5,310 matches
-
un fitil și-l apropie de flacără, apoi Își aprinse trabucul și se așeză lângă bărbatul În gri. Ușa bibliotecii se deschise În spatele lui și un tânăr de vreo treizeci și cinci de ani intră În cameră. O pereche de ochelari fără rame, purtați Într-o manieră studiată pe vârful unui nas lat, aproape negroid, veneau În contradicție cu Înfățișarea lui atletică. Și-i scoase cu o mișcare rapidă și mă privi stăruitor, ciudat, după care se uită la stăpânul său: — Vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el. Wilhelm Eckhart. Ia spune-mi despre incendiu, Eckhart. Întâi de toate, cine este patologul care se ocupă de caz? — Un tip din Alex. Cred că-l cheamă Upmann sau Illmann. — Unu’ În vârstă, cu cioc și cu ochelari fără rame? El aprobă din cap. Illmann era. — Când a fost aici? — Alaltăieri. Împreună cu Kriminalkommissar Jost. — Jost? Nu prea-i genul lui să se murdărească pe labe. Credeam că e nevoie de mai mult decât omorârea fiicei unui milionar ca să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca și un acvariu În sala de așteptare a unui medic, atârna lipsită de strălucire deasupra unei servante Biedermeier pe care erau așezate diverse fotografii (inclusiv una a mult-iubitului nostru Führer) și o svastică mică din mătase montată Într-o ramă mare din bronz. Era acolo și o tavă pentru băuturi, de pe care am luat o sticlă de șnaps și am turnat un păhărel plin. O să vă simțiți mai bine după ce beți asta, i-am zis dându-i paharul și Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o gură care schița un zâmbet marcat de o ironie mușcătoare, În ciuda faptului că ținea pipa Între buze. Un nas cărnos, mare, separa ochii oarecum prea apropiați unul de altul, și susținea o pereche de ochelari cu lentile groase, fără rame. Părul Încă negru era pieptănat Îngrijit spre dreapta frunții Înalte. Îmbrăcat În costumul albastru cu dungi fine, bine călcat, Weizmann semăna cu Ernst Lubitsch, actorul comic devenit regizor. Se așeză la o veche măsuță de scris și se Întoarse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fapt putea fi luat În considerare ca fiind o posibilitate. Mai erau și alte fețe pe care le recunoșteam. Vechi fețe din Kripo: Reichskriminaldirektor Arthur Nebe; Hans Lobbe, șeful de la Kripo Executive; și un chip care, cu ochelarii săi fără rame și mustața mică, părea să-i aparțină mai degrabă unui mărunt director de școală decât șefului Gestapoului și deținătorului funcției de Reichsführer al SS. Prezența lui Himmler la funeralii confirma impresia lui Bruno Stahlecker - că Pfarr fusese elevul lui vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care, atunci, În Împrejurarea festivă și de vacanță, am fi preferat poate să uităm. Seara se Încărcase de autoritatea gravă a incertitudinii, dar se și colora gingaș În afectivitate și În legământul juvenil al Înfrățirii. Încercam să nu privesc centrul ramei În care mă Încadra vorbitorul: „Prezență dizolvantă În planul vieții, tonică În planul artei. Plânsul său e distinct, uneori ininteligibil sau doar bănuit, totdeauna adevărat”. În 19 iulie 1967, la Eforie, prietenul Însuflețea un legământ. Înainte ca moartea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mi-am privit ceasul. Abia trecuse de 10. Mi-am trecut mâna prin părul zburlit, mi-am aranjat gulerul cămășii. Nu prea primeam vizite, iar ora era nepotrivită. Am deschis ușa. Un domn elegant. Pantaloni gri, haina bleumarin. Ochelarii cu ramă subțire, În acord cu figura delicată și deschisă. - Mă numesc... Numele nu-mi spunea nimic. - Sunt poștașul dumneavoastră. O, da! Aha, desigur, da, da. Am tresărit, luminat. M-a Întrebat din ce țară vin, pentru cât timp, cum mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că scriitorul este de multă vreme categorisit de presa de stânga drept „reacționar”, „de dreapta” (chiar „rasist”) s-ar justifica doar Într-o perspectivă strict estetică asupra romanului. Amplul comentariu Încerca, Însă, să situeze atât cartea, cât și autorul În rama social-politică a dezbaterii intelectuale de azi din Statele Unite, cu focalizare pe teme „fierbinți”, intens controversate, precum „political corectness” sau „industria Holocaustului”. Pe