4,482 matches
-
atingem locul și sărutăm. Și iată-ne ajunși la Biserica Sfântului Mormânt al Domnului. Ne oprim puțin În curtea ei. Privim biserica, curtea și zidurile. Toate spun câte ceva tainic. E atât de sfințitor, Înălțător și transformator, că nu te mai saturi de privit și n-ai mai pleca. Am privit coloana care este crăpată venind Sfânta Lumină Întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea În biserică, În exterior, e coloana care e crăpată. De fapt sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a transformat În lacrimi De iubire și durere... Și astăzi mai plânge acel copil Durerea Lui Iisus, Iisus! Dumnezeule Ceresc 15.08.2006 Doamne, Dumnezeule Ceresc Am venit să-Ți mulțumesc Pentru Darul Tău Ceresc M-ai hrănit, m-ai săturat Tot cu Darul Tău bogat Milă cu noi ai avut Chiar de nu am priceput Taina iubirii Tale Ce nu are asemănare Nimeni ca Tine nu este Ne hrănește, ne iubește De toate ne dăruiește Chiar și-n frunza pomului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu-l putea opri. CÎnd oamenii Încep să vorbească despre activitatea intestinelor lor, sînt la fel de implacabili ca și procesele fiziologice despre care vorbesc. * * * Lucrurile au continuat așa mai multe săptămîni. Unul după altul, clienții lui Nick m-au dibuit. Se săturaseră să cumpere prin Nick, iar el să le fure din capsule. Ce adunătură! Pomanagii, poponari, țepari, ciripitori, boschetari - deloc dispuși să muncească, incapabili să fure, mereu fără bani, mereu milogindu-se să le dai pe datorie. Din toată gașca nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zile după faza cu Gene Doolie, tocmai ieșeam de la metrou În Washington Square, cînd m-a abordat un puști blond și slăbănog. - Bill, a zis, Îmi Închipui că nu știi cine sînt. Luam de la tine prin Nick și m-am săturat să-mi fure din fiecare capsulă. Poți să te ocupi de mine direct? M-am gîndit: „În fond, ce mama dracu’? După Gene Doolie, de ce să fac discriminări?” - OK, puștiule, am zis. CÎte vrei? Mi-a dat patru dolari. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de două ori În copaci pe Insurgentes. Te-ai băgat drept În fața unei mașini. Te-am tras și m-ai amenințat. Te-am lăsat acolo ca s-ajungi singur acasă, și nu știu cum ai reușit să găsești drumul. Toți s-au săturat de cum te porți În ultima vreme. Dacă e cineva căruia n-am chef să-i stau prin preajmă - și cred că nimeni nu prea are chef să-i stea prin preajmă - ăla e cineva beat cu o armă la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prevină inamicul de intențiile ce ai. Prin urmare, [un] bluff pentru a amăgi opiniunea publică internă și pentru a teroriza teritoriile ocupate, dar [care] nu putea impresiona pe oamenii con știenți. Ne mai spuse că și Carp începe să se sature de germani și că, prin urmare, cel din urmă germanofil agonizează. Au reușit să piardă și puținii prieteni rămași aici, dar n-au câștigat pe nimeni. Moos ne întrerupse conversația pentru a-mi anunța că joi, 16/29 martie, plec
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu mai are ce vorbi cu mine, m-am întors și am urcat în cameră, făcându-mi bagajul. Imediat, ghicindu-mi gândul, au intrat în cameră Bobiță și Gusti încercând să mă oprească. Nu putem să mă mai opresc, mă săturasem de nervii pe care aproape zilnic mi-i crease, eram prea hotărât să plec acasă, la Iași. Coborând cu întreg bagajul și cu lucrarea de sculptură sub braț, mi-am luat rămas bun de la toți cei prezenți în cabană, ce
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
declinului virtuții și măreției trecutului, scriitorii greci cum ar fi Herodot și Tucidide nu au perceput nicio limită fizică în lumea trecutului îndepărtat și păreau să anticipeze un viitor posibil, fără sfârșit. Tucidide despre care Bruni a scris " Nu mă satur niciodată de scrierile lui" (Klee, 1990, 58), și-a început lucrarea cu o declarație potrivit căreia găsește "imposibilă, din cauza îndepărtării sale în timp, dobândirea unei cunoașteri foarte precise a trecutului îndepărtat sau chiar a istoriei precedente proprie erei noastre" (1954
