5,379 matches
-
ați mirat de câte victime face boala. - Există așa ceva? - Întrebați sătenii. și au întrebat. Boală neboală, dacă ar fi fost după ei, numai să scape de armata de ocupație, ar fi astupat toate fântânile satului. Oricum satul a rămas al sătenilor iar școala a redevenit școală deși era vacanță. În toamnă ne-am vărsat în compania a 4-a sanitară sub comanda colonelului Filip, de locul lui din comuna Dagâța, fostul județ Roman. S-a format Serviciul de Higienă și Profilaxie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
umed și trist. A fost o zi cenușie, fără evenimente. Nimeni nu a urcat scările primăriei. De obicei, la întoarcerea de la București, de la cursuri, de cum aflau că am sosit, zeci de cetățeni veneau cu diferite probleme în biroul meu. Mulți săteni veneau doar să mă salute și să vorbim despre nimicuri. De această dată până și nenea Turuianu, omul de serviciu disponibil oricând, dispăruse. Unde sunt toți? Timpul pare încremenit într-o așteptare enervantă și apăsătoare. Din când în când, contabila
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noaptea zgomote ciudate de șoareci sau de nevăstuici, iar broaștele și țânțarii de la pârâu făceau ca vara să nu fie tocmai plăcută în acest loc în care am trăit câțiva ani. Perechea de pichiri pe care mi le dăruise un sătean, aduse de la Iazu Morii, erau una albă cu picățele negre și cealaltă neagră cu picățele albe. S au înmulțit atât de mult, încât nucii din jurul casei erau plini cu aceste păsări gălăgioase. Pichirile stârpeau șoarecii și șobolanii. Le vedeam, le
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se poate asemăna un viceprimar cu un armăsar. Erau prieteni; calul îl recunoștea după mirosul de țuică și de tutun răspândit de tovarăș, încă de la primele ore ale dimineții. Pe parcursul zilei începea să duhnească și a usturoi. Mânca fripturi pe la săteni. În scurt timp, vicele a câștigat toată simpatia și încrederea primăriței, de care a devenit nedespărțit. Nu știam ce să fac în primele săptămâni de la instalare, după ce primărița și cu vicele plecau pe teren cu treabă sau fără treabă. Într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu bucuria că voi avea câteva zile libere de petrecut cu familia, de Anul Nou. Satul nu era prea frumos, dar când zăpada acoperea totul și se apropiau sărbătorile, o bucurie mare plutea în aer. Aceasta se citea pe fețele sătenilor, mai ales a celor tineri. În săptămâna de dinaintea Crăciunului se tăiau porcii. Fiecare gospodărie avea câte un porc de sacrificat. Contabila sau casierul, care erau vecini cu primăria, ne aduceau șorici proaspăt, cârnați sau o bucată de carne fragedă, făcută
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
populație. Țăranii nu erau bucuroși și uneori nu ne primeau în casă. Alteori refuzau să le încheie, iar aceia care, totuși, le semnau refuzau categoric să crească un porc pentru contract. Imediat ce aflau că am sosit în sat, cei mai mulți dintre săteni încuiau porțile sau dădeau drumul câinilor în drum. Aceștia ne înconjurau lătrând, astfel încât eram nevoiți să plecăm repede, de frica lor. Mergeam de cinci-șase ori la aceeași gospodărie, la cele mai nepotrivite ore, pentru a-i găsi acasă sau a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
numai dacă voi reuși să fac rost de bani din diferite activități culturale. Simplă și la îndemâna oricui, organizarea de baluri de către primărie era o soluție rapidă de a face rost de bani. Până atunci aceste baluri erau organizate de către comorași, săteni tineri ce aveau rolul de a împăca muzica și a o plăti. Tot ei se ocupau de masa muzicanților, care cereau și multă băutură, precum și de închirierea sălii Căminului Cultural de la primărie contra unei sume destul de modeste. Contabila primăriei m-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Județeana de Cultură au poposit cu puțin înainte de începerea spectacolului. Au luat loc la masa din față, special pregătită pentru ei, după ce cu greu milițienii le-au făcut loc prin mulțime. A fost un spectacol pe cinste, aplaudat îndelung de săteni și de oaspeți. După ce spectacolul s-a terminat și ultimii spectatori au părăsit sala, câteva femei au pus pe margini băncile, au măturat sala și au aerisit. În scurt timp mesele s-au umplut cu bucate tradiționale. Fripturi, cârnați, sarmale
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