urma unor recenzii americane, comentariul re-declanșa și operația de de-mascare a personajelor, identificate prin eventualele modele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului stenic și eficient, a cărui prezență Însenina, instantaneu, ambianța. * Recent, pisica fără vârstă și fără moarte din lirica lui Michael s-a desprins din rama Însorită a ferestrei unde Își toarce Înțelepciunea, pentru a-mi șopti că limba română este invitată să participe la neașteptata și neverosimila festivitate a stăpânului care i-a dăruit nemurire. Melcul pribeag de peste ocean a răspuns prompt, cu emoție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dădea din cap spre copii și spunea câteva cuvinte cu o voce uscată. Era respectat de orășeni, pentru că făcea lucurile să meargă. Are pielea aproape prea fină pentru un bărbat. Bărbă de țap. Poartă niște ochelari cu lentile groase, cu rame aurii. În spatele ochelarilor se află o pereche de ochi de pește. Pupilele ieșite mult în afară, ca niște mingi. E subțirel și se mișcă elegant. Pe vremuri, purta o robă gri, lungă până la glezne. În timpul războiului, poartă uniforma Armatei Roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dulce ca iubirea Care-i umbrește iatacul. După raportul ei, Mao își pierde firea. Sunt la putere de paisprezece ani, urlă el. Și opozanții mei nu au încetat niciodată să comploteze conspirații. Mă obosesc. Am devenit Grădina din Yuanming - o ramă goală. Ei propun să-mi iau vacanțe, ca să poată forma facțiuni în timpul absenței mele. Ce prost sunt! Posturile importante sunt deja ocupate de oamenii lor. Nu pot să ajung nici măcar până în biroul primarului. Plină de elan, ea răspunde: Da, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fost subiect intervievat; Weber nu-și amintea deloc de el. Și mai probabil, era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de le sare repede muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii lui antici cu rame metalice. Își mângâie creștetul capului cu început de chelie. Mark își pipăi inconștient căciula. —Ea e singura? întrebă Weber. Mark se holba la el, fără să răspundă. Vreau să spun, mai e cineva care să nu fie ceea ce pare? —Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
familiarității. Dacă e silit, cortexul trebuie să se supună amigdalei. Weber nu se putu abține să nu zâmbească. Deci varianta câștigătoare nu e ceea ce-ți închipui că simți, ci ceea ce simți că-ți închipui. Începu să se joace cu ramele metalice, judecând cu voce tare. Puteți să spuneți că sunt demodat, dar eu văd și acum câteva probleme. Una la mână, Mark nu dublează toate persoanele la care a ținut înainte de accident. Ar trebui să se poată încă ghida după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mi spusese că pot să mă bizui pe ea, dacă vreodată am o nevoie. În holul de la intrare, pe pardoseala de piatră lucioasă și albă, se afla întins un covor îngust, foarte frumos, și îmi mai amintesc o oglindă cu rama de lemn. La început, Iulia a părut speriată, după aceea însă m-a măsurat cu privirea, probabil i s-a făcut milă când a văzut ce slăbit și ce palid eram și m-a tras după ea, aproape alergând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ajunseseră acasă. La Washington am vizitat Casa Albă. O casă unde locuia tovarășul tuturor americanilor, unul cam ca al nostru, și când avea el câte ceva de spus, se auzea până departe, în China. Pe pereți atârnau niște tablouri mari, cu ramele groase. Și aceia fuseseră tovarăși cândva. Erau grele ramele. Multor lucruri nu li se vede greutatea, dar trebuie să ți-o închipui când le vezi așa de importante. Asta înseamnă însă că și un mare necaz ori o călătorie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
