5,132 matches
-
și în alte biserici, din punctul său de vedere părintele stareț are dreptate și e tulburătoare întreaga frescă strălucind în lumina dulce a soarelui filtrat de vitraliile simple ale ferestrelor, biserica goală de orice podoabă, dar vie, înfiorându-mă, pașii răsunând ritmic pe pardoseala de marmură roșie de, mă fac să întorc nedumerit capul, E părintele Varava, cu mâinile împreunate ca de rugăciune deasupra crucii mari de pietre sclipitoare atârnată la gâtul lui, se-apropie de mine ferindu-și ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atât lupta va fi mai glorioasă, ca și în cazul sfinților care cu cât au păcătuit mai mult cu atât își impun penitențe mai aspre și amintirea lor rămâne mereu vie în imaginația oamenilor, Cu cât ești mai trufaș, îmi răsună în urechi cuvintele meșterului, Te ispitesc cu geniu! Te ispitesc cu sfințenie și umilință! Astăzi, Theo, vorbește meșterul adresându-mi-se tot mie, celui trufaș, astăzi și eu aș putea să pictez liber, fără cartoane, fără calc, aș fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu întâlnești aceiași pereți în toate bisericile, adeseori îți rămâne o bucată de zid cu care nu prea știi bine ce să faci și-atunci adaptezi, dar astea sunt greșeli iertătoare pe care le depășești cu timpul, Și mie îmi răsună în minte inscripția de la Dârjău lăsată în limba latină de Paul din Ung pe steagul ce flutură drept deasupra capului cavalerului bărbos, pictat-am eu această lucrare, eu Paul, fiul lui Ștefan din Ung, în anul Domnului 1419, scripto scribebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în față, peste Sena, absida de la Notre-Dame și, în prim-plan pe chei, cu crengile coborâte peste ape, un copac uriaș cu frunza aurie, totul sub un cer El Greco fără tensiune, dar încărcat de nostalgie, ce căutai la Paris, îmi răsună în urechi ori de câte ori privesc vederea, când am mai fost la Paris?! Acum eu singur și ea bronzată, întoarsă de la mare cu miros de sare în păr, îmbrăcată probabil în galben-portocaliu, i-am spus întotdeauna că-i stă bine în galben-portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Aici! dar eu eram întors fără scăpare spre un timp îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte, o posed cu o foame pe care abisul patimii mele n-o va stinge cu ușurință și din vale răsună lângă trupurile noastre împreunate zvonul limpede al clopotelor de vecernie, 16 august, ar trebui poate să stau de vorbă cu părintele, să nu-i evit cu atâta tulburare privirea cercetătoare și să-i spun curat că nu sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
simplu pictura lui mă înspăimântă și știu că părintele Varava e cu totul sincer și-l înțeleg, A tras cu toată puterea fratele Rafael clopotele, le-a tras ca la liturghie înainte de-a ieși părintele cu darul și-au răsunat în biserica goală glasurile tuturor sfinților de pe pereți și între ei vocea lui Iisus Pantocrator, cel o dată făcut, eu sunt viața! dar numai părintele Ioan le-a auzit, Și pe mine mă înspăimântă pictura lui Theo, dar n-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumea se înghesuie spre poarta bisericii, glasurile nu contenesc, cel reîntors din America deasupra tuturor filmează, dă-mi lumină! se mai sting încă lumânările, copiii se îmbrâncesc și fetele întoarse spre aparatul de filmat ca să le vadă America; Glasul preotului răsună în fața porților închise ale întunericului, deschide! dinlăuntru cel ce nu vrea să deschidă pune întrebarea al cărei răspuns e unul singur, Sunt împăratul măririi! și, la repetarea aceluiași mesaj pentru a treia oară, porțile larg deschise să intre lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
una din zile am urcat pe munte și la un moment dat, mi-am dat seama că eram singur. Nu mai vedeam nicăieri grupul și nici pe mama. Puțin speriat, am pornit să-i caut. Mergând, am auzit voci ce răsunau dintr-o peșteră. M-am îndreptat într acolo, dar când să intru, am văzut șase ființe ciudate ce aveau picioare de țap și bust de om, iar lângă ei erau doi oameni. Nu am avut curajul să intru, așa că am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
