4,646 matches
-
o jumătate de oră. Cum oare aș putea să traduc trăirile unui asemenea bătrânel fenomenal cum este Radu Lupu, interpret cu barba cernită? Privindu-l din locul lateral de unde stăteam, nu puteam să-i văd decât bustul statuar care nu schița nici o clintire. Așadar vraja care ne pătrundea pe toți ne era provocată doar de unduirea clapelor care emiteau sunete pornite doar din mângâierea degetelor sale miraculoase sau când izbucneau în acorduri edificatoare din care înțelegeai vraja unei muzici scrise cu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Îmi amintesc și cultul său pentru Enescu, prin gestul făcut la ediția precedentă, când interpreta la Ateneul Român o lucrare a marelui compozitor și a sunat un telefon. Brusc, a oprit interpretarea orchestrei, s-a întors spre public și a schițat un gest dojenitor cu mâna stângă îndreptată spre fundal, unde trona portretul compozitorului. Același gest l-a făcut în 2011 și tânărul și talentatul dirijor rus al orchestrei London Philharmonic Orchestra, Vasily Petrenco: când publicul l-a chemat de repetate
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ne bucurăm de el, deoarece ne-așteaptă trenul în stație, și acasă pisicile miaună de foame. Pentru scriitorul român, subiectele cu adevărat importante, pe care tinerețea i le descoperea cu fervoare, nu erau abordabile. Degeaba le intuia și chiar le schița sub formă de romane sau nuvele, dacă adevărul acestora nu avea cum să rodească. Scriitorii și subiectele mari erau într-o veșnică și atroce cursă de urmărire și de întâietate cu cenzura. Iar cenzura ajungea întotdeauna mai devreme la finiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
hrana de fiecare zi urmașii, posteritatea, grupurile de dialog social și alte asociații de moftangii trăiți cu frigiderele pline și plătiți să rămână morali de la buget. Dimineața, scriam la cartea despre Vermeer van Delft, citeam tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de soli. Lui Alberto nu-i plac banii așa de mult, așa că nici nu avea de gînd să se miște din scaun; cel puțin, nu pentru cincizeci de soli. — E, haide, cheee, ridic miza la o sută. Alberto n-a schițat nici un gest. CÎnd a ajuns la două sute de soli - aruncați pe masă - ochiul lui Alberto a Început să se zbată, dar instinctul său de supraviețuire era mai puternic și tot nu s-a mișcat. Așa că sergentul și-a scos șapca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ca servitorul, chiar dacă merge pe jos, să suporte toate greutățile și toate neplăcerile drumului. Am așteptat pînă cînd prima cotitură ne-a scos din raza vizuală a latifundiarului și ne-am luat bagajele de la ghid; fața lui enigmatică nu a schițat nici un gest cum că ar fi apreciat sau nu acest lucru. Ajunși Înapoi În Huancarama, ne-am cazat din nou la Garda Civilă, pînă cînd găseam un camion care să ne ducă și mai departe În direcția stabilită de la bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trăseseră sufletul, că am Început și eu să-i Încolțesc cu lucrările mele despre alergie, lăsîndu-i buimaci. Urmarea? Am primit amîndoi de lucru. Eu nu aveam deloc de gînd să accept, dar Alberto cîntărea bine posibilitatea, din motive evidente. Eu schițasem ceva pe pămînt, În stradă, folosind cuțitul lui Roberto, și, În consecință, am avut o altercație cu poliția, care ne-a necăjit atît de tare Încît, În loc să rămînă Alberto aici, ne-am hotărît să plecăm amîndoi spre Venezuela cît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și scrie... Scrie despre personaje care l-au fascinat. Gilles de Rais este cel mai des luat în seamă. Obsedat parcă de acest personaj, lucrează timp de peste cincisprezece ani la finalizarea romanului Aproapele nostru, Barbă-Albastră. George Tomaziu parcurge textul și schițează în stil caracteristic, numai din tuș și salivă, portretul eroului - „să fie pe copertă, dacă se va publica vreodată“. Merge pe jos de acasă până la Sahia fără să resimtă oboseala. Silviu Stănculescu, vocea preferată pentru imprimarea textelor, îl așteaptă. „Iar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Vă mulțumesc că îmi oferiți o confirmare. Mă absolviți de un lucru de care mă rușinez. A.O. Am să-ți ofer și rațiunile. Contactul direct cu condeiul și cu hârtia e un act senzual. Și apoi, eu obișnuiesc să schițez pe marginea paginii mici caricaturi, desene ale personajelor