4,317 matches
-
datorită destinderii gazelor blocate în plămâni peste limita de elasticitate a acestora, în timpul ridicării către suprafața apei. Baro traumatismele sunt accidente de scufundare ce apar ca urmare a dezechilibrului de presiune dintre presiunea gazului existent în cavitățile pneumatice ale aparatului respirator (urechea medie și sinusurile) și presiunea exterioară (presiunea mediului acvatic la adâncimea de imersie). Colicile scafandrilor sunt cauzate de tendința de creștere a volumului gazelor conținute în tubul digestiv în timpul ridicării către suprafața apei (scăderea presiunii ambiante). Descrierea colicilor scafandrilor
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
consideră hiperoxic un amestec la care presiunea parțială a oxigenului din amestec este mai mare de 0,42 bar (sc. abs.). Hipercapnia este excesul de bioxid de carbon în sânge, datorate creșterii presiunii parțiale a bioxidului de carbon în amestecul respirator. Hipercapnia poate fi cronică dacă presiunea parțială a bioxidului de carbon pCO este peste valoarea normală, dar sub 0,015 bar (sc. abs.) și acută atunci când pCO depășește 0,015 bar (sc. abs.). Creșterea nivelului de bioxid de carbon, este
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
0,015 bar (sc. abs.). Creșterea nivelului de bioxid de carbon, este resimțită mai ales atunci când scafandrul înoată sau când desfășoară o activitate intensă sub apă. În aceste situații poate apărea senzația de „lipsă de aer” care vine de la centrul respirator ce răspunde la creșterea nivelului de bioxid de carbon și poate conduce la scurtarea respirației, la accelerarea ritmului respirator (gâfâială), oboseală, crampe musculare, dureri de cap și chiar pierderea cunoștinței. Efectele hipercapniei pot duce la apariția panicii cu consecințe foarte
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
când desfășoară o activitate intensă sub apă. În aceste situații poate apărea senzația de „lipsă de aer” care vine de la centrul respirator ce răspunde la creșterea nivelului de bioxid de carbon și poate conduce la scurtarea respirației, la accelerarea ritmului respirator (gâfâială), oboseală, crampe musculare, dureri de cap și chiar pierderea cunoștinței. Efectele hipercapniei pot duce la apariția panicii cu consecințe foarte grave. Atunci când scafandrul simte un anumit inconfort respirator, nevoia inhalării unei cantități mai mari de aer și oboseală, este
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
de carbon și poate conduce la scurtarea respirației, la accelerarea ritmului respirator (gâfâială), oboseală, crampe musculare, dureri de cap și chiar pierderea cunoștinței. Efectele hipercapniei pot duce la apariția panicii cu consecințe foarte grave. Atunci când scafandrul simte un anumit inconfort respirator, nevoia inhalării unei cantități mai mari de aer și oboseală, este recomandat ca el oprească înotul sau activitatea pe care o desfășoară, relaxându-se și respirând profund. Respirația superficială, respirația cu pauze, utilizarea unui aparat de respirat cu rezistențe gazodinamice
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
și conduc nu numai la o creștere a nivelului de bioxid de carbon, ci și la o scădere a nivelului de oxigen din amestecul gazos din plămâni apoi din sânge și celule. Hipoxia este scăderea nivelului de oxigen din amestecul respirator. Un amestec respirator este hipoxic dacă presiunea parțială a oxigenului din acest amestec, pO, este mai mică de 0,17 bar (sc. abs.). Simptomele hipoxiei provin fie de la un echipament defect sau prost reglat, fie de la o respirație incorectă. Hipoxia
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
numai la o creștere a nivelului de bioxid de carbon, ci și la o scădere a nivelului de oxigen din amestecul gazos din plămâni apoi din sânge și celule. Hipoxia este scăderea nivelului de oxigen din amestecul respirator. Un amestec respirator este hipoxic dacă presiunea parțială a oxigenului din acest amestec, pO, este mai mică de 0,17 bar (sc. abs.). Simptomele hipoxiei provin fie de la un echipament defect sau prost reglat, fie de la o respirație incorectă. Hipoxia poate avea simpotome
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
le sunt accidente de scufundare aparținând categoriei accidentelor fizico-mecanice și apar datorită dezechilibrului de presiune dintre presiunea gazului existent în cavitățile ce conțin aer ale aparatului respirator, urechea medie și sinusurile și presiunea exterioară adică presiunea mediului acvatic la adâncimea de scufundare. Tot în categoria baro traumatismelor pot fi încadrate și alte două accidente ce pot apărea în timpul coborârii scafandrului sub apă, acestea sunt placajul vizorului și
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