replică. — De ce a renunțat Lee la box? De ce s-a băgat în poliție? — Prinderea infractorilor îi dă sentimentul de ordine. Ai prietenă? — Mă păstrez pentru Rita Hayworth. Flirtezi cu toți polițiștii sau sunt eu un caz mai special? Din mulțime răsunară urale. Am întors capul și l-am văzut pe partenerul de antrenament al lui Blanchard prăbușindu-se la podea. Johnny Vogel urcă în ring și-i scoase proteza. Cel căzut scuipă un jet lung de sânge. Când m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de voci: „Nu-i nici o afuristă de urmă de sânge...“ „Asta-i cea mai oribilă crimă comisă împotriva unei femei pe care am văzut-o în șaisprezece ani...“ „A legat-o. Uite, se văd urme de funie la glezne...“ Apoi răsună un fluierat lung, strident. Cei aproximativ doisprezece oameni încetară cu sporovăiala și se uitară la Russ Millard, care spuse calm: — Înainte ca situația să scape de sub control, haideți să stabilim ce anume n-o să ajungă la urechile presei. Dacă omuciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
omorât în bătaie o bătrână! El e prioritatea noastră. Lee mă apucă de brațe și mi le strânse până când nu mi le-am mai simțit: — Asta-i prioritatea noastră și rămânem! Sunt superiorul tău și asta-ți ordon! Cuvintele lui răsunară puternic. Cei din jur întoarseră capetele spre noi. Mi-am eliberat brațele și i-am replicat tăios: — OK, partenere! • • • În următoarea oră intersecția dintre 39th și Norton se umplu cu mașini de poliție, reporteri și o grămadă de gură-cască. Cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lansare mai bună decât Junior Nash. Mi-au trecut prin fața ochilor noi și noi titluri cu Foc și Gheață pe prima pagină a ziarelor. — O săptămână, Lee. Atât și nimic mai mult. Lee îmi făcu cu ochiul. — Arhisuficient! În interfon răsună vocea căpitanului Jack: — Domnilor, adunarea în sala de ședințe. Acum! Mi-am luat carnețelul și am traversat biroul detectivilor. Numărul persoanelor care mărturisiseră că au comis crima crescuse. Nou-veniții erau prinși cu cătușe de calorifere și de țevile de încălzire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că-i din partea lui Frederick D. Newbarr, doctor în medicină Acum plecați de-aici. Peste zece minute am o întâlnire cu un sinucigaș care s-a aruncat de la etaj. • • • Când am ieșit din lift, am auzit vocea lui Ellis Loew răsunând pe tot coridorul, cu o octavă mai puternică și mai gravă decât de obicei. Am reușit să prind „vivisecția unei tinere încântătoare“, „vârcolac psihopat“ și „aspirațiile mele politice se subordonează dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Witt, o să aibă noroc dacă o să mai fie în stare să vorbească defel. Kay se ridică. — Pentru un bărbat care-și dăruiește inima ușor, ești așa de încăpățânat. Mă duc la culcare. Noapte bună, Dwight. Când din dormitorul lui Kay răsunară acordurile unui cvartet de Schubert, am scos o foaie de hârtie și un stilou din birou și am început să-mi scriu raportul legat de interogatoriul luat tatălui lui Elizabeth Short. Am menționat și alibiul lui de beton-armat, relatarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înțeles de ce. Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea în camera de interogatoriu. Fiecare persoană se chinuia să arunce o privire prin fereastra-oglindă a cămăruței din mijloc, de pe partea stângă. Din difuzorul agățat pe perete răsuna vocea blândă și convingătoare a lui Russ Millard. L-am împuns cu cotul pe un polițist din apropiere. — A mărturisit? Omul clătină din cap. — Nu. Millard și partenerul lui aplică tactica aia cu polițistul bun și polițistul rău. — A recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arestare numărul... Am trântit receptorul radioului, am răsucit cheia în contact, am apăsat pedala de accelerație și am pus în funcțiune sirena. Mi s-a părut c-am făcut totul dintr-o singură mișcare. Când ieșeam din parcare, mi-au răsunat în minte cuvintele lui Lee: „Să nu-mi zici că nu-ți dai seama că moarta-i o rampă de lansare mai bună decât Junior Nash“, iar în timp ce mă îndreptam în cea mai mare viteză spre centru, m-am revăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că mi-a văzut mașina, iar farurile autovehiculelor care treceau pe acolo i-au luminat fața surprinsă. Am așteptat până a intrat grăbită în fortăreața în stil Tudor, apoi am pornit spre casă, cu vocea ironică a lui Jane Chambers răsunându-mi în urechi: „Voyeurule!, - Voyeurule!