8,590 matches
-
o carte, cu foi îngălbenite, Apusă de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de a mă ține minte, În joc nevinovat descântă nopți, de sete. Își scutură culoarea de vraja unor vise, În ochii unei clipe a rătăcit un gând, Mult nu va zăbovi la porțile închise, Din flori de vânt castele gravează fredonând. Fluturi salvați de brumă aleargă spre lumină, Cu aripi de tandrețe m-ating ușor pe buze, Pe umeri se așază ținându-se de ... Citește
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
o carte, cu foi îngălbenite,Apusă de nerost ar vrea să se repete,Cu toată disperarea de a mă ține minte, În joc nevinovat descântă nopți, de sete. Își scutură culoarea de vraja unor vise, În ochii unei clipe a rătăcit un gând,Mult nu va zăbovi la porțile închise,Din flori de vânt castele gravează fredonând.Fluturi salvați de brumă aleargă spre lumină,Cu aripi de tandrețe m-ating ușor pe buze,Pe umeri se așază ținându-se de ... V.
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
IX. PE MII DE HĂRȚI, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1682 din 09 august 2015. Se poate să te fi știut Din vremea când treceau calești Cu vise-n bernă și-n tumult Să nu observ că rătăcești. Pe buze numele-ți sculptat L-ai înfrunzit, să știu că-mi ești, Să port pe umeri vinovat Un dor, pe care să-l nuntești. Închis ai stat în turn de frig Ca-ntr-o strânsoare fără chei, Să nu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
să-ți plâng, în trup să-ți ard, Doar tu să poți desfereca Tăceri din stepe fără rost, ... Citește mai mult Se poate să te fi știutDin vremea când treceau caleștiCu vise-n bernă și-n tumultSă nu observ că rătăcești.Pe buze numele-ți sculptatL-ai înfrunzit, să știu că-mi ești,Să port pe umeri vinovatUn dor, pe care să-l nuntești.Închis ai stat în turn de frigCa-ntr-o strânsoare fără chei,Să nu te chem, să nu te
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
nu mi-ar ajunge să-i conturez prefața, Iubesc clipă de clipă mai mult decât pot duce, În anotimpul ei, captivă sunt de-o viață. Mă las de bunăvoie, de ea încătușată, Aș separa planete, de-ar fi s-o rătăcesc, ... Citește mai mult Să definesc iubirea, cum aș putea eu oare,Când nu există suflet să nu fie vrăjitDe stele, ce coboară pe lujeri de candoare, Ținându-se de mână în vals fără sfârșit?Romanțe cântă firul petuniei dantelateCu note
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
nu mi-ar ajunge să-i conturez prefața,Iubesc clipă de clipă mai mult decât pot duce,În anotimpul ei, captivă sunt de-o viață.Mă las de bunăvoie, de ea încătușată,Aș separa planete, de-ar fi s-o rătăcesc,... XXXII. DE ZIUA MEA PĂRINTE, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015. Azi de ziua mea părinte Pe genunchi Te rog fierbinte Să-mi dai dragoste în dar Să Te onorez cu har. Fapta
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
jale. Priveghind în noapte cu ochii de stele Căutând zadarnic călător pe drum, Tânăra prințesă-nșiruie mărgele Pe obrazul palind, clipe numărând. Cu inima arsă rugăciuni rostește Cerului, să-i ducă veste din Cetate, Voinicului mândru ce nu mai sosește Rătăcind în lume pe căi neumblate. Orologiul bate ora lui târzie Însemnând Cetății tainele și anii, Fantomatic vântul scrie poezie Vălurind în noapte sunetele stranii... de Gabriela Mimi Boroianu 02.05.2016 Referință Bibliografică: Orologiul bate.. / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare
OROLOGIUL BATE.. de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379576_a_380905]
-
vânticel în părul meu se joacă Și mă oprește la un colț de stradă Să las din ochi o lacrimă să cadă Iubirilor ce-n altă lume pleacă. Și-ți caut urma pașilor tăcuți Pe străzile intrate-n sărbătoare Mă rătăcesc de mine și mă doare Iubirea blând-a anilor trecuți. Starea de iubire de Gabriela Mimi Boroianu 19.03.2017 Eram un zbor ce atrăgea lumina Doi fluturi albi îndrăgostiți de viață Doar pentru noi se-nmiresma verbina Și cerul
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
și uși, Și peste tot pustiul, e ministru, Un câine care latră la cei duși... Nici stele nu mai cad de mult, cândva Aveau un rost pentru îndrăgostiți, Azi cerul pare un câmp de mucava Pe care doar ciulini-s rătăciți. Dar o să vină timpul în curând Să povestim ca doi bătrâni ortaci... Acum ne întâlnim numai în gând Vorbesc întruna eu, tu însă... taci! Și numai vreau s-ascult cum urlă vântul Și nici tăcerea ta n-o mai suport