superioare pentru formarea cadrelor de conducere ale partidului. A luat examenul și multe dintre atribuțiile ei îmi reveneau atunci când mergea la pregătire sau la examene. Lipsea câte două săptămâni, timp în care îi preluam atribuțiile. Astfel, îmi creștea autoritatea în fața sătenilor și puteam să-mi dovedesc calitățile organizatorice. Plecarea mea în fiecare seară acasă devenise imposibilă. Iarna geroasă și uscată a trecut și a venit primăvara secetoasă și sărăcăcioasă. Mă obișnuisem cu locurile, începusem să cunosc oamenii, iar mutarea în apartamentul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
despre icoana de la Poeni făcătoare de minuni. Zadarnic ni se tot cereau situații optimiste pentru producțiile de cereale. Câmpul era pârjolit de arșiță, fânețele aveau și ele iarba uscată. Animalele mureau de foame și în stomacul lor, când le tăiau sătenii găseau doar pământ. În urma acestei situații aproape disperate conducerea județului a hotărât să trimită țăranii la cules de grâu, cartofi, porumb în Insula Mare a Brăilei și la cosit iarbă pentru animale. Aveam sarcina să umblăm din casă în casă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un porc pentru stat chiar și de către un navetist, mi-am pierdut mulți prieteni, dacă nu chiar pe toți. Această lipsă de solidaritate din partea mea, cu refuzul țăranilor de a crește porci pentru achiziții, nu a fost bine primită de către săteni. Proastele astea de primărițe, așa cum ne spuneau țăranii, nu au ce mânca și dau porc la achiziții! Am tăiat celălalt porc și l-am făcut șunci, cârnați, pastramă și tobă. Nu era gras, dar se făcuse mare și era suficient
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de achiziții la fel ca și primăria, președintele condiționa acordarea rației de ulei și zahăr de achizițiile de păsări, porci, miere, ouă și alte produse. Sigur că era interzisă o astfel de practică. Știind că primisem drepturi care se cuveneau sătenilor, am scos din dulap sticlele cu ulei și am vrut să le dau celor doi mecanizatori. Aceștia au ieșit furioși din birou și au mers la Cooperație unde și-au primit rația ce li se cuvenea. După acest incident, rușinată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în mașină și am mers la dispensar, de unde împreună cu doctorița am urcat cu mașina la ferma viticolă. Cu toate eforturile disperate ale doctoriței, cei doi au murit. A doua zi mă așteptam la anchete și cercetări despre moartea celor doi săteni. O liniște totală s-a așternut peste sat. Pesemne inginerul a plătit bani grei familiilor celor doi lucrători, pe care i-a și îngropat. Cazul, deși grav, căci oamenii erau tineri și aveau familii numeroase, a fost mușamalizat, deoarece șefii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
face vechimea necesară ieșirii la pensie. A doua zi, după numirea noului șef de fermă, tarlaua pe care fusese acea cultură era pustie, ca și cum nimic nu ar fi fost pe ea, iar cânepa a dispărut până la ultimul fir. Am întrebat sătenii unde a dispărut într-o noapte toată cânepa. Pe locul unde fusese cultura de cânepă erau în ziua aceea o mulțime de țărani din satul învecinat, care scoteau rădăcinile pentru a le usca și a le arde în sobele de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aceea specială s-a învoit de la fabrică pentru a fi alături de mine la evenimentul important ce urma să aibă loc a doua zi. În cele câteva zile care au precedat instalarea am avut parte din plin de ajutorul acordat de sătenii care se sileau care mai de care să-mi aducă un dar sau să facă ceva în gospodăria care se înfiripa puțin câte puțin și care în final a ajuns să semene cu un adevărat cămin. Primul secretar își ținuse
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai înfricoșa, dar aveam o strângere de inimă atunci când plecam singură pe teren. Odată ieșită pe poarta primăriei nu am mai putut să l opresc până la o fermă ce se afla undeva pe deal. Acolo era un iaz amenajat de săteni, special pentru adăpatul animalelor. Pesemne de multe ori vicele urcase acel deal pentru a se odihni la ferma de vaci și a adăpa calul. Era un cal iute, iar când urca dealul o făcea la pas și era plăcut să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Supărată peste măsură, am plecat spre casa secretarului, hotărâtă să am o discuție dură cu el, acolo la poarta lui, pentru a auzi și alți oameni. Nea Topor tâmplarul, vecin cu secretarul, stătea la poartă de vorbă cu alți doi săteni. Când m-au văzut, au tăcut cu toții. Tovarășul Mândrică, ieși, te rog, până