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
zice poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ruini singuratice, morminte sfinte, ziduri tăcute! Și, la revedere! adaose unul dintre prietinii noștri. De atunci nu m-am mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de a o privi stând colo sus în vecinătatea fulgerelor, îmbrobodită în taina ei ca o cimilitură istorică vecinic nedezlegată. IMPRESIUNI DE CĂLĂTORIE Pe la anul 1867, noi tinerii din Iași, câți făceam parte din cercul "Junimei" literare, eram pe rudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
labe se adresă pe rând la privitori, toți, după exemplul meu, îi aruncară câte un ban roș sau alb, așa că întâlnirea țiganului cu mine i-a fost de bun pocinoc 197. Am stat în Paris aproape o lună, încât mă săturasem de atâta vuiet, de atâta fiertură de lume unde nu găseam nimic pentru odihna ochilor și a sufletului. De dimineață pănă în sară o duceam într-o amețeală, într-o osteneală a nervilor și a minței, și de multe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce zice! Tinerii căsătoriți, mai ales, deprinși, se vede, cu laptele cel stricat din Paris, nu încetau de a face ditirambe entuziaste în lauda cafelelor cu lapte întovărășite de caimac, unt proaspăt și miere, de care nu se mai puteau sătura. Mâncau mititeii ca niște fericiți, uitându-se în ochi unul altuia, de ne făceau și pe noi geloși de apetitul cum și de dragostele lor. Șvițera era pe atunci o țară unde ca să călătorești trebuia să ai sanatate bună și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
niște munți, peste care se întinde, cât cuprinzi cu ochii, un codru imens secular, locaș de dihănii sălbatice și izvor nesecat de nouri și furtuni. De treizeci de ani de când am dinaintea ochilor această neasemanată panoramă și nu mă mai satur de a o admira. Totdeauna parcă-i descopăr o nouă frumuseță. De multe griji, de multe necazuri, farmecul ei mi-a ușurat inima și de multe ori când mi se înfățoșa într-o pulbere de aur, înecată în razele răsăritului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
părți ale Dunării, după cum auzeam În copilărie de la ai noștri, rămași acasă, pe Vâlsan, fără de nici o știre. În seara asta, abia răcorit de valurile tălăzuind rar și Îndesat de maluri, ca o adâncă răsuflare a bătrânului fluviu, avea să se sature, din ceaunul cu mămăliga În clocote, toți ciobanii, purcarii, oamenii din vie și din baltă, câinii lor și cei din vecini, slujitori ai omului, prop tiți jur Împrejur În coadă, mai aproape sau mai pe de lături, după cum se simțeau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost pui de român - mai știi?... ...Însă vrăbioarele fragede de văcuță Îngrășată la povarnă, care-mi țineau locul cafelei cu lapte diminețile, la vadul măce larilor din gura pieței noastre Ghica-Vodă, la Oituz, unde patronul și lumea din prăvălie se săturau numai privind cum mestec fericit după taler; sau „curelușa“ grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul lor catifelat, rinichii de vițel Îmbrăcați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mirodeniile lor, și gogoșarii În oțetul cu puțină miere; cum și câteva sarmale cu orez, stafide sultanine și coconari; iar la urmă de tot, o farfurie plină cu scordolea de gâturi de raci În sosul, de care nu te mai saturi, cu nuci, cu usturoi și cu untdelemn, asta după ce ai trecut prin câteva ciuperci la tavă și un rasol de melci cu hrean și cu usturoi. Era cât p-aci să uit ciorba și iahnia de linte, cu câțiva căței
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
păcătuim. Odată luată această decizie, ne-am simțit mai ușurați și ne-am repezit la mâncare. Fiecare a scos ce avea în traistă, am întins totul pe o masă și am început să înfulecăm cu poftă. Când începusem a ne sătura, nu știu care dintre noi a făcut o glumă pe tema postitului de noapte, care a declanșat hohote de râs. De fapt, pe măsură ce ne-am potolit foamea, ne-a cuprins o stare de euforie, cu vociferări și glume cam nepotrivite pentru sfântul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
