4,438 matches
-
căci pe-atunci gândul lui doar cocheta cu inventarea lor. În visele lui cele mai ambițioase apăreau deseori niște pâlnii înrămate pentru frumos, în care, cufundându-se în obscuritate, strălucirea lui kalon crea un efect de sucțiune, capabil să dreneze simțirea de lehamite. Își zicea că, dacă le-ar fi cuplat două câte două în partea de jos, după modelul clepsidrelor egiptene, prin răsturnare ar fi putut obține o mișcare prelungită, aproape continuă. Numai de-ar fi rămas strălucirea neafectată de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
convingeri puternice, certitudini aflate deasupra oricărei Îndoieli, adesea subiective, care sunt de domeniul evidenței și care nu au nevoie de o demonstrație rațională. Mai Înseamnă și normă, regulă comunitară, tradiție, Învățătură, gânduri Împărtășite, fapte, gesturi; o unitate de gândire și simțire, o coerență atitudinală. Oamenii caută puncte de sprijin, idei și norme care să corespundă aspirațiilor lor, care să-i orienteze În lumea În care trăiesc. Ei au nevoie de o nouă ordine, de o alternativă la o existență mohorâtă. Reprezentările
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și mai puțin pare că există componenta «spirituală». Nu sunt handicapați fizic ca la Lourdes, ci nemâncați, mizerabil Îmbrăcați. Eu cred În contagiunea socială mult și cred că, așa cum spun unii analiști, există o discrepanță din ce În ce mai mare Între gândire și simțire, În avantajul mare al credinței, al externalismului. Am citit ceva despre frici și se pare că la modă este și social anxiety disorder etc.”. Să fie criza, frica, nesiguranța declanșatorii acestor manifestări brutale și deloc creștine? O doamnă care lucrează
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
social Își poate prezerva demnitatea și Încrederea În sine, salvându-se În situații de criză. Mai putem identifica un efect al excesului de nexusuri: aruncarea la periferie, În desuetudine, a cuvintelor și sintagmelor care definesc normalitatea, coerența cunoașterii și a simțirii, experiența reușitei prin cultivarea valorii și muncii eficiente. Acestea pălesc În fața sloganului, a lozincii care Îndeamnă la unificare afectivă. În fața unor termeni ca „unitate”, „credință”, „solidaritate”, cuvintele care descriu normalitatea Își pierd vigoarea și sensul, cad În uitare, victime colaterale
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
actoricești individuale de a accesa seturi de roluri și personalități multiple. Acesta este un semnal de alarmă al erei informaționale, dacă nu cel mai important. Era informațională reclamă "magistrale" de gândire, vedere, vorbire insolit digitalizate dar, mai ales, "magistrale" de simțire profund umană. Cere maturizare spirituală și soluții neechivoc responsabile pentru gestionarea "relelor" din cutia Pandorei. Fiecare timp a avut parte de surprizele bune și rele ale propriilor artefacte, nebănuite de om, dar localizate pe comunități sau țări. Acum, rele și
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
cadrul convențional pentru diferite modele de explicitare a eticii, preponderant focalizate pe rezultate, pe consecințe în detrimentul cauzelor, motivelor. Cuvintele-cheie sunt "utilul" (tot ce este util este moral, utilitatea practică este piatra de încercare pentru adevăr) și "propriul discernământ" sau "propria simțire", în acord cu situații și cicumstanțe. Insă, cum ar mai putea evolua lumea, cum ar putea să se îmbunătățească acțiunile și practicile morale ale umanității sunt întrebări care nu-și găsesc răspuns în contextul teoriilor teleologice. Ca urmare, criticile suscitate
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
cu încetul... După cum subliniază Marcel Prévost, toți aceștia au "spiritul putred, simțurile surescitate". Sunt "toropiți, sleiți de acest Paris cumplit, care denaturează, moleșește, paralizează [...], epave șovăitoare, care nu-și mai cunosc nici propria dorință". Flirtul le-a devastat trupul și simțirea. Încetul cu încetul, își pierd capacitatea de a iubi și de a acționa. Cu fiecare flirt, devin tot mai "derutați, confuzi, deteriorați, cu sufletul surd și nesimțitor". Tabloul final al acestor seducătoare și cuceritori pe care îl înfățișează autorul este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îl sărută sălbatic. "N-am apucat însă nici să-i întrezăresc chipul, atât de brusc și de insistent i-a lucrat limba. Vârâtă în gura mea căscată, ca o vietate marină ce se zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur că s-a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
moralei duble și a statutului de inferioritate care le erau impuse. Fără a mai insista asupra subiectului, jocul amoros al flirtului participă din plin la această aventură colectivă, la această recucerire treptată a trupului, a libertății de mișcare și de simțire. Mult înainte de sus-pomenita revoluție sexuală, flirtul a contribuit, în felul său, la schimbarea regulilor jocului. El a revoluționat educația sentimentală, a zdruncinat echilibrul tradițional al relațiilor dintre bărbați și femei și n-a încetat să șfichiuiască interzisul, să împingă tot
