4,531 matches
-
activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a emigrării credincioșilor romano-catolici germani (cu tot cu preoți în unele cazuri) în Germania, multe comunități romano-catolice din Bucovina au fost depopulate. În anul 1941, doar parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava mai aveau preoți. În aceste condiții, preoții din Solonețu Nou au trebuit să se îngrijească și de comunitățile catolice reduse numeric din localitățile învecinate
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
germane aflate în retragere au dat foc satului și bisericii. Biserica a ars din temelii, rămânând în picioare doar câțiva pereți. După război, câteva sute de etnici polonezi au emigrat în Polonia ca urmare a condițiilor vitrege de trai. Credincioșii romano-catolici din sat s-au rugat timp de 20 ani într-o casă situată vizavi de Magazinul comunal. În anul 1964 credincioșii romano-catolici de etnie poloneză rămași la Poiana Micului au reușit să reconstruiască vechea biserică. În perioada 1947-1976 a locuit
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
război, câteva sute de etnici polonezi au emigrat în Polonia ca urmare a condițiilor vitrege de trai. Credincioșii romano-catolici din sat s-au rugat timp de 20 ani într-o casă situată vizavi de Magazinul comunal. În anul 1964 credincioșii romano-catolici de etnie poloneză rămași la Poiana Micului au reușit să reconstruiască vechea biserică. În perioada 1947-1976 a locuit în sat preotul Iosif Tălmăcel, care a ajutat mult această comunitate atât pe plan duhovnicesc, cât și pe plan social-economic, el fiind
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
pr. Marius-Stanislav Bucevski (2003-2005), pr. Alfons-Eugen Zelionka (2005-2006) și pr. Gabriel Bucur (din 2006). În anul 1999 s-a stabilit la Poiana Micului pr. pensionar Andrei Gherguț (1916-2000), fost vicar general al episcopului Petru Pleșca și ordinarius substitutus al Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1977-1978); el a murit la Poiana Micului la 29 ianuarie 2000, fiind înmormântat la Oituz. Începând de la 1 ianuarie 2004, Parohia Poiana Micului are în îngrijire spirituală și comunitatea romano-catolică poloneză din Pleșa. La 14 august 2003, la
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
episcopului Petru Pleșca și ordinarius substitutus al Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1977-1978); el a murit la Poiana Micului la 29 ianuarie 2000, fiind înmormântat la Oituz. Începând de la 1 ianuarie 2004, Parohia Poiana Micului are în îngrijire spirituală și comunitatea romano-catolică poloneză din Pleșa. La 14 august 2003, la inițiativa foștilor locuitori germani din Poiana Micului, pe peretele interior stâng al bisericii a fost amplasată o placă memorială, care a fost sfințită de episcopul Petru Gherghel. Această placă conține următorul text
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
au fost alocate de Ministerul Culturii și Cultelor, la intervenția deputatului Ghervazen Longher. Cu acest prilej, pe peretele exterior, în stânga intrării, a fost amplasată o placă de marmură cu următorul text în limbile poloneză și română: În decursul timpului, comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost vizitată de mai mulți înalți ierarhi din Polonia: arhiepiscopul Józef Kowalczyk, nunțiu apostolic în Polonia (la 30 mai 2009) - care a donat 500 dolari pentru noua biserică, Henryk Józef Muszyński, arhiepiscopul de Gniezno și primat
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Dziwisz, fostul secretar al Papei Ioan Paul al II-lea și actual arhiepiscop și mitropolit al Cracoviei (21 mai 2011) - care a sfințit biserica nouă. La începutul secolului al XXI-lea, situația enoriașilor parohiei a fost următoarea: În prezent, Parohia romano-catolică din Poiana Micului are o singură filială (Pleșa - cu Biserica "Sf. Ana" din 1904). În biserica parohială sunt celebrate zilnic liturghii, iar în filiala Pleșa se celebrează slujbe sâmbăta și duminica, precum și de sărbători. Din cauza întinderii satului Poiana Micului pe
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
din 1904). În biserica parohială sunt celebrate zilnic liturghii, iar în filiala Pleșa se celebrează slujbe sâmbăta și duminica, precum și de sărbători. Din cauza întinderii satului Poiana Micului pe o lungime de 9 km lungime, pe marginea pârâului Humor, unii credincioși romano-catolici trebuiau să parcurgă o distanță mare pentru a ajunge la biserică. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" se află la 5 km distanță față de intrarea în localitate. Astfel, preotul paroh Gabriel Bucur a obținut aprobarea Episcopiei de Iași pentru construirea