la poartă, am strigat, în timp ce câinele răgușit și slab lătra isteric, așa cum aveam să țip și eu peste câteva momente. Să-ți fie rușine, mincinosule! am strigat din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Cocârț, până la căderea zăpezii, drumul era plin cu boască de la vin și de la țuică și aerul mirosea a bodegă, deși în sat nu era nici o crâșmă. Nici nu era nevoie de un așa local până după Postul cel Mare, când sătenii terminau butoaiele cu vin și damigenele cu țuică. După terminarea rezervelor bahice, mergeau la restaurantul din centrul comunei, unde consumau vin spumos și șampanie pe datorie. La intrarea în satul Cocârț era casa lui nea Voineac. Acesta, când vedea șareta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la nenea Voineac și am luat în piept dealul abrupt până la locul cu pricina. Nu după mult timp de la sosirea mea acolo a apărut și Aro-ul de la Consiliul Unic cu instructorul, care avea deja o sesizare scrisă de un sătean. Zadarnic a încercat instructorul să-i explice țăranului că acel teren este proprietatea C.A.P.-ului. Omul susținea sus și tare că este pământul lui și că își va construi acolo o casă. În ziua aceea, am plecat fără a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de zarzavat ale Cooperativei de Producție. Prin mijlocul grădinii trecea un pârâu care tăia drumul. Un tub de beton ținea loc de pod. Când apele veneau mari, tubul se înfunda cu aluviuni și crengi, iar apa inunda drumul și grădina. Sătenii săpau șanțuri adânci printre rândurile de legume. Pământul era gras și mănos. Producția de legume era suficientă pentru necesitățile satului și nu numai. Populația era îmbătrânită. Tineretul plecase să muncească la oraș, prin fabrici, șantiere și mine. Școala din sat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era închisă anul acela, din lipsă de elevi. Am plecat de dimineață spre sat. Primisem o reclamație precum că un cetățean, frate cu 167 redactorul-șef de la ziarul județean, își construise grajdul animalelor în mijlocul drumului, pe care îl și îngrădise. Sătenii erau nevoiți să coboare pe o cărăruie în râpa care se căsca pe marginea drumului. Când ploua, nimeni nu mai putea trece dintr-o parte în alta a satului. Înainte de a pleca din satul Fundoaia, am trecut pe la postul de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din ciment. Cetățeanul tocmai punea plăcile de azbociment pe adăpostul animalelor. Nea Iacob, am strigat cât am putut de tare, eu pe unde trec? Vreau să ajung la celălalt capăt al satului! Vin acum să vă deschid poarta, a răspuns săteanul și a coborât de sus, de pe acoperiș. Măi, nene, dar mata ai închis drumul satului, cum e posibil așa ceva? Pe unde trec oamenii, animalele și atelajele? Situația era aproape ilară. „Ce-o fi gândit acel om de-a construit taman
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
depozitat într-o grămadă mare. M-am aplecat și am luat trei rădăcini de hrean. Aveam să regret mult timp asta. Peste o săptămână am fost anchetată datorită unei reclamații în care scria că „am furat hreanul” de pe pământul acelui sătean. Până la lăsarea serii mai erau doar câteva ore. Am întors șareta și am plecat după ce am pus înapoi în mapă procesul verbal de amendă necompletat. Omul avea dreptate. Drumul trebuia mutat în altă parte a satului unde pământul nu se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să spună că informația pe care a primit-o a fost falsă. Când mașina a dispărut, nea Turuianu a intrat tiptil în birou. Mi ați promis o țigară... Vreau să vă spun ceva. Spune! Aseară, milițianul “Bâlbâilă”, așa îl porecleau sătenii, v-a urmărit când ați mers la Boierească și a ascultat la geam. Mata de unde știi? A început să râdă și mi-a răspuns: Știe tot satul unde ați fost aseară. Și eu care credeam că întunericul poate ascunde câte ceva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde va veni. Poate ateriza oriunde. Să nu pleci din comună zilele astea! Ianuarie și februarie erau luni liniștite. Zile întregi nici telefonul nu suna decât dimineața. Primăria era pustie, cu excepția zilelor de audiență, a sărbătorilor și a duminicilor, când sătenii sau rudele lor din oraș veneau să rezolve diferite probleme, mai ales la secretarul primăriei. Într-o astfel de zi, cu ceață deasă, rece și umedă, stăteam singură în birou și răsfoiam presa. Mă plictiseam. Dimineață, salariații din primărie, după ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]