mele. Simt nevoia să creez un haos pe pagină. Lucruri pe care nu le pot face pe computer. Dar să revenim la întrebare. Nevoia de a fi singur cu mine însumi a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sau Paul Goma, sau sunt reacții violente, spontane, precum greva minerilor din Valea Jiului (1977) sau revolta muncitorilor de la Brașov (15 noiembrie 1987). Intelectuali care se revendicau din mișcarea de stânga și care în perioada interbelică apăraseră această mișcare n-au schițat nici un gest. Aici putem pomeni numele lui Eugen Jebeleanu sau pe cel al lui Geo Bogza. În vreme ce infernul social era în plină expansiune, scribii rușinii nu pridideau să aducă tributul lor de laude găunoase Partidului și Eroului între Eroi: „...oamenii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
seminar de „text jurnalistic“ la Facultatea de Jurnalistică a aceleiași universități. Este prezentă în presa culturală și cotidiană cu comentarii politice, recenzii, cronici, interviuri, tablete etc. A publicat șase volume de poezie (Măceșul din magazia de lemne, Junimea, Iași, 1982; Schiță de autoportret, Junimea, 1986; Tabieturile nopții de vară, Cartea Românească, București, 1989; Existență acută, Cartea Românească, 1994; Blanc, Vinea, București, 2001; Ultima patrie, Paralela 45, Pitești, 2007), romanele Casa cu storuri galbene (Polirom, Iași, 1997), tradusă în germană de Michael
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scaun. O fixam intens cu privirea, încercând să pătrund mecanismul acelui coșmar fiziologic. Devenind „impură“ la rândul meu, am început să desenez într-un caiet cu foi dictando ceea ce mi se întâmplase. Nu aveam prea mult talent, dar reușisem să schițez o fată dezbrăcată. Dintre picioare îi curgeau picături violete - nu aveam cariocă roșie -, care se adunau într-o baltă de o formă aproape geometrică. Încercarea mea de a crea un material didactic dintr-o experiență personală, mai mult decât un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
durată însă, a vechei capitale a Moldovei, în cursul secolului trecut și în particular în preajma Unirii, urmată de precipitata decadență a acestui mare oraș, înainte ca misiunea lui istorică și națională să se fi putut împlini. Dorința mea de a schița fizionomia tineretului acum 40 de ani, de a releva, cum am spus, preocupările, gusturile, înclinațiile, preferințele, ambițiile lui, se leagă încă și de interesul pe care-l urmăresc, de a face o comparațiune între trecut și prezent, între tineretul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
al lui Mitiță Sturdza, studiase datele problemei și pregătise în curs de două decenii reforma sa (două decenii pentru un fleac de lege; vedeți cum conta pe atunci factorul "timp") o concepuse cu mult înainte de venirea sa la departamentul instrucției, schițând-o în celebrul său "raport asupra învățământului" din 1884. E lesne de înțeles că elevii din cursul superior al liceului, departe de a rămâne străini și indiferenți la aceste lucruri, le urmăreau cu un interes dus până la pasiune, că erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care strânsese laolaltă pe primii organizatori ai mișcării. Din ea s-a născut poporanizmul, pregătit de "Evenimentul literar" și continuat de "Viața Românească". Poporanizmul nu e străin nici de "semănătorizmul", mișcare literară bucureșteană. Formațiunea și dezvoltarea sa aparțin însă Iașului. * Schițând fragmentele aceste din istoria culturală și socială a Iașului și evo-când odată cu ele încântătoarele locuri ce au servit de cadru și decor vieții locale, aș putea spune, parafrazând pe Rostand: Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
exemplu de pastișare. Cine o fi autorul adevărat? Un om de talent și de spirit, desigur. Mai de talent, în orice caz, decât celălalt anonim, care, cu ocazia trecerii lui Missir în partidul conservator democrat al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă parodie, pe care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îl făceam, având și o poziție destul de incomodă de a ciopli. Cum era și firesc i-am răspuns că lucrarea o realizez pentru Centrul Cultural din oraș și nu este de vânzare. „Păcat, mi-ar fi plăcut să o cumpăr.” , schițând un gest de regret. Am zâmbit ușor, privind-o, spunându-mi în sinea mea, că nu e sănătoasă, ce crede ea că o dădeam cu câțiva lei, ridicându-mă