hiperbară sau, dacă acest lucru nu este posibil, la un medic specialist ORL. Pentru evitarea apariției unui accident de barotraumatism al urechii medii, este necesară luarea unor măsuri de prevenire: Sinusurile sunt cavități ce conțin aer fiind anexe ale aparatului respirator, aflate în interiorul oaselor feței și ale cutiei craniene. Există patru perechi de sinusuri: Sinusurile mai importante din punct de vedere al mărimii lor sunt sinusurile frontale și maxilare. Sinusurile sunt căptușite în interior cu o mucoasă care o continuă pe
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
este scufundarea prin care se trimite scafandrului amestecul respirator (aer sau amestec Heliox) printr-un furtun. Furtunul este atașat de un cablu de comunicații, tub pentru determinarea adâncimii, cablu electric, saulă de siguranță numit cablu ombilical sau narghilea. Scufundarea cu alimentare de la suprafață este din ce în ce mai mult folosită datorită multiplelor
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
de la suprafață, de către americanul Max Gene Nohl, care atinge adâncimea de 128 m în lacul Michigan. Tot într-o scufundare cu caracter civil, Jack Brown atinge adâncimea de 168 m în anul 1946. 1945: suedezul Arne Zetterström folosind un amestec respirator alcătuit din hidrogen și oxigen (Hidrox) reușește să atingă adâncimea de 161 m. 1946: Jacques-Yves Cousteau pune la punct costumul cu volum constant. Fabricat din cauciuc vulcanizat, costumul a fost realizat special pentru scufundări cu durate mari de timp în
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
de cupru cu rulmenți la articulațiile de la coate și genunchi. Casca avea patru iublouri de 13mm diametru din sticlă și comunicații radio cu suprafața. Însă elementul cel mai inovativ, constituia completa independență a costumului de alimentare prin cablu ombilical, amestecul respirator fiind furnizat de un aparat de respirat cu sistem de regenerare tip Siebe-Gorman fixat pe spatele costumului. Rezervorul avea un epurator și un regulator de oxigen iar autonomia de aproape o oră. Cu acest costum, Leavitt a efectuat mai multe
Scafandru rigid articulat () [Corola-website/Science/314011_a_315340]
-
cu apariția undelor lente. 5-6 cicluri de somn lent pe noapte/ alternând cu somnul paradoxal. Forme de manifestare a conștiinței Faza paradoxala Durată mai scurtă, aprox 10 min; Corespunde visului; Corpul prezintă o serie de mișcări, Apar tulburări ale ritmului respirator și cardiac; Globii oculari realizează o serie de mișcări; EEG prezintă frecvente unde alfa și teta; 3-6 faze paradoxale pe noapte. Forme de manifestare a conștiinței Popoviciu, Jouvet și Passonat au constatat că suprimarea fazelor paradoxale creează fenomene de intoleranță
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
care are rol de ficat și pancreas. Orificiul anal se află pe partea dreapta a corpului melcului, aproape de marginea deschiderii cochiliei. Mantaua cu rol de plămân este bogată în vase de sânge. Aerul pătrunde în camera mantalei printr-un orificiu respirator pe partea dreapta a corpului, aproape de orificiul anal. Sângele este incolor. Melcul este hermafrodit, ouăle fiind eliminate printr-un orificiu situat pe partea dreaptă a capului. După 3-4 săptămâni se dezvoltă un nou melc. Un melc poartă ambele glande sexuale
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
Accidentele de decompresie sunt accidentele datorate efectelor biofizice ale presiunii și sunt specifice atât scafandrilor autonomi ce folosesc aparat autonom de respirat sub apă, cât și scafandrilor profesioniști alimentați de la suprafață, respirând aer comprimat sau un alt amestec respirator. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. În timpul scufundării, la coborârea scafandrului către adâncime, apare fenomenul de dizolvare a azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
un fost instructor de scufundare la NOAA, fondează IAND (International Association of Nitrox Divers) în anul 1985 și începe predarea primelor cursuri de scufundare cu amestec Nitrox. În anii următori apar mai multe asociații specializate în scufundare sportivă cu amestec respirator Nitrox. Amestecurile azot-oxigen (NITROX) supraoxigenate sunt utilizate în mod curent la aparatele de respirat sub apă autonome cu circuit deschis, închis, semiînchis și mixt la adâncimi de 18...54 m pentru scurtarea palierelor de decompresie și a micșorării rezistenței respiratorii
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
32,5%), 40%, 50% și 60%. Adâncimea echivalentă se calculează cu relația: formula 1 unde, <br/br>h este adâncimea echivalentă (m), <br/br>h adâncimea la care se execută scufundarea (m), <br/br>(pN) presiunea parțială a azotului din amestecul respirator [bar (sc.abs.)], iar <br/br>(pN este presiunea parțială a azotului din aer [bar (sc.abs.)]. Presiunile parțiale ale azotului din amestecul respirator și din aer se calculează cu relațiile: (pN) = (rN ) · p (p) = (rN ) · p unde, <br/br
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
