KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...160 161 162 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

-mi spui că un australian superb te-a invitat la o plimbare pe plajă seara târziu, după ce ați băut și-ați dansat ore întregi și că — deși ți-ai luat un angajament solem față de tine și față de prietenele tale că, scuză-mi limbajul, o să ți-o tragi cu oricine are un pașaport străin — tot nu te-ai culcat cu el? — Da. — Emmy, Emmy, Emmy. — N-am putut, ce vrei? Pur și simplu n-am putut! Ne tăvăleam pe nisip făcând ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
fost dor de tine, iubito, îi șopti el la ureche. Izzie își apăsă buzele pe ale lui și-l mângâie pe față cu dosul mâinii. — Mmm, și mie mi-a fost dor de tine. Cum a fost tura? — Ăă, mă scuzați, zise Emmy întrerupându-le schimbul intim de cuvinte. Îmi pare tare rău că trebuie să întrerup această dulce revedere, dar cum voi doi sunteți deja căsătoriți, iar eu n-am cui să fac confidențe, aș vrea să ne concentrăm încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
în timp ce ieșeau de pe Strada 405 și intrau pe Wilshire, îndreptându-se spre Westwood, apoi spre Synagogue Alley. Trecuseră aproape doi ani de când Adriana nu mai fusese în LA, dar era foarte sigură că șoferul trecuse de hotelul ei. — Domnule? Mă scuzați, cred că tocmai ați trecut de Peninsula. Nu acela era Bulevardul Santa Monica? El tuși și se uită la ea în oglinda retrovizoare. — Domnul Baron ne-a redirecționat spre o altă locație, doamnă. — Oh, da? Ei bine, mă tem că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
asta, dar de luni nu mai garantez. Femeia ridică privirea deoarece zărise încă doi oaspeți care își făcuseră apariția în foaier. — Barul e pe acolo, în camera de zi. Făcu un gest spre ușile franțuzești, impunătoare. Vă rog să mă scuzați o clipă. — Cred că eu am să mă duc să-mi iau ceva de băut, spuse Dean în timp ce Catherine pleca să-i salute pe noii veniți. Ne vedem mai târziu? — Mai târziu, amice, spuse Toby încercând să facă pe interesantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Ne pricepem la bărbați și ne pricepem la sex. Adriana începu să mănânce din salată în timp ce Mackenzie continua să se holbeze la ea. Aproape în aceeași clipă, Adriana îl văzu pe tipul mișto încheind conversația și întorcându-se spre Mackenzie. — Scuză-mă, zise el. Mackenzie se opri o clipă, apoi se întoarse spre el și îi zâmbi radioasă. — Da? Mă tem că nu m-am prezentat cum se cuvine. Mă cheamă Jack. Mă bucur să te cunosc. Ca o profesionistă, Mackenzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
caldă îi uda tot părul, auzi că sună telefonul mobil. După aceea a început să sune telefonul fix, apoi din nou mobilul. Se gândi că poate totuși e Rafi, că îi aflase cumva numărul de telefon și suna să se scuze pentru că a fost așa un măgar. Bineînțeles că era puțin probabil ca el să-i fi găsit numărul de mobil și de acasă, dar cine știa? Părea un tip destul de descurcăreț și în plus era cam singurul dintre bărbații — aventurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ori pe zi. Ea nu îi răspunsese niciodată fiindcă nu vroia să-i tulbure și mai mult existența și-așa dată peste cap. Doar pentru că situația părea complicată, nu înseamnă ca așa și era; indiferent de câte ori o suna sau se scuza sau încerca să se explice, rămânea faptul că Jesse era căsătorit. Punct. Ea făcuse deja o greșală destul de mare culcându-se cu el; nu trebuia să înrăutățească lucrurile continuând relația. Ceea ce a mers, toate fiind spuse și făcute, până a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
astfel el avea să se revanșeze. — Bilet? Ce bilet? întrebă Emmy renunțând să mai facă pe indiferenta. — Ce repede uităm? râse Paul, iar lui Emmy îi venea să se ridice să-l pupăcească atunci și acolo. Cel în care mă scuzam că am plecat așa brusc și în care ți-am dat toate informațiile de contact și practic te rugam să luăm legătura. L-am lăsat la recepție la Costes când am plecat a doua... Se opri și zâmbi dându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