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
peste tine flori În ceruri de privești să nu te miri Ca-ntr-o oglindă chipul tău în zori Arată ca un câmp cu trandafiri! Din ochii tăi cu iz de nemurire, Privirea ta senină mi-a zis "bea!" Și rătăcesc nebun de fericire: M-am îmbătat cu tine dulcea mea! ***** Declar solemn! Iubirea ta miroase-a primăvară A verde crud, a cer nepământesc Și uite cum pentru întâia oară Visările să zboare îndrăznesc! Înnobilezi cu roșu cer de foc Când
FREAMĂT DE IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379573_a_380902]
-
anotimp al împlinirilor * Nostalgiile cuvintelor (2) de Gabriela Mimi Boroianu 10.03.2017 Aș vrea să uit cine sunt să uit că doare acea parte din mine ce se încălzea sub umbra degetelor tale și mă ascund în cărți și rătăcesc printre rânduri furând identitatea personajelor femeia cu o mie de vieți Cei drept mă mai încurc uneori în fustele de epocă ori simt fiorii morții când aud tăișurile spadelor încrucișându-se dar mă mut pe pagina cealaltă sau intru în
NOSTALGIILE CUVINTELOR I de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379593_a_380922]
-
dans în muguri de alun Când ochii tăi mirați îngână Luna, În lacrima unui blestem nebun O șoaptă stinge stele câte una. Tăcuții pescăruși sărută valul. Un verde dor vestește primăvara. O doină murmură-ntristat cavalul Căci trenul tău a rătăcit iar gara. Își râde peste umbre-o dimineață C-am pus la vise poante de cuvânt Și te aștept în margine de viață Să mă inviți la dans pe-o aripă de vânt. ¤¤¤¤ Prin cornul Lunii.. Ne căutăm ca orbii-nsingurați
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
Prin cornul Lunii.. Ne căutăm ca orbii-nsingurați Și ne lovim de semne și-ntrebări Iar telegarii nopții-s înhămați La carul plin cu-albastrele visări... Mai cade câte-o stea în amintire, Se mai trezește-un dor în așteptare. Noi, rătăcim prin gânduri în neștire Tot căutând răspunsul la întrebare... Și între seară și albii zori de zi Picurăm constant prin cornul Lunii Pe-a vieții coală triste poezii Râzând de soarta asta ca nebunii... ¤¤¤¤ Hai! Hai să murim puțin în
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
lăsase din mână să-și pună ceva mâncare pe farfurie. Cobora în fugă scările când îl zări pe domnul Ionăscuț colegul tatălui său. Se opri și afișând cel mai seducător zâmbet se îndreptă spre el. - Miruna cred că m-am rătăcit... spune-mi te rog unde este baia. - Uitați aici, imediat după scară. - Mulțumesc copilă! Se întoarse și intră în sala mare. Lume bună, muzică selectă. Simți cum o trecu un fior pe spate aducându-și aminte scena din holul mare
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
Fi Soarele iubirii mele! Morgana poeziei Sunt fiica Soarelui și a Lunii, A galaxiei lucitoare... Născută între zi și noapte... Rod al pasiunii arzătoare... Plutitoare, diafană, Înveșmântată toată-n stele, Cu o liră și o pană, Îmi cânt stihurile mele... Rătăcesc noapte de noapte Pe-ale muzelor meleaguri... Risipind în inimi doruri Și-ale iubirilor șiraguri... Valurile mă sărută... Vântu-mi răcorește fruntea... Norii-mi sunt vasul cu pânze... Unicornul mi-este puntea... Nu am graniți, nu am casă.... A tuturor și-
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > FANTEZIE SI LEGENDA Autor: Ada Segal Publicat în: Ediția nr. 1695 din 22 august 2015 Toate Articolele Autorului Inima pictorului Într-o casă rătăcită La o margine de sat, Pictorul își duce viața De ani, deja, de toți uitat... Nu are-n casă mai nimica... Multă hârtie și culori... Pensulele răvășite Și amintiri ce-aduc fiori... Picturile de-odinioară Le-a schimbat, la vremea
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat. E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămas Pribeagul rătăcit printre șoaptele ... Citește mai mult ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂTe caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu...Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi,Ca turcoazul din ochii tăi. O audAgonizând, precum fluturii ei galbeni,Zburând peste mine... în armonie
