVEA O SENZAȚIE DE AMORȚEALĂ, ÎNSĂ ERA CALM. TOTUL I SE PĂREA IREAL ȘI ÎNDEPĂRTAT, NEADEVĂRAT ÎNCĂ. În apropiere, megafonul răsună din nou. Recunoscu limbajul-cod, care în traducere însemna: "Toți conducătorii de grup să se prezinte imediat la Cartierul general din Adăposturi!" \ Leagă-mă din nou la ochi, ceru el. Trebuie să ies de aici înainte să fie interzis traficul aerian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mesager custodelui distincțiilor de la cimitirul militar. Întrucât nu își putea da demisia din grup, nu făcu nici o încercare de a intra în contact cu membrii acestuia. La zece fără douăzeci, vocile comandanților brigăzilor de asalt care vorbeau unii cu ceilalți răsunară în difuzorul său personal. Urmă o pauză chinuitoare, după care se făcu auzit șuieratul unui pulverizator cu gaz. Marin micșoră volumul, apoi, întrucât sunetul persista, scoase aparatul din funcțiune. Sună telefonul; era secretara care îl chema din camera alăturată. \ Colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]