casă unde locuia tovarășul tuturor americanilor, unul cam ca al nostru, și când avea el câte ceva de spus, se auzea până departe, în China. Pe pereți atârnau niște tablouri mari, cu ramele groase. Și aceia fuseseră tovarăși cândva. Erau grele ramele. Multor lucruri nu li se vede greutatea, dar trebuie să ți-o închipui când le vezi așa de importante. Asta înseamnă însă că și un mare necaz ori o călătorie lungă ar trebui să fie foarte grele. La Casa Albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lame și pastile, șampon, reviste Paris Match și ciorapi cu sau fără dungă. Sărăcimea și proletarii, cârpe și fiare. Scăpătații (burghezia compradoare), tot felul de lucruri bune la te miri ce. Pendule, covoare, ceasuri de masă, samovare, piulițe de bronz, rame, tablouri, tacâmuri de alpaca descompletate, porțelanuri știrbe, lame de ras, Pall Mall, Lucky Strike, foarfeci de tablă (foarfeci de grădinărit, foarfeci de tăiat părul din nas, șmirghel, spirtiere, chit, motoare, șaltere de porțelan, naftalină, brice, oglinzi, mileuri, mașini de tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când, trece prin sat, spre arie, tractorul cu volant, care punea În mișcare dinții batozei! Găzăria a fost demolată și În locul ei se află un bloc cu opt etaje, la parterul căruia, deserveau populația un magazin de geamuri, oglinzi și rame, centrul I.D.E.B., Loto-Prono-sport, o mercerie, cofetăria și, lângă centrul de carne, aprozarul. Blocul din această piațetă se continuă cu altele aflate de o parte și de alta a bulevardului ce ducea la Gara de Nord și la Athené Vergu, actualul cinematograf „Munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ne ținea uniți, iar faptul că le puneam efectiv în cutii diferite nu părea să desfacă legătura. Nu făcea decât să stârnească amintiri, filmulețe care ne aminteau de ce am stat atâta timp împreună și de ce ne despărțeam acum. Am găsit rama de fotografie decorată de copiii unor prieteni, pe care o primisem drept cadou de nuntă. Am mângâiat-o cu drag. Îți amintești când Jocasta și Ellery ne-au dat-o? — Da, îmi amintesc, mi-a răspuns Mark scurt. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ochi buni. Nu-mi dădusem seama ce important e asta până când nu am văzut o față căreia îi lipseau. Mark avea ochi buni. Și Ed la fel. Aveau trei copii, toți semănând izbitor cu Katie și cu mama ei. Sticla ramei strălucea, văzându-se că era lustruită zilnic. —I-ai văzut pe copii? l-am întrebat. Alfie se ridică în fotoliu. — Nu, dar am strâns bani și am de gând să mă duc să-i văd de Crăciun. I-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
decât atunci când am ajuns lângă birou. Plină de un calm superior. îmi plăcea. — Aș dori să vorbesc cu Shelley Frank, dacă e disponibilă, am spus eu pe un ton politicos. Pot să întreb de ce? Purta o pereche de ochelari cu ramă neagră, din aceia pentru scris, pe care și i-a dat jos ca să mă poată analiza mai în profunzime. Avea ochii căprui și iscoditori. —în legătură cu Lee Jackson, care lucra aici. Sunt... Trăsăturile feței i s-au încordat brusc și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
condus până în birou. Harriet stătea la biroul lui Judith, cu ochii roșii și afundați în orbite. Era clar într-o pasă proastă. în fața ei erau agendele cu inventarul și fișele picturilor. Făcea un fel de listă. Standul cu picturi, o ramă imensă din mahon, care se deschidea în două locuri în formă de V, stătea în spatele ei, gol. —Bună, Sam, a spus pe o voce stinsă. Ți-a spus Shelley ce s-a întâmplat? —Doar titlul, a spus Shelley, tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
banane albastre, căpșuni verzi, avocado mov. Erau agățate de un singur fir negru și păreau dulci și coapte, dar mai degrabă bizare. După un timp am băgat mâna pe sub bluză și am scos scrisorile. Am dat jos tabloul, am scos rama și am băgat acolo scrisorile. Deloc ingenios, dar pe moment era numai bun. A doua zi dimineață am încercat din nou să dau de Laura Archer. De data asta nu mă așteptam la nici un răspuns. Am fost luată prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rămas fără cuvinte. înăuntru cartonului erau ceea ce mie îmi păreau a fi tablourile furate de la Shelley Frank Fine Art. Erau toate, învelite în hârtie glasată. Cineva, cel mai probabil Paul, pusese câte o bucată de folie protectoare între picturi închizând rama la sfârșit ca să le țină împreună. Am verificat câteva, aducându-mi aminte lista de la galerie. Fără îndoială, astea erau. Am închis și m-am uitat la Judy care se tot fâțâia. Podeaua nu mai era confortabilă în astfel de momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]