4,863 matches
-
poți, când te inundă atâta frumusețe și atâta rai?... Ne aruncăm zgomotoși în apă și începem ca întotdeauna întrecerea: la înot, scufundări și plonjoane. Mama mi-a spus că în iaz avem doua hectare de pământ, exact locul unde ne scăldăm noi și eu mă consider un fel de stăpână a apelor. Gândul mă umple de putere și sufletul mi-e inundat de un ocean de apă în care înoată o mulțime de pești.Unii copii umflă broaștele cu paiul și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării sinelui, mă scaldă. Apoi, mă înfășoară în giulgiu i alb de mătase, ca pe fiica rătăcitoare a evangheliei. Ea este, azi mama universului meu... Apa înseamnă apăsare. Mă știe. Pot purta stânca până hăt, departe. Ieri, obrazul meu a înflorit în nufărul cel
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se înfrupte dintr-un nufăr alb. Sufletul se va trezi încorsetat în așteptare. Femeia din oglindă îmi zâmbește încurajator, de sub nuferii negri, tatuați ostentativ pe fruntea de zeiță renăscută... Ochii ei sunt oglinzile mele. Imaginea mea se bifurcă: viața se scaldă în apa ochiului drept, netezindu-și formele fine, moartea se zbate în apa ochiului stâng, fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile din răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor tovarășilor mei de joacă. Iar viața se îndepărta târându-mă după dânsa, ba uneori încerca să-mi scuipe printre dinții tociți, drept în obraz. De undeva, din negura
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
s-a scris în suflet ca o ploaie de fluturi uscați. A doua zi, eu și încă doi tovarăși de înot, pe care i-am cunoscut întâmplător, aduceam la mal, într-un asfințit însângerat, trupul neînsuflețit al înecatului. Soarele își scălda umbra roșiatică în cuprinsul apei. Înotam, și abia într-un târziu mi-am dat seama că sunt doar eu în apă. Sutele de oameni s-au retras pe mal parcă intuind trupul mortului, încă înainte de a se arăta... Ceva plutește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic la atingerea mâinilor mele. „Doamne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vrea să fie lângă mine.Tălpile mă ajutau să merg mai departe, inima m-ar ajuta să o iau de la capăt. Când eu mă trezesc, lumea din oglină adoarme... Somn bun, umbre sfinte... Oglinda mea, vă așteaptă mereu să vă scăldați în apa viselor sale. ... Despre orbi și păpuși,despre destine și alte nostalgii Cunoscută ca poetă , îndeosebi pe site-urile de specialiate, Dorina Neculce își face prin volumul „Dacă aș putea străbate timpul” debutul în proză. Constatăm, încă de la primele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
omul meu s-a răstignit într-o greșeală de unde. Ai venit să mă justific zgomotului de sens răstignit. Am băut în licoarea divină, un om de iubire robit și aș vrea să mă crezi în acest univers, cum sufletul se scaldă în van. Un muritor vei rămâne, stimatul meu VIS, iar eu nemuritoare în pocaluri de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor peste lăcașuri arzătoare de deziluzie. Plecarea mea din cuta răstignită a descompunerii, își
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărute, genele oarbe de chin și mâna-mi dusă peste spume, mai adună-ntr-un târziu, privirile măcinate în despărțirea de umbre. Pe brațul tău alungit, îți sărutam sute de nopți, în tresăriri aglomerate de somnuri... Peste trupul tău, ochii scăldați în rugina iubirilor, îți așezau sub picioare, harul stăpânit de lună, în toate cetățile pustiite de vânturi. Un gol arzând mă sugrumase până când mi s-a scurs, sângele dorurilor peste clipele albăstrite de timp. Câtă absurditate, să pot să caut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fierbinte Și-n sărutări de vise un dor vă mai devoră, Când rugător și singur un Ochi încet se vinde. Prin templul de tristețe ce mă condamnă Eternul meu de dragoste nuntită, În sufletul de noapte o rază încet mă scaldă Pe un parfum frenetic, din Zorii de elită. Dar tânărul fior cu vocea-i de tristețe Că și-a pierdut iubirea în clipe fără nume Când doar copacii plânși în arderea zorită Au suferit prin vremea colinelor de spume. În
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acesta? A strâns-o la pieptul lui când auzise isprăvile Floricăi, mama vitregă a Teofanei. Și tu atât de mică ai fugit de-acasă? — Mă simțeam singură printre ai mei, fără mamă. Nu mai plânge, draga mea, îi sărută obrajii scăldați în lacrimi. Așa m-au găsit țiganii, m-au dus în șatră, am trăit în cort, am cerșit... — Să cerșești împreună cu țiganii! Săraca de tine, o îmbrățișa Cezar. — Ei s-au purtat foarte frumos. Mi-a dăruit și salba cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu se mai țineau exact de urmele pe care veniseră pînă acolo. Treceau de-a dreptul prin mlaștină. Toți se umplură de noroiul acela negru și puturos din cap pînă-n picioare. Cînd ajunseră la marginea pădurii și zăriră iar satul scăldat în