6,157 matches
-
din nordul liniei respective și celelalte limbi romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și 4) romanica iberică (spaniola, portugheza). Aceaste clasificări vizează, prin urmare, unitatea genealogică preromanică, adică cea anterioară formării limbilor romanice ca limbi independente și anterioară întreruperii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
constată că franceza și italiana construiesc mai mult ca perfectul în mod perifrastic, cu ajutorul a două auxiliare la imperfect, după modelul perfectului compus, în vreme ce spaniola și portugheza, pe de o parte, care continuă mai mult ca perfectul indicativ latin, și româna, pe de altă parte, care a adus la indicativ mai mult ca perfectul conjunctiv, exprimă acest timp în mod sintetic. Se constată apoi că, spre deosebire de ariile laterale, franceza și italiana au un articol partitiv. Asemenea fenomene constatate în plan sincronic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pl. bøger [΄bög(], germ. Buch [bux], pl. Bücher [΄büxər]). Din acest punct de vedere, aceste limbi se apropie de tipul reprezentat de limba română în cadrul familiei limbilor romanice. Spre deosebire de limbile romanice, în care exprimarea gradelor de comparație se realizează analitic (româna fiind cea mai consecventă în acest sens), în limbile germanice această categorie este redată sintetic: dan. lang, laengere, laengest, sued. lång, längre, längst, neer. lang, langer, langst etc. Engleza realizează însă un tip aparte, fiindcă are și o redare analitică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
încît au căpătat un aspect similar cu acestea. Din aceste motive, limbile romanice prezintă evidente diferențe în modul în care omogenizează sau nu elementele moștenite și cele împrumutate, italiana prezentînd frecvent fenomenul omogenizării (de obicei pe baze analogice), franceza și româna carac-terizîndu-se îndeosebi prin fenomenul dublei articulări, iar spaniola și portugheza ocupînd o poziție intermediară. Pe de altă parte, fenomenul omogenizării și cel al dublei articulări se manifestă diferit de la un caz la altul în cadrul aceleiași limbi romanice, iar uneori, confruntarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moștenite din latină. Datorită formei radicalului, identică cu cea din latină, mente din italiană, spaniolă și portugheză anulează posibilitatea manifestării dublei articulări în raport cu împrumuturile neologice pentru redarea noțiunilor "mental" și "mentalitate", iar franceza nu realizează fenomenul datorită absenței elementului moștenit. Româna însă cunoaște dubla articulare, în ciuda faptului că uneori s-a încercat omogenizarea, pe de o parte prin propunerea formei (grafice) mente în loc de minte (prin etimologism) și, pe de altă parte, prin adaptarea lat. mentalis după aspectul cuvîntului moștenit (prin analogism
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte, prin adaptarea lat. mentalis după aspectul cuvîntului moștenit (prin analogism), propunîndu-se mintal în loc de mental. De aici, rezultă că franceza reprezintă un tip aparte, în acest caz, în raport cu celelalte limbi romanice, deoarece nu a moștenit cuvîntul latin mens, -tis, iar româna reprezintă la rîndul ei un subtip, fiindcă are marcat fenomenul dublei articulări, ce lipsește în italiană, în spaniolă și în portugheză. Din altă perspectivă, neologismul românesc mentalitate este cel mai apropiat de forma originară, prin redarea sufixului ca în ablativul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întrebarea de ce pentru limba română, destul de apropiată de italiană și conservatoare fidelă a scheletului consonantic din cuvintele latinești moștenite, un asemenea principiu nu este funcțional, iar propunerile de a-l urma au fost violent combătute. Explicația constă în faptul că româna literară a ajuns tîrziu în situația de a face împrumuturi din latina savantă și că aici nu s-a creat o tradiție seculară a adaptărilor de tip analogic, care să întemeieze premisa unui fenomen firesc și, de aceea, adaptate analogic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Începutul acestei perioade, marcat prin primele texte scrise, ține de condițiile sociale, istorice și culturale ale fiecărui popor, în cazul limbilor romanice limita cea mai îndepărtată fiind franceza cu începutul în secolul al IX-lea și limita cea mai apropiată româna cu începutul în secolul al XVI-lea. Celelalte limbi romanice importante au primele texte atestate în intervalul secolelor al XI-lea și al XIV-lea. Cît privește momentul definitivării aspectului literar al limbilor romanice, acesta este foarte diferit de la un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice literare au devenit supra-dialectale și naționale numai în epoca modernă, încît o limbă romanică cu o dezvoltare importantă în feudalism și cu texte foarte vechi, precum franceza, a devenit limbă națională