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
la 18 iunie 2008 episcopul Petru Gherghel a sfințit piatra de temelie a noului lăcaș de cult. Proiectul noii biserici a fost realizat de arhitectul Viorel Dorneanu din Bacău. Preotul Bucur a solicitat sprijin financiar pentru construirea bisericii de la comunitățile romano-catolice din Polonia (la Cracovia slujea pr. Stanislav-Ioan Cucharec, originar din Poiana Micului) și România (primind donații de la credincioșii veniți la hramuri în Suceava, Vatra Dornei și Bacău), precum și de la organizația Dom Polski Suceava. Familia Karl și Idda-Marie Kempf din Elveția
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
a celebrat o liturghie în Catedrala "Sfântul Iosif" și s-a întâlnit cu Patriarhul Daniel al României), Popești-Leordeni (unde a sfințit statuia Fericitului Ioan Paul al II-lea), Iași (unde s-a întâlnit cu studenții și preoții de la Institutul Teologic Romano-Catolic și a celebrat o liturghie în limba latină, alături de episcopii Petru Gherghel și Aurel Percă), Cacica (unde a vizitat sanctuarul catolic de la Cacica), Solonețu Nou (unde s-a întâlnit cu comunitatea poloneză din localitate) și Poiana Micului. Cardinalul Dziwisz a
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
-lea" are următoarele dimensiuni: 24 m lungime, 10 m lățime, 5 m până la grindă, 10 m până la acoperiș și 18 m până la turn. În această biserică pot încăpea 180 de persoane. La această biserică au slujit următorii preoți-parohi: Din comunitatea romano-catolică din Poiana Micului provin următorii preoți: În cimitirul parohial se află mormântul preotului Bernhard Kandl.
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
și refăcută în perioada 1784-1786 și aflată lângă biserică (pe str. Mitropoliei nr. 11), a fost inclusă pe aceeași listă, cu codul SB-II-m-B-12139. Mișcarea reformată calvină a apărut în prima jumătate a secolului al XVI-lea prin separarea de Biserica Romano-Catolică a unor comunități care au adoptat învățăturile preotului catolic francez Jean Calvin. Învățăturile de credință calvine au fost adoptate și de unii credincioși catolici de naționalitate maghiară din Transilvania, răspândirea lor fiind favorizată de înfrângerea Ungariei de către Imperiul Otoman în
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
de unii credincioși catolici de naționalitate maghiară din Transilvania, răspândirea lor fiind favorizată de înfrângerea Ungariei de către Imperiul Otoman în bătălia de la Mohács (1526). Unul dintre motivele adoptării învățăturii reformate a fost posibilitatea predicării Evangheliei în limba maternă, spre deosebire de Biserica Romano-Catolică care utiliza limba latină în ritualurile religioase. În anul 1783 comunitatea reformată din Sibiu a obținut aprobarea pentru construirea unui lăcaș de cult în interiorul cetății. În anul următor, comunitatea a achiziționat cu 40.000 de florini un teren pentru construirea
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
(n. 19 iulie 1906, Lucăcești, județul Suceava - d. 27 noiembrie 1983, București) a fost un preot, deținut politic, cleric romano-catolic și Ordinarius Substitutus al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București (1959- 27 noiembrie 1983) Monsenior care a condus și Dieceza de Iași cât și Arhidieceza de București îndeplinind în fața autorităților comuniste funcția de conducător al Arhiepiscopiei de București. Monseniorul a condus din
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
(n. 19 iulie 1906, Lucăcești, județul Suceava - d. 27 noiembrie 1983, București) a fost un preot, deținut politic, cleric romano-catolic și Ordinarius Substitutus al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București (1959- 27 noiembrie 1983) Monsenior care a condus și Dieceza de Iași cât și Arhidieceza de București îndeplinind în fața autorităților comuniste funcția de conducător al Arhiepiscopiei de București. Monseniorul a condus din această demnitate Episcopia Romano-Catolică de București
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București (1959- 27 noiembrie 1983) Monsenior care a condus și Dieceza de Iași cât și Arhidieceza de București îndeplinind în fața autorităților comuniste funcția de conducător al Arhiepiscopiei de București. Monseniorul a condus din această demnitate Episcopia Romano-Catolică de București până la alegerea arhiepiscopului Ioan Robu și, chiar dacă din punct de vedere canonic, episcopul Petru Pleșca deținea o funcție mai mare, potrivit normelor canonice, preotul Francisc Augustin fiind agreat de regimul comunist își subordona Dieceza de Iași acum desfiițată