castanei, parte dintr-o față blândă și zâmbitoare. Păreau să aibă cam aceeași vârstă. Și că, dacă stătea acolo de mai mult de două secunde, probabil că auzise conversația ei cu Fi și știa despre timbrul din vaginul ei! — Mă scuzați, spuse el cu un accent american, dar mă Întrebam dacă doriți ceva de la automatul de la băuturi. Chestia e că sunteți aici de ceva vreme și speram să pot să-mi iau și eu o cafea. —Vai, da, desigur, sări ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
amintesc imediat. Saul mi-a zis... Bert? Nu, nu Bert... Buddy, asta e. Buddy și Irene. Magnații murăturilor coșer, se pare. — Serios? Întrebă Rubby râzând. Eh, mă bucur că am rezolvat-o și pe asta. —O, Doamne, iar bat câmpii. Scuză-mă. Lipsă de somn... Deci, un doctor evreu se ține după tine. Dacă tot veni vorba despre Împlinirea fiecărui vis de-al unei mame evreice, sora lui Saul s-a căsătorit cu un doctor evreu. Mama lui Saul spune tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
o adevarată brută. — De fapt, nu trebuie să te deranjezi, Îi scăpă lui Ruby. Vezi, Îmi iubesc și Îmi accept corpul, considerând că sunt frumoasă Într-un mod unic. Claudia Încă se mai Încrunta de uimire când Îi sună mobilul. —Scuză-mă, Îi spuse Claudia lui Ruby, căutând prin geantă. Lovi „Răspunde“. —Mda? Ce? Claudia plescăi. —Uite, Marta, am fost destul de clară când ți-am spus că nu vreau să fiu deranjată cu chestiuni domestice În timpul zilei. Dacă Avocado are febră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
exagerate din buze, care au făcut-o să arate ca un pește tropical dubios. — Murăturile alea de pe masă arată mortal, nu crezi? De fapt, sunt un fel de expert În murături cușer. Vezi, soțul meu, Buddy, și cu mine... Mă scuzați, nu vreau să fiu nepoliticoasă, a Întrerupt-o Ruby, dar de fapt cu bunica lui Connor am de voribit. Nu te aștepta la o primire călduroasă. Între noi fie vorba, mi se pare că e o acritură. —Oh, nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
lângă ea. —Pari stresat, Îi spuse Ruby cu blândețe. Sigur te simți bine? Aseară m-am culcat după ora două, am avut o naștere de gemeni. Sunt cam obosit, asta-i tot. Iartă-mă. Hei, nu trebuie să-ți ceri scuze că ești obosit... Uite, știu eu ceva care s-ar putea să te ajute. Începu să-i maseze umerii. Erau duri, iar tensiunea Îi contractase mușchii. PLECARĂ DIN BRIGHTON pe la șase. Sam intra de gardă mai târziu și trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
de vinișor l-ar ajuta să doarmă bine, spuse Fi și adăugă că În frigider era o sticlă deschisă de Chardonnay. Îmi pare rău că tot țin discursuri despre chestia asta cu dietele, dar m-a marcat rău. Nu te scuza. Dacă tocmai aș fi făcut un copil și aș pune câteva kile pe mine, m-ar afecta și pe mine. Ruby deschise ușa frigiderului și scoase sticla de vin. Apoi se Întoarse către Fi și chicoti: Presupun că doriți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Les Sprogs. Fi Îi căuta lui Ben un pătuț de copil, pe care se oferiseră să-l plătească părinții lui Saul. Și, te mai vezi cu Sam? Întrebă Fi. Ruby spuse că da. O sunase imediat ce a putut să se scuze că o lăsase baltă și să o Întrebe dacă era liberă vineri. Ba chiar reușise să o mai și liniștească În legătură cu gafa cu CD-ul, povestindu-i cum Irene petrecuse ani Întregi dând anunțuri matrimoniale În numele lui În ziare evreiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Ai dreptate, ai perfectă dreptate, răspunse Sylvia. Dar Ruby Își dădea seama că nu e tocmai convinsă de ceea ce spune. Capitolul 12tc " Capitolul 12" Luni dimineață la ora opt și jumătate, Ivan cel Groaznic se Înființă la ușa lui Ruby. Scuze că nu venii sâmbătă, Începu el gâfâind ca un motor cu aburi. Încercai să viu, da’ uitai flotoru’ În autobuz. Azi am unu’ nou. I-am cerut lu’ omu de la magazin dă-mi dea ăl mai bun flotor. A, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