abia în secolul al XVIII-lea. În cazul românei aspectul literar feudal a ajuns la o oarecare înflorire la sfîrșitul veacului al XVII-lea (prin activitatea cronicarilor și a lui Dosoftei, prin apariția Bibliei de la București etc.), însă limba literară națională și-a cristalizat normele de bază la sfîrșitul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale cărților bisericești bilingve, slavo-române, iar în varianta românească erau preluate ca atare formule și cuvinte din cea slavonă, tendința spre normare fiind redusă, aceasta dovedește că o tradiție prea veche a scrierii limbii române nu exista atunci și că româna literară nu era încă formată. Aceste observații nu vin în contradicție cu opiniile potrivit cărora limba română a început a fi scrisă încă din secolul al XIV-lea al XV-lea, fiindcă acest început nu presupune și funcționarea ei ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că limba română și-a dezvoltat tîrziu un aspect literar, iar evoluția ei, ca limbă populară, s-a produs în vecinătatea și prin schimbul de elemente cu idiomuri nelatine. Pe de altă parte, în administrație, cult și cultura de erudiție, româna nu a fost suplinită de latină, ci de slavonă, adică de o limbă care nu avea nici o afinitate cu ea, și tot din slavonă a preluat elemente pentru a se îmbogăți în primele faze ale aspectului literar. De aceea, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și substantive articulate. Există apoi limbi, precum engleza și neerlandeza, în care distincția dintre pronumele de politețe și cel personal propriu-zis nu este marcată formal (nici măcar prin forma verbală), încît traducerea în limbi în care asemenea distincție este pregnantă (italiana, româna, portugheza, spaniola, germa-na etc.) trebuie să opereze diferențierile necesare marcîndu-le în mod explicit. Dificultățile echivalării se multiplică în cazul în care o formă gramaticală are funcții complexe, iar nu o funcție unică, simplă și unitară. Astfel, rom. el cîntă sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
va trebui să opteze pentru mormor sau pentru farmor, fără a porni de la ceva cert, dar are și datoria de a explica (într-o notă) că în limba română există asemenea nume generic. Dacă însă traducerea este din suedeză în română, o construcție precum mormor och morfar nu se poate traduce liniar prin bunica și bunicul, ci prin bunica și bunicul din partea mamei, construcția farmor och farfar prin bunica și bunicul din partea tatei, iar mormor och farmor prin bunica din partea mamei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
europene vestice și, prin aceasta, a rămas străină spiritului european, încît, în faza ei veche, nu atestă o rezonare cu acest spirit, deși baza ei populară, înteme-iată pe descendența latină, se înscria în el. De aceea, numai în epocile recente româna literară a devenit cu adevărat europeană, cînd raportul cu valorile europene a fost asumat, deși acest raport are orientare univocă, numai dinspre limbile europene spre ea. În condițiile în care înscrierea în circuitul european a însemnat doar receptare de elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
putea rămîne pe vecie. În lupta cu ideile revoluționare ale ardelenilor, o asemenea atitudine a devenit treptat măgulitoare pentru spiritele comode și mediocre ale vremii, transfor-mîndu-se în populism și, în acest context, Alecu Russo, care știa mai bine franceza decît româna, a putut instaura demagogia grijii față de "limba poporului". De altfel, criticii ardelenilor nu au oferit decît în rare cazuri texte care să ilustreze într-adevăr aspectul cultivat al limbii, lipsit de stîngăcii în exprimare și de elemente regionale în expresie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu sînt europeni de tip modern prin atitudinea față de limbă sau, mai degrabă, prin modul de a-și cultiva limba. O schimbare radicală în evoluția ideologiei lingvistice a fost produsă prin Școala ardeleană, care a găsit în originea latină a românei argumentul suprem în favoarea destinului european al românilor și, în același timp, specificul lor în spațiul est-european. Reprezentanții acestui curent cultural au indus principiul latinității și ca fundament al dezvoltării limbii române literare, realizînd prin aceasta o similitudine cu situațiile din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Carmen-Gabriela, Alexandru Philippide, Litera Inter-național, București, 2008 Reiheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistica romanică. Lexic. Fonetică. Morfologie, Bic ALL, București, 2001 Ricoeur, Paul, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005 Rovența-Frumușani, Rovența, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995 Sala, Marius, De la latină la română, Univers Enciclopedic, București, 1998 Sala, Marius, Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii. Mică enciclopedie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Simenschy, Th., Ivănescu, G., Gramatica comparată a limbi-lor indoeuropene, Editura