soare, mașini și oameni trecînd pe șoseaua din depărtare, tractoare pe cîmp, crezură că se află în paradis. Nu se mai gîndiră nici la canistră, nici la alte lucruri care i-ar fi putut reține și se îndreptară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele enorme acumulaseră apa în amplele lor cupe verzi; dar ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor scăldat în lumină; apoi, urcând o scară, ajunse într-un hol luxos. Crang îl însoți până la o ușă situată pe cealaltă parte. ― Am ajuns, spuse el. Acesta este apartamentul în care vei sta cât vei fi oaspetele președintelui. Ceilalți, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bandei, undeva, în apropierea punctului de sosire. În mod sigur, ceilalți nu reglaseră acest punct mult prea departe. Făcuse deja vreo 300 de pași, după o cotitură bruscă a tunelului, întunericul se mai subție. După încă trei cotituri, tunelul era scăldat într-o lumină vie, care venea din față, fără însă a i se putea bănui sursa. Deodată Gosseyn văzu o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina varie și căpătă relief; imaginea ce se formă avea o veridicitate frapantă. Gosseyn avea impresia că privește prințr-o fereastră o scenă zgomotoasă și confuză, scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea, avansă, apoi se opri și imaginea prezentă dintr-o parte arborii gigantici. Iar, la poalele lor, oameni dormind pe sol. Mii de oameni. Erau îmbrăcați în uniforme verzi dintr-o țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena de pe ecran și adevărata lumină a zilei. Era o scenă nocturnă filmată cu radar-camere. În spatele lui, Thorson rosti cu o voce răgușită: ― Iată de ce nici o armă n-a fost eficace. Pentru întuneric, fiecare om este dotat cu aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
odihnă... Voi discuta cu adjunctul Chintea și vom vedea... Dar trebușoara-i mai mult decât clară!.. Inspectorul are dreptate, tovarășe Feller! Trecând peste acel ordin care i-a folosit ca temei acțiunii, l-ai mirosit pe bădia Bogdan cum o scaldă numai și numai cu eficiența și calitatea învățământului. Știe, ca un Fox ce este, cum să le învârtă pe toate fețele. Omul este uns cu toate alifiile! Și-a construit succesul pas cu pas, pentru el și pentru ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
copiii au rămas surprinși de eleganța și măreția construcției, de încadrarea ei în peisaj, de amploarea frescelor și dăinuirea lor în timp, de dragostea pentru neatârnare a neamului românesc și de baia de albastru de Voroneț sau de Bucovina ce scaldă imensele compoziții a căror vârstă se măsoară cu jumătățile de milenii. Natașa Semenova, dar la noi în Saiuz există asemenea minunății? Există, rebiata, dar în zona noastră le-au transformat în magazii ori săli de sport și ele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai fost comunist și nici eu nu mă dau În vînt după politică, dar tot n-am să Înțeleg de ce unii trebuie să muncească din greu pentru a-și putea asigura o biată bucată de pîine, pentru ca alții să se scalde În bani, neștiind pe ce să-i mai cheltuiască! ─ Să Înțeleg că ai venit să discutăm despre politică, sau pentru că simți nevoia să continuăm de unde am rămas data trecută? ─ Înafară de ceea ce am spus, chiar nu simt nevoia să discut
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dar nu văd cum aș putea să vă ajut. - Mai gândește-te, Jane, mai reflectează, nu se poate să nu găsești tu o cale. Nu ne așteptăm să soluționezi problema așa, deodată, ci doar să vedem în ce ape se scaldă țiganii, știi? - Deocamdată nu știu de unde am putea porni. Sunt așa de palide argumentele voastre! Și apoi e cazul să vă gândiți în modul cel mai serios și la Mihăiță. Lui ce-i rezervă viitorul!? Întrebarea avocatului rămase fără răspuns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
De ce?“ Așa, trăind acum prin amintirea care se petrece, mă pomenesc privind din vitraliu la trupul meu din cameră. Pasărea albastră s-a oprit să se odihnească pe umărul meu. Alt umăr? N-aș putea să spun. Picioarele-mi sînt scăldate de valurile calde așa cum mă sprijin de stînca apărută deodată din adîncuri. Și greutatea sticlei, ca orice spațiu care îngrădește, deschide orizonturi stranii a căror limite nu se întrevăd. Aerul e mineral și mă îmbibă de transparență. Mi-a curs
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vrea să plece tîrîndu-mă în spatele lui ca pe un rucsac. Nu-i drumul meu. „-Unde pleci, nebunule?”-îl întreb. Se scarpină în cap tot căutînd și-mi răspunde abia disimulîndu-și nemăsuratul orgoliu: „-Iaca, și eu , spre Teba.” V. din spital, scăldat de valurile din ce în ce mai înalte ale mării vitraliului, îi pierd pentru o vreme din privire pe cei doi. Dacă fluxul ăsta, mai mare decît toate de obicei, mai continuă așa va trebui să înot. Dar, știu eu înota? Înotul omului e
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]