5,553 matches
-
progeniturile bastarde ale simbolurilor" și el mai susține că "minciuna extinde enorm aria posibilităților de a înșela". În termeni evoluționiști, era avantajos pentru strămoșii noștri să-și dezvolte inteligența machiavelică, prin care, alături de alte facilități, ei puteau să-și înșele semenii cu mai multă eficiență decît înainte; de ce, atunci, considerăm această abilitate ca fiind condamnabilă? În plus, atitudinea dezaprobatoare față de minciună datează de multă vreme. Minciuna, cel mai evoluat mediu al înșelătoriei de gradul patru, a fost condamnată de scriitori în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trebui să implice un oarecare grad de nesinceritate" (cf. Trivers 1985:395, 420). Pe de altă parte, Carrithers (1990:195) susține, referitor la societatea umană primitivă: În măsura în care individul a devenit dependent de un aspect al mediului înconjurător, în special de semenii săi configurați ca grup, înșelătoria ar trebui să fie doar o temă minoră, o distanțare de la consensul de bază. O a treia speculație este lansată de Bok (1978:18) care vorbește de situația cînd toate afirmațiile ar fi "adevărate sau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a fi suportat de majoritatea oamenilor". Mai recent, antropologul american Elizabeth Colson (1989:2) a observat că "oamenii reacționează la ceea ce cred că gîndesc ceilalți; este poate un noroc că nu știu de fapt care sînt adevăratele gînduri ale semenilor". În aceeași manieră, Kaufmann (1970:9) observă că "gustul pentru adevăr este deprins de puțini oameni". Scheibe este de aceeași părere (1980:21), arătînd că pacienți care "sperau să se întîmple un miracol" se vindecau mai repede decît cei care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-l vom primi la masa noastră. Ne e rușine să-l vedem, ne e rușine că situația noastră-i mai bună, dar la fel de rușine ne-ar fi și să ne Însoțim cu un milog. Deși pe moment, emoțional, Îl considerăm semenul nostru, ni se pare totuși stigmatizat de un rău (și de un viciu: faptul că nu muncește și se coboară la a se milogi) incurabil, care ne depășește și care nu mai e de resortul responsabilității noastre. Și, după intensa
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
astăzi, ne vine greu să Înțelegem că În alte vremuri cerșetoria nu era deloc nedemnă. Așa cum nu era nici sărăcia și alegerea de a te dedica strădaniilor spirituale, ignorîndu-le pe cele materiale și acceptînd cu umilitate să trăiești din mila semenilor. Ordine de călugări cerșetori au fost destule și-n lumea creștină și vrednicia monahilor nu era În niciun fel diminuată de austeritatea În care trăiau. În cerșetorie nu mai vedem azi acea demnitate senină pe care ne-o poate transmite
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
urmează cursul (și apocalipsa se amînă). Măcar În acest poem putem să acceptăm demnitatea la care a ajuns și să-l invidiem (respectuos) pentru răbdarea și disponibilitatea sa. Poemele bune recuperează deci handicapul milosteniei și fac din cerșetor nu doar semenul nostru, ci un fel de pildă vie pentru ceea ce noi, robiți muncii și prea țepeni În demnitatea noastră, putem atinge mult mai greu. Sau deloc. un cerșetor orbîn palma Întinsă doar fulgi de nea Ana Udrea Orbul de aici pare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
treia, pentru reputație" (paragraful 7). Chiar și când cineva nu caută câștigul, teama de alții duce la război defensiv, căci "anticiparea este pentru oricine cea mai chibzuită metodă de a fi în siguranță" (paragraful 4). Iar dorința fiecărui om ca "semenul său să-l stimeze la același nivel ca pe sine însuși" (paragraful 5) duce la conflict pe seama reputației. Dacă adăugăm lipsa guvernământului, acest amestec devine alunecos și malefic. Atâta vreme cât oamenii trăiesc fără a avea o putere comună care să îi
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și corect înseamnă a gândi la fel și invers. O exprimare corectă, clară include participarea conștientă a gândirii. Cine nu vorbește corect și nu scrie corect, adică gramatical riscă să-și micșoreze, câteodată chiar să anuleze posibilitatea de înțelegere cu semenii săi. Nu numai când vorbim și când scriem, ci și când gândim recurgem la cuvinte în propoziții și fraze. În momentul intrării în școală copilul posedă un limbaj rudimentar, câteodată defectuos, dar care îi ajunge pentru satisfacerea trebuințelor lui imediate
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