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de la civilizația dominată de urbanism, specifică romanilor, la civilizația de tip natural într-un mediu rural, specifică spațiului românesc, a produs și o trecere de la cultura majoră la cea minoră, reflectată, printre altele, în evoluția semantică a cuvintelor moștenite de română din latină (Spațiul mioritic, în Lucian Blaga, Opere, vol. IX, p. 291 ș.u.). 22 Numele noului continent (America) a fost dat mai tîrziu, după numele italianului Amerigo Vespucci, căruia i se atribuie descoperirea Americii de Sud și care a scris, după
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de unificare conceptuală și terminologică a europenilor, căci, de exemplu, idol din limba română, pătruns din slavonă (sl. idolŭ), iar în slavonă din greacă (gr. ειδόλον), s-a putut ușor raporta la lat. idolum, cu aceeași origine grecească, atunci cînd româna literară a fost orientată spre lumea occidentală. 38 În anul 276 în zona apuseană și în anul 610 în cea răsăriteană. 39 Cuvîntul romanistică provine din germ. Romanistik. Germanii sînt, de altfel, cei care au fundamentat această știință și au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s-au preluat asemenea modele, îndeosebi în unele dintre lucrările lui Dimitrie Cantemir. 65 O exprimare ca al regelui fiu, deși posibilă, este nefirească. 66 Numeralele următoare nu mai conțin însă conjuncția (vingt-deux, vingt-trois etc.), încît, între limbile romanice, numai româna uzează de și în mod consecvent. 67 Acest procedeu de adverbializare s-a putut extinde și la determinanții adjectivului: e gol pușcă; e frumoasă foc, uneori însă, prin elipsa adjectivului care determină la rîndul lui un substantiv, elementul adverbial ajunge
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în epoca modernă. Orbire și cunoaștere Piesa lui Nicolae Ionel Oedip - datată de autor în 1980, dar publicată în volum în 1997 - urmează îndeaproape tragedia lui Sofocle Oedip Rege. Bun cunoscător al Anti chității, traducător al întregii opere vergiliene în română, dramaturgul respectă scenariul elin și înregistrează toate momentele anchetei întreprinse de protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care l-a ucis pe fostul rege Laios. După modelul antic, piesa modernă dezvăluie treptat adevărul că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
63 lucrări științifice și 30 de rapoarte geologice publicate în țară și în străinătate, au dat la iveală o coloană stratigrafică a cărei documentare paleontologică a fost considerată unică în sud-estul Europei, fapt pentru care a fost premiat de către Academia Românei și de Ministerul Învățământului. Prin studiile sale, s-a ocupat de geologia, de tectonica, de stratigrafia și de substanțele minerale utile din diferite regiuni ale țării noastre. În activitatea didactică a trecut prin toate gradele, de la cel de asistent, până la
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
pe data de 27 ianuarie 2009, la puțin timp după ce Comisia prezidențială condusă de profesorul Ioan Stanomir prezentase Președintelui Traian Băsescu raportul său pe tema revizuirii regimului constituțional 2. Cu câteva luni înainte, fusesem numit, împreună cu profesorul francez de origine româna Mattei Dogan, președinte onorific al acestei comisii. Am acceptat această responsabilitate, convins fiind de importanța temei, pe marginea căreia scrisesem anterior câteva texte 3. Rolul pe care l-am jucat de la distanță în elaborarea raportului final al comisiei a fost
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
nuvele Bastarzii. Stabilită în Franța din 1983, autoarea publică romane (Sezon mort în 1990 și O afecțiune de lungă durată în 2006), nuvele ( Trandafirii păcii în 1989 și Fantome în mormânt în 1994). Realizează traduceri de referință din franceză în română (Teatru de Sartre, Ciuma și Străinul de Albert Camus), precum și traduceri din română în franceză (Garabet Ibrăileanu, Ștefan Bănulescu, Gib Mihăescu), acestea din urmă contribuind la difuzarea literaturii române în străinătate. Ana Ludușan, Zinzin Georgeta Horodincă, La Songeuse. Une affection
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
1990 și O afecțiune de lungă durată în 2006), nuvele ( Trandafirii păcii în 1989 și Fantome în mormânt în 1994). Realizează traduceri de referință din franceză în română (Teatru de Sartre, Ciuma și Străinul de Albert Camus), precum și traduceri din română în franceză (Garabet Ibrăileanu, Ștefan Bănulescu, Gib Mihăescu), acestea din urmă contribuind la difuzarea literaturii române în străinătate. Ana Ludușan, Zinzin Georgeta Horodincă, La Songeuse. Une affection de longue durée (c) 2011, Institutul European, pentru prezenta ediție www. euroinst.ro
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]