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
său...S-a micșorat ora de verde străpunsă...Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul,Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur.Iubirea îmi surâde, ca un poem neterminat.E târziu, în toamnă... Nu uita, c-am rămasPribeagul rătăcit printre șoaptele ... XVIII. ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016. ELISABETA IOSIF ”CULORILE TRISTEȚII” - ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE Autor VASILE SZOLGA
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Petrovai Publicat în: Ediția nr. 2174 din 13 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să fie o fatalitate că nici după aproape trei decenii de democrație originală, românii încă n-au dibuit calea binelui și prosperității generale? Ori suntem predestinați să rătăcim vreme de 40 de ani prin pustiul istoriei noastre contemporane, astfel făcând dovada că parabola biblică cu rătăcirea evreilor prin pustie nu-i o ficțiune (vasăzică istoria se repetă în forme la care nimeni nu se așteaptă) și că cei
DE VOTĂM SAU NU VOTĂM, RĂU-N ŞI MAI RĂU SCHIMBĂM! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381034_a_382363]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UNDE-I PRIMĂVARA DOAMNE? Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Unde-i primăvara Doamne? Oare iar s-a rătăcit Într-un timp de altădată, Între-apus și răsărit? Chiar credeam că pașii ei S-au oprit la noi în prag Și-am privit-o bucuroși, Și-am primit-o cu mult drag... Dar nu știu...ceva, cumva A-ntristat-o
UNDE-I PRIMĂVARA DOAMNE? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381061_a_382390]
-
știu...ceva, cumva A-ntristat-o și-a plecat Lăsând neaua pe câmpii Și un duh îngândurat... Unde-i primăvara Doamne? Ai chemat-o Tu la Tine Prea sătul de omenire, De pământul în ruine? Prea-ntristat să vezi iubirea Rătăcind...plângând pe-afară... Să vezi ura cum triumfă Când începe să Te doară? E-așa frig...și bate vântul... Vine iarna peste noi... Primăvara de-i la Tine Dăne-o Doamne înapoi! Referință Bibliografică: Unde-i primăvara Doamne? / Maria Luca : Confluențe
UNDE-I PRIMĂVARA DOAMNE? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381061_a_382390]
-
s-alergăm Nu mai știm ce dorim și nu știm ce căutăm... Parcă tot ce-am visat se transformă în fum Și ni-e inima rece și e ceață pe drum... Alergăm spre niciunde...alergăm mult prea mult Și slăbiți rătăcim în al lumii tumult... Parcă toți am uitat către cer să privim În iubire și pace pe pământ să trăim... O, Părinte din ceruri către noi mai privești? Ne mai rabzi pe pământ? Ne mai ierți? Mai iubești? Suntem răi
ALERGĂM TOT MAI MULT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381063_a_382392]
-
publicat în Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016. POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA I Mit, prima noastră întâlnire nu a fost nicidecum o întâmplare, ci Stăpânul Universului a vrut să fie așa, pentru că m-a văzut cum de o veșnicie rătăceam prin Univers în căutarea unui înger păzitor și nu bănuiam că, cineva, plecat pe urmele mele (sau poate eu eram plecat pe urmele lui) era cu inima în poziție de tragere, gata să mă împuște cu întrebări sau cu răspunsuri
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
noi nu am mai știut cine e îngerul ... Citește mai mult POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREAMit,prima noastră întâlnire nu a fost nicidecum o întâmplare, ci Stăpânul Universului a vrut să fie așa, pentru că m-a văzut cum de o veșnicie rătăceam prin Univers în căutarea unui înger păzitor și nu bănuiam că, cineva, plecat pe urmele mele (sau poate eu eram plecat pe urmele lui) era cu inima în poziție de tragere, gata să mă împuște cu întrebări sau cu răspunsuri
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > NECUNOSCUTUL Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe strada pașilor pierduți te-ai rătăcit ca un parfum purtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare, Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum, iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare... Credeam că pot să te opresc cu
NECUNOSCUTUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381097_a_382426]