ajute să-și dezvolte calitățile, să-și corecteze defectele. Elevul nu este numai o ființă în dezvoltare, care are nevoie doar de un local, o programă și un călăuzitor sau un îndrumător spre a se forma, pentru a viețui în mijlocul semenilor săi. El constituie în primul rând un univers aparte, care diferă de la un individ la altul în funcție de: ereditete, mediul social, educația primită în familie până a venit în școală și chiar după aceea și de nivelul economic și cultural al
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
și aceea de a comunica reguli generale noi, care n-au putut fi însușite pe cale intuitivă în etapele precedente. Fiecare copil trebuie să aibă o cultură comunicațională și literară de bază, să fie capabil să comunice și să interacționeze cu semenii, oral și în scris, exprimându-și clar, corect și coerent gândurile, sentimentele și opiniile. Citind și rezolvând sarcinile prezentate, ei își vor dezvolta spiritul de observație, capacitatea de analiză și de gândire logică, formându și deprinderi de scriere corectă. Când
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
române. Scopul studierii disciplinei Limba și literatura română în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să comunice și să interacționeze cu semenii, exprimându-și gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om, să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viața de zi cu
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
să lăbărțeze mușchii și să asigure o falcă pasivă. Ca să vorbim ca savanții lui Molière, ideea face să stagneze sângele la creier, paralizând violența brațului și accelerând, poate, numai velocitatea piciorului. A trânti un pumn, la supărare, în nasul unui semen, este a trăda enciclopedia și cultura. Un bărbat cultivat nu dă niciodată: el face cocoși de hârtie, lipsiți de facultatea de a provoca hemoragii, și-i aruncă în spațiu. Un bărbat cultivat și binecrescut nu lovește; vârându-și mâna între
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simbol Conceptual, succesiunea "erelor" se suprapune în parte peste clasificarea stabilită de logicianul american Peirce între indice, icoană și simbol în raportul lor cu obiectul. Să amintim pe scurt, simplificându-le la extrem, aceste trei moduri de a face semn semenilor. Indicele este un fragment al obiectului sau în contiguitate cu el, parte a întregului sau considerată ca întreg. În acest sens, o relicvă este un indice: femurul sfântului dintr-o raclă este sfântul. Sau urma pasului pe nisip, sau fumul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iar civilizația apuseană nu părea a fi decât o umbră a gloriei trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat decât trecutul. Nu este de mirare că, în căutarea înțelepciunii, cărturarii medievali nu căutau să găsească idei noi la semenii lor, ci se întorceau către unii greci antici, precum Aristotel și neoplatonicienii. Deoarece acești gânditori medievali importau filozofia și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor: o teamă de infinit și o groază de neant. Cărturarii medievali au etichetat neantul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sau chiar fără să o practice deloc a îmbrățișat orbește și ideologia superiorității acestei religii ca unică depozitară a adevărului. Deschiderea spre ecumenism ca cerință politică adusă de schimbarea regimului dictatorial provoacă în aceste țări câteva reacții de neînțeles pentru semenii din țările cu mai veche tradiție democratică. Mai precis, trecerea de la absolutizarea unei religii la acceptarea pe picior de egalitate a conviețuirii tuturor confesiunilor religioase se face lent și întâmpinând opoziția ce vine, evident, dinspre religia care își pierde prerogativele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
frumos. Individul care nu analizează cu luciditate condițiile obiective în care se poate realiza ca subiect intră într-o cursă iluzorie către un proiect fără limite identificabile... Modul în care omul conștient trăiește emoțional și rațional interacțiunile cu mediul, cu semenii, exercită influență asupra comportamentului său, chiar asupra eredității sale (o ființă vie, spun geneticienii, este în același timp loc al interacțiunii și produs al acesteia. Mediul, educația, contează ca și genele. Individul devine uman atunci când intră în relație cu mediul
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
creat de familie, școală, comunitatea educativă. În cadrul relațiilor familiale, de vecinătate, pe stradă, în cartier se învață avantajele și limitele democrației, toleranța față de cei de altă culoare, cultură, religie, în aceste medii se deprinde ura sau nevoia de a iubi semenii. Libertatea în democrație înseamnă dreptul locuitorului orașului de a gândi, simți, acționa în așa fel încât să nu încalce libertatea celuilalt, a celorlalți. Faptul că un individ se naște și crește în democrație nu garantează că va deveni automat un