în același timp că îmi amorțiseră picioarele. Apropiindu-mă de o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Îmi spunea el oprindu-se din scrisul rețetei, iar pe de altă parte procurorul aștepta să-i facă dosarul de trimitere În judecată unde risca, pentru crimă, chiar pedeapsa cea mai gravă. MÎinile febrile ale omului În halat alb au schițat o Întrebare În aer. Puteam să fiu indiferent? Apoi ca o concluzie. Și totuși pentru mine nu exista dilemă. M-am luptat cu moartea, Înțelegeți?, m-am luptat două zile și două nopți ca s-o salvez și să ajungă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bolnavilor în spitale, pelerinaje pe distanțe lungi și fără mijloace materiale, așa cum se poate citi în Istorisire. Apoi perioada studiilor este concepută ca un mijloc de „a ajuta sufletele”. Ignațiu a ținut cont încă o dată de propria experiență atunci când a schițat stilul de viață al studenților iezuiți. În fine, după hirotonire și înainte de a se fi pus la dispoziția Papei, cei dintâi însoțitori s-au retras în reculegere undeva prin împrejurimile Veneției. În acest răstimp, Ignațiu a retrăit câte ceva din experiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu elimini placenta, altfel riști să faci hemoragie și poți muri. În același timp, Valentin intră ușor pe ușă aducându-i un buchet cu flori. - Ai fost mai curajoasă ca prima oară. Te felicit! - Mulțumesc, dar mă simt foarte obosită, schițându-i un zâmbet slab. - Te cred. Dar totul este bine. Ai scăpat de ce a fost mai greu. Ți-am adus un buchet cu florile tale preferate. Știu că-ți plac foarte mult gladiolele albe. Erau în număr mare. Își atinse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
începutul unei toamne. Amândoi erau sumar îmbrăcați pentru acea vreme. Confortul care îi lipsise atâtea nopți de când născuse îl găsea acum pe canapeaua de clasa întâi din tren. Era mulțumită în sine de hotărârea luată, de a fugi din spital, schițând un zâmbet și se bucură. Un grup de tineri ce păreau a fi studenți navetiști mergeau în aceeași direcție cu ea. Grupul de tineri făcea destulă gălăgie. Erau prinși într-un joc de cărți. Răsunau din când în când hohote
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vestea despre dispariția lor din spital. Când doctorul ajunsese în salon cu vizita era liniștit, dar când a aflat cum stătea situația împietri de uimire iar pupilele păreau că i se opriseră în loc. - E o glumă?, întrebă el încercând să schițeze un zâmbet forțat spre una din asistente. - Îmi pare foarte ciudat. Cum poate o mamă să facă ceea ce a făcut? Pare imposibil. - Mi s-a părut o familie așezată. Poate au vrut să meargă într-un alt spital. - Dar de ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din cauza faptului că nu cunoștea limba. Spre surprinderea ei, primi îndărăt darul prețios care o trecea frontiera. Pașaportul era intact, fără nici o viză de interdicție. Când o întrebase blondul dacă știe limba maghiară o privise direct în ochi fără a schița vreun alt gest. I se păru că era un om ciudat, cu o ciudățenie aparte în priviri, un om foarte trist, încercat de viață. Când primi pașaportul fără de care nu putea trece frontiera, Carlina îl sărută involuntar. Apreciindu-i gestul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
4 luni, 3 săptămâni și 2 zile se petrece în România lui 1987, într-un oraș de provincie (Iași, dacă e să ne luăm după plăcuțele mașinilor). Otilia și Găbița sunt două studente care locuiesc la cămin (prilej pentru a schița în câteva viniete vii atmosfera tipică de cămin de pe vremea lui Ceaușescu : reșoul pentru fiert orice, complicitatea la și cu orice, piața neagră a cumpărăturilor de orice de la studenții arabi etc.). Dar Găbița are o sarcină nedorită, de care trebuie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dar a întoarce spatele realității în acest moment este o formă de miopie, din punctul meu de vedere. De unde vine domnul Bebe ? (dialog cu Alexandru Budac) Alex. Leo Șerban : într-un număr mai vechi din Idei în Dialog, Horațiu Pepine schița un început de polemică în legătură cu filmul lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, reproșând criticii de la noi că a cantonat discuția despre film în zona (fără mare impact societal) a relevanței estetice. Recent, într-o discuție privată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]