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
care admiteau pentru Iași titlul de provicar general al Arhiepiscopiei de București. Bucureștiul nu avea la acea dată un episcop, ci un Monsenior cu titulatura de vicar general, care obișnuia să se intituleze și să fie recunoscut drept conducătorul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București." Până la arestarea sa și învinuirea în cadrul unui proces penal, autoritățile comuniste au format o rețea informativă în care era amintit și numele preotului Francisc Augustin. Această rețea urmărea decapitarea Bisericii catolice din România, precum și arestarea unui număr de
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
, comuna Gârbău, județul Cluj, datează din secolul XIII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica Reformată-Calvină (inițial romano-catolică, cu hramul „Sf. Petru”) a fost construită după anul 1241 de către episcopul Petrus, în stil romanic. Din construcția romanică originală s-au mai păstrat numai portalurile de sud și de vest, precum și portalul sacristiei. Decorațiunile interioare din lemn sunt opera
Biserica reformată din Viștea () [Corola-website/Science/323239_a_324568]
-
scrisă de George R. R. Martin. Acțiunea ei se petrece în viitorul îndepărtat și povestește despre un preot al Unicii Biserici Catolice Adevărate Interstelare a Pământului și a Celor O Mie de Lumi (similară din punct de vedere ierarhic Bisericii Romano-Catolice) care investighează o sectă care îl venerează pe Iuda Iscarioteanul. Povestirea prezintă natura și limitele credinței religioase. Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din iunie 1979 al revistei Omni. Damien Har Veris, un preot versat în rezolvarea eficientă
Calea Crucii și a Dragonului () [Corola-website/Science/323236_a_324565]
-
Biserica "Sfânta Elisabeta" din Ilișești este o biserică romano-catolică construită în anul 1895 în satul Ilișești (județul Suceava). Ea se află pe o uliță a satului care se intersectează cu DN17. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Ilișești (în ) în 1787 și erau țărani din Hessen, Pfalz și Baden, de confesiune evanghelică (luterană). Cu timpul, au început să sosească și familii de etnici germani de religie romano-catolică. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Pe măsura dezvoltării comunității germane, s-a construit în sat o școală germană, care a funcționat ca „Școală Privată Germană Protestantă” până în 1940. Etnicii germani au construit și biserici: o biserică catolică
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. Printr-un proces-verbal, statul român a preluat biserica evanghelică din Ilișești. Fosta biserică luterană a fost nefolosită o lungă perioadă, în acest timp ea fiind devastată și jefuită. Biserica romano-catolică din Ilișești a fost construită în anul 1895, de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Ilișești (în ), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în satul Ilișești locuiau mulți etnici germani. Biserica a fost construită în apropiere
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
Suceava de Gura Humorului, pe o uliță laterală aflată în parea stângă. Ea are hramul “Sfânta Elisabeta a Portugaliei” (sărbătorit la 4 iulie). După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ilișești locuiau 151 credincioși romano-catolici (3,57% din populația localității) și 1 greco-catolic. Marea majoritate a lor era de etnie germană. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Ilișești s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană sau polonă) emigrând
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ilișești locuiau 151 credincioși romano-catolici (3,57% din populația localității) și 1 greco-catolic. Marea majoritate a lor era de etnie germană. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Ilișești s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană sau polonă) emigrând în Germania. Ca urmare a scăderii permanente a numărului de credincioși prin emigrări în Germania, mutări în alte localități sau deces, Biserica romano-catolică
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
romano-catolici din Ilișești s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană sau polonă) emigrând în Germania. Ca urmare a scăderii permanente a numărului de credincioși prin emigrări în Germania, mutări în alte localități sau deces, Biserica romano-catolică din Ilișești a ajuns să fie folosită doar o singură dată pe an, mai exact cu ocazia sărbătoririi hramului lăcașului de cult. Cu prilejul hramului, la biserica din Ilișești se merge ca într-un soi de pelerinaj, cu autocare și
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]