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
bazată pe comunicare mai mult sau mai puțin fragmentară, mai mult sau mai puțin reușită. Astfel, fiecare are obișnuințele, atitudinile sale față de semeni: de fugă sau de încordare, după cum se simte mai mult sau mai puțin vulnerabil, după cum vede că semenul este mai mult sau mai puțin redutabil. Fiecare își elaborează pentru a trăi, în mod mai mult sau mai puțin sofisticat, un sistem de protecție față de ceea ce-i vine de la ceilalți: riscul influenței, curiozitatea sau atașamentul. Pe scurt, un adevărat
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mai puțin redutabil. Fiecare își elaborează pentru a trăi, în mod mai mult sau mai puțin sofisticat, un sistem de protecție față de ceea ce-i vine de la ceilalți: riscul influenței, curiozitatea sau atașamentul. Pe scurt, un adevărat camuflaj transformă raporturile cu semenii în dialoguri ale surzilor. Noi avem obișnuința de a tria, de a interpreta ceea ce auzim, prin raportare la gândirea noastră, de a evalua cuvintele pronunțate în funcție de imaginea pe care ne-o facem despre cel care le pronunță. Rogers pretinde că
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
primite fără credință. Dar aceasta nu face de prisos cercetarea lor sau informarea despre ele. Sunt necesare amândouă, mai precis e necesară întâi o anumită cunoaștere a celor ce sunt primite apoi prin credință. Primesc prin credință taina unicității persoanei semenului meu, pe baza unei experiențe îmbinate cu credința, după ce am cunoscut întrucâtva și am exprimat unicitatea ei prin câteva trăsături generale. Cu atât mai mult sunt necesare amândouă în primirea Dumnezeirii lui Hristos. Opoziția dintre cunoașterea prin credință și neadmiterea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Creatorul însuși<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Aceasta e cea mai gravă cădere a omului, căci are cele mai grave urmări. Nemaicunoscând pe Dumnezeu ca existență personală, mai precis ca și comuniune personală supremă, nu mai vede nici valoarea personală a semenilor și comuniunea respectuoasă și iubitoare cu ei. Unde nu mai sunt persoane, nu mai e nici iubire, nici conștiința nemuririi lor. Totul devine o alcătuire de obiecte supuse unor legi, pe care omul, cunoscându-le în parte, crede că poate
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dați (Mt. 10, 8)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Darurile dumnezeiești nu ne vin toate și tuturor direct de la Hristos, cum afirmă protestanții și grupările neoprotestante (sectele), care neagă preoția. Ci harurile ne vin prin preoți, iar unele daruri, și prin semenii noștri. Căci Hristos vrea să se unească și prin aceasta în El. Dar Hristos nu e despărțit în aceste daruri ale bunătăților Sale, de noi. Ci e activ și El însuși prezent direct în noi prin alții, sau în comunicarea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
100.7., 101.1.-101.2., în PSB, vol. 5, p. 540) „Nu trebuie deci, nicicând, așa cum fac ereticii, să faci desfrânare față de adevăr, să jefuiești îndreptarul Bisericii, să-ți satisfaci propriile tale pofte și dragostea de slavă spre înșelarea semenilor, pe care mai mult decât orice se cuvine să-i iubești și să-i înveți să se țină strâns de adevăr. Este scris lămurit: Vestiți între neamuri faptele Lui (Ps. 9, 11), pentru ca cei care au auzit mai înainte să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pământ, și de cele din viața cealaltă. Poate fi, oare, o pedeapsă mai cumplită decât aceea de a fi pedepsit, în loc să fii răsplătit, pentru osteneli și sudori? Desfrânatul, lacomul, cel care se desfătează cu bunurile altora, cel care răpește averea semenului său au oarecare mângâiere de pe urma faptelor lor; mică, e drept, dar o au; negreșit, vor fi pedepsiți pe lumea cealaltă, dar cel puțin cât au trăit pe pământ s-au bucurat de toate. Dar nu se poate spune cât de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cu toți cei ce au crezut în El. Dar așa cum trebuie să cultivăm încă de aici iubirea pentru Hristos ca să fim obișnuiți cu ea când vom trece din viața aceasta, așa trebuie să cultivăm și iubirea și respectul față de toți semenii noștri. Trebuie să creștem mai ales spre nivelul iubirii sfinților față de Hristos, care se arată și în iubirea lor de oameni. Trebuie să ne facem și noi capabili să răspundem aceste iubiri și să-i urmăm pilda, să ne obișnuim
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]