4,921 matches
-
Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu care, folosit cu artă, „Poți zidi o lumentreagă, poți s o sfar m ... orice-ai spune”. „Zvârlind” pe obiectul perceperii „vălul alb” al artei, Rafaelii însuflețesc marmura, transformă senzualele Venere în Madone, imaginează din femeia banală „prototipul îngerilor din senin”. Gestul simplu de ridicare a vălului face ca ochiul rece să reflecte tern „o bacantă” - „femeie stearpă, fără suflet, fără foc”, „fața pală de o bolnavă beție, buza învinețită de-al corupției mușcat”. Portretul din urmă este însă un produs
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
refac pe aceleași coordonate situația incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment 25 de minute (și nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu sunet adânc, la sfârșitul slujbei Sf. Liturghii a Bobotezei. Schimnicii se închinau și se împărtășeau cu Sf. Cuminecătură. Bătrâna moașă, ca o umbră se strecură, cu o lumânare aprinsă, și i-o puse în mâinile încrucișate pe piept. ...Din senin, în văzduh se descătușă o vijelie... o dezlănțuire de stihii, cum nu s-a mai văzut. Anton închise ochii strâns... strâns până la durere, scrâșnind din măsele să crape, înnăbușindu-și cu pumnii în piept un geamăt. Când deschise ochii, moarta avea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă, cunoscându-le tactica de pregătire a atacului în haită. Siluetele, înșirate sus pe creastă, ca dăltuite pe seninul cerului, erau ținte clare, dar distanța era la limita de bătaie a puștii. Moșierul trase cu coada ochiului către Anton, care îmbătat de plăcere, n-avea de gând să tragă... ridică el pușca și luă linia de ochire. Pădurarul cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
simți un nod în gât, își drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu-se îndelung în ochișorii lui gălbui... zbrr.. și, dispăru printre crengi. Din nou, în pădure, se lăsă o liniște dumnezeiască... o tăcere sfântă. Cerul încă era senin, dar peste pădure se lăsă înserarea. Ce l-o fi făcut pe Anton să întoarcă capul, n-a știut... A privit roată cerul de deasupra, și, deodată ochii iuți ai pădurarului alunecară asupra unei tufe, care mișca, sus pe creastă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vagă idee despre cum ar trebui să se simtă o profesionistă. Rămăsese la Amabank doi ani de zile și apoi fusese racolată de Global Finance. Racolarea fusese o experiență foarte ciudată. Nu se așteptase niciodată să o sune cineva din senin și să îi ofere o altă slujbă și, în ciuda faptului că devenise mai încrezătoare în ceea ce făcea (cu toate că încă nu era foarte în largul ei), nu se considera cu adevărat expertă. În fond, nu studiase finanțele la facultate, deși înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că erau gemene și Darcey se simțise întotdeauna exclusă. Până în ziua în care Nieve se mutase lângă ea, Darcey nu fusese prietenă cu nimeni în mod special. Îi fusese întotdeauna teamă că va fi respinsă la un moment dat din senin, așa cum se întâmplase cu gemenele. Dar Nieve nu se purta așa. De fapt, Nieve părea să își dorească prietenia lui Darcey mai mult decât dorea aceasta să i-o acorde. Dar pe Darcey nu o deranja lucrul ăsta. Uneori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care era felul principal? întrebă Nieve. —Ăăă... vițel cu șuncă de Parma, răspunse Darcey. —Vițelul meu cu șuncă de Parma? Nieve făcu ochii mari. — Păi, da, rețeta ta. — În cazul ăsta, lasă-mă pe mine să gătesc, le zâmbi Nieve senin amândurora. De ce nu vă duceți voi doi în sufragerie să vă relaxați, iar eu între timp vă fac de mâncare? În chip de cadou de ziua lui Aidan din partea mea. Și tu ai scăpat de-o grijă, Darcey. —Eu... Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se uite în urmă. Hoinărind pe partea umbrită a unei străzi, ochii îi căzură pe vitrina unui agent imobiliar și se opri ca să privescă fotografii cu vile noi, vechi sau lăsate în paragină, care erau de vânzare în zonă. Din senin, se hotărî să meargă să inspecteze niște proprietăți de pe lângă lac. O oră mai târziu, se afla într-un câmp în fața unei clădiri dărăpănate; soarele îi pârjolea umerii și iarba uscată îi înțepa tălpile goale. Nu semăna prea tare cu vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