un copil. Apoi mai erau și alte telefoane - acelea care-l supărau mereu - ca cel pe care-l primise În ziua aceea la Brighton și mai apoi când erau la el acasă. Când primea unul din telefoanele alea, mereu se scuza și se retrăgea Într-un colț pentru a vorbi În particular. Apoi părea amărât și absent. —Vești proaste de la spital? obișnuia ea să spună. El se uita lung În gol și murmura ceva de Încuviințare vagă. Și nu părea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-mi deschid o afacere unde să vând haine pentru femei create special pentru bărbați. Mă gândesc să-i zic Fete cu Mâini Mari. Păi, atâta timp cât tu ești În regulă cu situația asta, spuse Ronnie, numai asta contează. —Sunt, acuma mă scuzați, trebuie să merg până sus să mă spăl pe mâini. După ce plecase, Ronnie s-a Întors la Ruby și i-a zis: — Și tu cum te mai descurci, draga mea? Ruby nu a vrut s-o Îngrijoreze pe mama ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

în luciditatea aceea, cu stomacul în ordine, eu o doream. Nu mai aveam încredere în mine însumi, pentru că în chiar momentul în care o priveam, îmi pierdeam orice respect pentru ea. Nu era nimic adevărat, n-o așteptasem să mă scuz, mă ascunsesem ca un vultur să-i sar în spate, s-o prind din nou. Ajunsese aproape lângă mine. Ar fi trecut fără să mă observe. Aș fi lăsat-o să dispară din oglinda retrovizoare și aș fi plecat. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
râu. Fără să-mi dau seama, ridicasem prea mult vocea, devenisem agresiv. Manlio mă fixa uimit, cravata roșie de cașmir îi intrase în paharul de cristal. La întoarcere, în mașină, mama ta, privind strada pe care plouase de curând, spunea: „Scuză-mă, cât poate câștiga unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră. Mai târziu, acasă, în timp ce făceam pipi am început să plâng. Înțelesesem brusc că îmbătrânisem. Acum însă, lipit de gardul grădinii aceleia infernale, râdeam, râdeam singur ca un nebun. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Sunt căsătorit. N-o priveam, o intuiam, într-o zonă nefocalizată, la extremitatea privirii. — N-o să mai vin, m-am întors să-ți spun asta... Își ținea capul plecat și mâna nemișcată pe nas, poate o lovisem rău. — ... Să mă scuz. — Nu-ți face probleme. Din nas îi curgea un firișor de sânge. M-am apropiat de ea și i-am prins bărbia: — Dă-ți capul pe spate. — Nu-ți face probleme, de ce-ți faci atâtea probleme? Un zâmbet inexpresiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Se strânge lângă mine în pat, vrea să facem dragoste. — Vrei să dormi? Nu mă mișc, rămân la locul meu: — Te superi? Se supără. Nu mă mai sărută, dar rămâne lângă mine, intenționat. Respirația ei grea mă îndepărtează de somn. Scuză-mă, sunt foarte obosit. Mă întorc, chipul ei este fier în întuneric. Corpu-i foșnitor sub cearșaf se îndepărtează de al meu. Îmi întoarce spatele. Aștept. Nu vreau să fie tristă. Întind mâna spre ea, mă alungă cu o ușoară mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
am ridicat de la masă să mă duc în baie. În coridor, terrierul soacrei mele a țâșnit dintr-un colț arătându-și colții. Am ridicat piciorul și l-am lovit. S-a îndreptat șchiopătând spre stăpâna care și fugea spre el. — Scuză-mă, Nora, l-am lovit din greșeală. M-am întins pe covor, într-una din camerele de la etaj. Mă simțeam ca un vierme istovit, care atârnă vara bălăbănindu-se de un vrej uscat, până când, amețit, cade fără zgomot pe pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de zombi, ce s-a întâmplat? — Au sosit pastele. La masă nu ascult pe nimeni, mănânc, mă uit în farfurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade pe față este splendidă. Mă gândesc la fata desculță din vitrină și la Italia care spune: anul acesta este la modă verdele. — Nu vrei prăjitură? M-am ridicat de la masă: — Scuzați-mă, trebuie să dau un telefon. Mă duc în cameră și formez numărul, telefonul sună în gol. Mă întind pe pat. Elsa intră: — Cu cine vorbești? — Cu nimeni, este ocupat. A intrat în baie să facă pipi, o văd reflectată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]