ținea după el ca o umbră: -Atenție, bă, Gârmoci, liniște, calcă, bă, încet, să nu-l trezim... Și-a aprins o țigară și a rămas așa pierdut, cu ochii țintă la omul acela de lumină, la înger. Nu se mai sătura uitându-se la el. Îi făcea bine să-l privească: se liniștea. Tovarășul Cameniță constata că îl cuprinde, îl inundă o liniște așa cum nu mai cunoscuse el vreodată în viața lui. Minutele, orele treceau fără să mai simtă cum trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aveam un ban, îmi cumpăram o cutie ori mai apoi o duzină de cutii de chibrituri, mă ascundeam în spatele casei și le aprindeam, unul după altul, mă uitam cu ochii cât cepele, fericit, la flacăra mică și nu mă mai săturam. Asta e cea mai grozavă treabă pentru mine, să văd cum se aprinde și cum se-ntețește focu. Asta-mi place mie nambăroan pe lume - să dau foc, să privesc cum arde, aș aprinde chibrituri întruna, și-n somn, dac-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ilie, martir, libertate, o slujbă cu Teoctist. înainte aveam de la el calendar, dar acum n-am nimic, nici un calendar.” Am promis că-i aduc eu un calendar bisericesc, la vizita următoare. După o scurtă pauză măicuța Natalia reia: „S-o săturat și sărmana Nina de umblat pe drumuri, de cărat cu torbele mâncare și am auzit la radio, când au fost din Franța, că își face el singur mâncare. Dar ce mâncare își face Dumnezeu știe! în ce o face, cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
duce lui Ilie de mâncare conserve, ulei, poate și carne dacă i-o primesc aceia de acolo. Este greu, a îmbătrânit și Nina săraca! La patruzeci de zile, când i-am făcut praznic moșneagului, mi-a spus că s-a săturat de drumuri. Eu nu-i zic nimica. De la patruzeci, de la moartea moșneagului, Nina nu a mai fost pe aici. E tare obosită și ea. E greu, tare greu!”... La mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu ne luăm rămas bun
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
eu măicuței.” „Se pot întâmpla dragul meu, dar nu peste tot locul. încă nu am ajuns la două mii. Când om merge în mileniu trei, dar eu nu am să mai fiu pe pământ. Da’ nu mai vreau. Eu m-am săturat de pilule, de tot. Eu trebuia să mor prima și apoi moșneagul. El n-o zăcut, nu nimica. O murit sănătos. și Iura a vrut să-l ducă la spital. După aceea a venit și mi-a spus, mamă, nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Du-te și îl cheamă pe Vasile, el va rămâne acasă”, se adresează măicuța către Eugenia și continuă către noi, „pe mine nu mă bucură. Pentru ce chin? Ce am făcut eu pe lumea asta? (plânge în hohote). M-am săturat de plâns, m am săturat de toate. Da!... Eu nu-l mai văd. Cum nu l-a văzut tata lui, tot așa nu-l mai văd nici eu.... Nina mi-a spus că tot nu poate răzbate la Tiraspol, la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pe Vasile, el va rămâne acasă”, se adresează măicuța către Eugenia și continuă către noi, „pe mine nu mă bucură. Pentru ce chin? Ce am făcut eu pe lumea asta? (plânge în hohote). M-am săturat de plâns, m am săturat de toate. Da!... Eu nu-l mai văd. Cum nu l-a văzut tata lui, tot așa nu-l mai văd nici eu.... Nina mi-a spus că tot nu poate răzbate la Tiraspol, la Ilie. La Tiraspol, acolo-i
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vamă? Pentru ce? Pentru o bucățică de icoană? Să scrii, să nu ți fie milă, să nu protejezi pe nimeni. Poate își va aduce aminte cineva. Măcar Cel de Sus. Tremur ca varga. Ce m-am supărat eu!... M-am săturat acolo de vămile acelea. Te ține și te ține și te sucește. Așa este și Eugenia, nici ea nu poate răbda granița asta. Să nu mai văd granița asta, să ne ceară taxe și pașapoarte, taxe și pașapoarte!” șicanele și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]