frumos, Și lângă ea a rămas! Mare diferență de ani exista ! Pentu ei nu aceasta conta: Se iubeau, se simțeau...împliniți, De-a dreptul erau fericiți! Cal si trăsură erau o aripă Ce atinge sublimul, Cu iubirea-n risipă, Străbate seninul În zbor și tumult! Credeți c-a ținut foarte mult? Trăsura fiind din cele ușoare, Ar fi dorit să tot zboare! Si calul, însă nu des, Și culmea, a fost înțeles! De mult cât a huzurit, Se-ngrășa, era obosit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
să observi, reușești să-ți dai seama că ai prins un fir. Era Într-un fel ca și cum ai căuta aur Într-un râu. Te duci În fiecare zi pe mal și dai prin sită grămezi de mâl, iar uneori, din senin, cu condiția să fii cu ochii larg deschiși, găsești o piatră micuță care e, de fapt, o pepită. M-am dus la baza scării și am privit În sus. Printr-un iluminator rotund, mare, pătrundea lumina, scăldând tablourile de pe pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prea Încântat. Eu, pentru că mă săturasem de genul ăla de treburi. Iar Kurt, pentru că este un profesionist. Nu-i sunt pe plac violența, balamucul, Înțelegi. Și Îi place să lucreze pe Îndelete, În legea lui. Nu să meargă așa, din senin, să facă o treabă fără să pună la punct un plan adevărat. — Seiful ăsta... Dieter Roșcovanul a aflat de el de la bărbatul din sufragerie, bărbatul pe care l-au bătut măr? Bock aprobă din cap. — Ce s-a Întâmplat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
astfel de gânduri În minte, m-am pomenit că dau tocmai peste milionar, care stătea sub un brad Înalt fumând un trabuc și fredonând Încetișor. — A, tu erai, zise el cât se poate de netulburat la vederea mea apărând din senin pe proprietatea sa, cu arma În mână. Credeam că e Îngrijitorul. Presupun că vrei niște bani. Pentru un scurt moment, n-am știut ce să-i spun. Dar apoi i-am zis: — Am Împușcat câinii. Mi-am pus arma În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru calitățile tale culinare. I-a aruncat un zâmbet. Își imagina ea sau era ceva ciudat acolo? — Chiar că e bine, aprobă ea, luând o cană din dulap. Nu-și dădea bine seama dacă era supărat sau nu. Întotdeauna era senin, chiar și atunci când turba de furie. Nu că o deranja, chiar îi ușura viața. Cum a fost la muncă? încercă ea din nou. Ce te-a ținut atât de târziu acolo? El oftă trist. — Știi vânzarea aia mare cu compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat pe Oliver la o parte și a încercat să se gândească la altceva. Apoi, sub o masă a unui bar, a văzut o pereche de pantofi de lac, albi cu dungi roșii. Trix! La prânz, ca omagiu adus cerului senin de afară și temperaturilor de peste 0 grade, Trix își epilase picioarele în baie și le dezvelise, însângerate și goale, pentru plăcerea întregii lumi. Aproape că o lăsase pe Ashling fără plasturi. Lisa a grăbit pasul, prefăcându-se că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pic mai interesant decât ce îmi faci tu, fusese explicația ei, deși nu era adevărat. Dar asta îl făcea să se simtă nesigur și îi dădea ei controlul. Muncă grea. Zăceau într-o blazare post-coitală. Ești minunată, spuse el din senin. Sunt? întrebă ea, ridicându-se într-un cot și aruncându-i un zâmbet malițios. Doar că am gusturi jalnice la bărbați, nu? S-a pregătit pentru o replică acidă din partea lui Jack, dar el nu făcea decât să își plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