“ Ajuns acasă, am auzit dușul curgând în baie. Ușa de la dormitor era deschisă. La gramofon răsuna cvintetul de Brahms care-i plăcea lui Kay. Mi-am amintit de prima oară când am văzut-o goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intrat grăbită în fortăreața în stil Tudor, apoi am pornit spre casă, cu vocea ironică a lui Jane Chambers răsunându-mi în urechi: „Voyeurule!, - Voyeurule!“ Ajuns acasă, am auzit dușul curgând în baie. Ușa de la dormitor era deschisă. La gramofon răsuna cvintetul de Brahms care-i plăcea lui Kay. Mi-am amintit de prima oară când am văzut-o goală pe soția mea, m-am dezbrăcat și m-am întins în pat. Dușul se opri, așa că Brahms răsună și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deschisă. La gramofon răsuna cvintetul de Brahms care-i plăcea lui Kay. Mi-am amintit de prima oară când am văzut-o goală pe soția mea, m-am dezbrăcat și m-am întins în pat. Dușul se opri, așa că Brahms răsună și mai tare. Kay apăru în prag, înfășurată într-un prosop. — Iubi, am murmurat. — Vai, Dwight! îmi răspunse ea și lăsă prosopul să cadă. Am început să vorbim amândoi în același timp și să ne cerem reciproc iertare. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o țin așa la nesfârșit. Eram în parcarea de la Duke’s Drive-in, cu ochii pe un grup de parașute gălăgioase care stăteau în stația de autobuz, la nici zece metri de mine. Stația radio era oprită, iar din difuzoarele restaurantului răsunau acordurile orchestrei lui Kenton. Umiditatea din atmosferă îmi lipise cămașa de trup. Nu mai arestasem pe nimeni de o săptămână. Fetele le făceau semne cu mâna mașinilor care treceau pe acolo, iar una dintre ele, o blondă oxigenată, își unduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu prima pagina plină de chipuri de femei era înghesuit într-un colț. Mi-am adus aminte că Martha e artist publicitar, apoi am auzit niște glasuri la etaj. Am urcat cu pistolul în mână. Amortizorul era bine înșurubat. Vocile răsunau din dormitorul principal: a lui Emmett era graseiată, iar a lui Madeleine alintată. M-am lipit de peretele holului, am crăpat ușa și am tras cu urechea: — ...în plus, unul dintre maiștrii mei mi-a zis că rahaturile alea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar acum. Încă nu. Nu când sunt atât de multe lucruri moarte de care să te bucuri. 2 Afară ploua cu găleata. Picăturile grele se loveau cu zgomot de pereții și plafonul cortului albastru din plastic al Centrului de Operațiuni, răsunând În spațiul Închis, luându-se la Întrecere cu zumzetul constant al generatoarelor portabile făcând imposibilă orice conversație. Nu că ar fi avut cineva chef de vorbă la douăsprezece și un sfert Într-o noapte de luni. Cel puțin nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În față și punând piciorul În pragul ușii. Pentru orice eventualitate. — Ăăă... da? Bărbatul avea un accent puternic de Edinburgh, cu vocalele urcând și coborând la mijloc. — E vreo problemă, domnule polițist? Se trase Înapoi În vestibul, pantofii săi scâlciați răsunând pe dalele crem cu maro. Logan schiță un zâmbet liniștitor. — Nu aveți de ce să vă temeți, domnule, spuse el intrând la rândul său În clădire. Vrem să discutăm cu unul din vecinii dumneavoastră, dar soneria dumnealui nu pare să funcționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trânti dosarul, făcând ca foile dinăuntru să se risipească pe masă. O fotografie cu cadavrul unui copil, Înfășurat În bandă de legat pachetele. Norman Chalmers nici nu se uită la ea. Într-un final, vorbi și inspectorul Insch, vocea bas răsunând În camera aglomerată. — Adu-i avocatul. — Domnule? vorbi Logan la fel de surprins cum era În realitate. — Ai auzit ce-am spus. Adu-i avocatul. Patruzeci și cinci de minute mai târziu Încă așteptau. Insch Își Îndesă În gură un alt pătrățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]