adâncimea la care se execută scufundarea (m), <br/br>(pN) presiunea parțială a azotului din amestecul respirator [bar (sc.abs.)], iar <br/br>(pN este presiunea parțială a azotului din aer [bar (sc.abs.)]. Presiunile parțiale ale azotului din amestecul respirator și din aer se calculează cu relațiile: (pN) = (rN ) · p (p) = (rN ) · p unde, <br/br>(rN) este participația volumetrică a azotului din amestecul respirator , <br/br>(rN) participația volumetrică a azotului din aer, iar <br/br>p este presiunea
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
presiunea parțială a azotului din aer [bar (sc.abs.)]. Presiunile parțiale ale azotului din amestecul respirator și din aer se calculează cu relațiile: (pN) = (rN ) · p (p) = (rN ) · p unde, <br/br>(rN) este participația volumetrică a azotului din amestecul respirator , <br/br>(rN) participația volumetrică a azotului din aer, iar <br/br>p este presiunea corespunzătoare adâncimii de scufundare [bar (sc.abs.)]. În cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de scafandri din Constanța, s-a renunțat la procedeul de decompresie care utiliza
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
saturație având la bază o metodă de calcul asemănătoare metodei utilizate la calculul tabelului de decompresie după scufundări cu aer comprimat. Utilizarea acestor tabele de decompresie este mai performantă decât utilizarea metodei adâncimii echivalente. Heliox (He-O) este un amestec respirator sintetic format din heliu și oxigen. Heliox-ul se folosește pentru scufundările efectuate la adâncime mare cum sunt scufundările efectuate cu aparate recirculatoare, scufundare cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, pentru eliminarea efectelui narcotic al azotului și a hiperoxiei, precum și
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
heliu și oxigen. Heliox-ul se folosește pentru scufundările efectuate la adâncime mare cum sunt scufundările efectuate cu aparate recirculatoare, scufundare cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, pentru eliminarea efectelui narcotic al azotului și a hiperoxiei, precum și pentru diminuarea efortului respirator. Principalele dezavantaje ale folosirii heliului sunt: Hidrox (H - O) este un amestec respirator sintetic alcătuit din oxigen și hidrogen folosit în activitățile de scufundare profesională la adâncimi mari. Primele încercări de utilizare a hidrogenului în scufundare, ca înlocuitor al azotului
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
sunt scufundările efectuate cu aparate recirculatoare, scufundare cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, pentru eliminarea efectelui narcotic al azotului și a hiperoxiei, precum și pentru diminuarea efortului respirator. Principalele dezavantaje ale folosirii heliului sunt: Hidrox (H - O) este un amestec respirator sintetic alcătuit din oxigen și hidrogen folosit în activitățile de scufundare profesională la adâncimi mari. Primele încercări de utilizare a hidrogenului în scufundare, ca înlocuitor al azotului și heliului, au fost efectuate de Marina Militară Suedeză. În anul 1945, inginerul
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
156 m adâncime în Marea Baltică folosind un amestec hidrogen-oxigen. Din păcate, Zetterström moare într-un accident de decompresie, pe timpul revenirii la presiunea atmosferică, datorat unei avarii la vinciul de ridicare, accident ce nu a avut nimic comun cu folosirea amestecului respirator Hidrox. Principalele avantaje pentru care le are utilizarea hidrogenului în realizarea amestecurilor respirabile sunt: Experiențele efectuate pe animale, de Ralph W. Brauer în S.U.A., Hans Ornhagen în Suedia și echipa condusă de H. G. Delauze în Franța, au demonstrat că hidrogenul
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
sporite în tratarea unui accident de decompresie datorită tabelelor de recompresie mult mai complexe. Amestecul respirabil Neox a fost folosit cu succes în scufundări simulate în laborator hiperbaric până la adâncimea de 300 m. Argox sau Argonox (Ar-O) este amestecul respirator sintetic alcătuit din argon și oxigen. În teorie, argox ar putea fi folosit ca un gaz de decompresie la palierele de mică adâncime 3 m...15 m (20% O, 80% Ar). Argox nu poate fi utilizat pentru scufundări mai profunde
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
răcelilor, tusei, febrei, infecțiilor, inflamațiilor, presiunii arteriale înalte, durerilor de cap (mai ales migrenele), dar și ca diuretic (crește producerea de urină), antispasmodic și sedativ. Medicina tradițională asiatică folosește flori de "Tilia" (uz intern) ca tratament pentru vindecarea afecțiunilor tractului respirator, a febrei sau gripei. Cercetări recente sugerează că florile ar putea fi hepatoprotective. Scoarța și alburnul (lemnul moale dintre scoarță și măduvă) sunt folosite pentru a trata afecțiuni ale ficatului, colecistului și celulitei (inflamarea pielii și a țesutului adipos). În
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]