căsnicia. Poate că mama ei avea dreptate și ar trebui să își ia un avocat. Dar, după ce a închis telefonul, nu se putea abține să nu se gândească la Oliver. Sentimente puternice ieșiseră la suprafață ca niște bășici și, din senin, ca într-un fel de acces de nebunie, a simțit un impuls de a ridica receptorul și de a-l suna. Gândul de a-i auzi vocea, de a se împăca cu el, o umplea de speranță. Mai simțise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o vei face sau nu. Nu era tocmai adevărat. Dacă era de acord să scrie articolul, ar fi fost un punct în plus pentru ea, dar nu avea de gând să insiste. Totuși, era mișcată de nesiguranța lui și, din senin, nevoia de protecție își făcu loc în inima ei. Serios, spuse ea încet. Sunt aici cu tine doar pentru că vreau să fiu. Nu am alt motiv. —OK, spuse el gânditor, după care începu să râdă. Te cred, ai o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
roșie ca focul, pictată cu puncte negre. Ea avea piciorușele mici și firave, dar era o buburuză deosebită, care mergea peste tot în lume, pentru a afla mai multe despre arbori. Numai că, într-o zi s-a pornit din senin o furtună puternică și a dus-o departe pe biata insectă. Când furtuna s-a oprit, buburuza se afla pe o insulă exotică, cu soare zâmbitor și cu copaci care mai de care mai ciudați . Un arbore de pe insulă a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
lăsat pe Georgie să stea în garaj, fiindcă tipul îi cerea din ce în ce mai multe chestii. I-a dat bani ca să-i închidă gura, dar el a rămas tot obraznic și îngrozitor. Apoi, în duminica aia Betty ne-a sunat așa, din senin. Băuse și-mi spunea Mary sau cam așa ceva. Mi-a zis că îi suna pe toți prietenii din agenda ei neagră, ca să obțină un împrumut. I l-am dat pe tati, iar el i-a oferit bani în schimbul unei întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plutind agale și m-a întâmpinat oarecum cu mirare. Bună ziua, mi-a spus apropiindu-se și glasul ei parcă era o harpă a înălțimilor de dincolo de nori, o asigurare caldă și primitoare, în timp ce privirea părea să i se identifice cu seninul cerului. Nu credeam că poate ajunge vreun om aici... cum ai găsit drumul? Mi-a spus îngerul meu cum să ajung, am ridicat eu din umeri. A, doar așa..., a înțeles ea și mi-a zâmbit prietenoasă. Altfel de unde să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pure, sclipind atât de aproape, în multitudinea de aripi care nu se speriau de mine, dimpotrivă, se adunau în jurul meu iradiind entuziasm... Însuflețitoarea s-a înălțat spre soare într-un vârtej de valuri transparente și s-a topit undeva în seninul cerului, dincolo de vârfurile munților. M-am trezit în mijlocul locului de joacă al îngerașilor, sferele de lumină săreau încolo și ncoace, trecând în viteză prin fața ochilor mei cu aripile lor. Cine ești? Ce faci? Cum ai ajuns aici? De unde vii? Cum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
întuneric și un tunel încâlcit, însă de la primul pas, peisajul s-a luminat deodată. Am ieșit dincolo de ușă pe platforma înaltă a unei clădiri, un turn sau un munte, nu știam exact, pentru că nu se vedeau decât norii și albastrul senin al cerului, pretutindeni. Din loc în loc, era și câte un cadru iridiscent al vreunei uși, la fel ca aceea prin care apărusem eu, doar un contur, dar care în mod sigur ducea undeva, la drumuri și posibilități infinite, chiar dacă nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Am zâmbit. Ca să vezi cine vorbește, am zis. Tu pari de-a dreptul scos de la congelator... de unde vii? Mi-a aruncat o privire gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un picior pe altul, dezghețându-se în lumina care plutea pe deasupra etajului senin, inundând înălțimile. A vorbit după o vreme, ca și cum încerca să aleagă vorbele potrivite. Nu știu, de undeva departe, de pe marginea unei prăpastii... alergam și deodată m-am pomenit acolo, în jur doar gheață și zăpadă, nimic care să-mi arate
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]