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai din plăcerea mea, mai din îndemnul celor știuți atunci ca "pictori moderni", încep și eu a mă căuta, a voi să fiu expresiv, să fiu cum nu trebuie și vreme de câțiva ani să rătăcesc pe meleaguri străine de simțirea mea. Am făcut atunci și unele lucruri interesante, dar am credința că mai bine ar fi fost să nu mă fi lăsat tentat de șubreda dorință de a fi ceea ce nu-mi era scris să fiu. Eu sunt un emotiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
că-mi dai dreptate, nu? Și zicând asta, îi făcu o dezvăluire teribilă. Își deschise leptopul, de pe care îl invită să citească, de acolo din mesajele salvate, câteva dintre articole ei patriotice cum îi plăcea să le considere, pline de simțiri înalte, de trăiri mărețe și de sensibilitate. Pentru el era un adevărat miracol ceea ce vedea în fața ochilor. Față asta nebunatica era de fapt o altă față, profundă, matură, o româncă adevărată, cum îi plăcea ei să spună. -Se felicită în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
revoltă; uneori ironie, alteori negre-negre-voi deveni susurul răsăritului de soare sau de asfințit de soare al unuia ce s-a numit și ți-a rămas prieten: Pentru că nimeni nu știe Cum tainele ți-au dăruit ființă Te-ai despărțit după simțirea fiecăruia Fără ține am fi fost mai fericiți Suntem o lume neterminata Veneai Înspre furtună Pălmuindu-ți suferință Revoltă Îți aruncă În priviri Ploile Uraniei Mulțumesc omule că nu ai plâns Cred În tine În poezia ta Unde Dumnezeu s-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ore de iubire gândind la tainele firești ale-omenirii Încât, cu greu În urmă ta plasată nu m-am lăsat de dorul greu luată. Tăcerea ta, nemăsurate căi străbate când gândul meu, În chinuri mari se zbate, Și mă Întorc-pierdut de simțiri ale iubirii În lumea invincibila a firii. Și-atunci, inexorabila Îmi pare știrea existenței simțind, cum dragostea nicicând sfârșește”. Pentru ce a fost și va rămâne, Gubi-Gubi ,,... Maline , auzi cum suspina colegii? Vezi cum lacrimi calde, lacrimi sincere, pornite din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
limba literară ca fiind în același timp o valorificare a tradiției și o inovație în raport cu ea. De asemenea, marele poet a combătut insistent demagogia patriotardă și politicianismul categoriilor sociale care nu-i reprezentau pe români, nici prin origine, nici prin simțire și nici prin aspirațiile europene. Ideile susținute de Curentul istoric-popular au avut o mare audiență și astfel au devenit pedagogia de masă a românilor, avînd ca suport privilegiat patriotismul identitar bazat pe tradiție. S-a creat astfel un climat în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lingvistul Alexandru Philippide au văzut în Ștefan cel Mare gradul de înălțare maximă la care au putut ajunge vreodată românii. 114 Chiar mult mai tîrziu, aristocrația, reprezentată de boierime, nu era desprinsă de viața rurală și nu se deosebea prin simțire și prin manifestări de clasele de jos, așa cum constată G. Ibrăileanu în cazul lui Costache Conachi (Vezi G. Ibrăileanu, Opere, vol. VII, Editura Minerva, București, 1979, p. 271-284). 115 Aceasta este explicația telegramei de supunere trimise de întîistătătorul ortodoxiei românești
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină/ Că din întunecime nu pot ieși-n lumină/ .../ Și însă ce-i Horațiu ?... Un om fără simțire,/ Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El, om de lume, vesel, încununat cu roze/ Asistă chiar în viață l-a sale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
venită la Tomis spre a-și regăsi iubitul exilat, Iulia rememorează prima lor întâlnire, când s-a lăsat prinsă pe vecie în mrejele poeziilor lui : De atunci în exaltare,/ Gândind la tine numai, la tine, poet mare,/ Mi-am îmbătat simțirea cu-a tale poezii/ Ce pot să redeștepte pe morți între cei vii (V 7). Ca și celelalte curtezane cucerite de arta poetului, Actea e gata să-l urmeze pretutindeni : Unde-i voi să mergem, noi mergem bucuroase,/ Ovidiu, de-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
V-lea (p. 34). Partea centrală a lucrării urmărește în cele șapte tragedii eschiliene păstrate până astăzi etapele ivirii omului tragic în lupta sa cu concepțiile trecutului și în silința de a găsi graiul și gestul propriu, desprinzându-se de simțirea lirică (p. 34). Cu o formă primitivă, mai apropiată de cantată decât de dramă, Suplicantele prezintă înfruntarea dintre două grupuri de personaje la fel de vinovate de lipsa măsurii : Danaidele, care refuză însoțirea cu vreun bărbat, și egiptenii dornici să le impună
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Agamemnon, secvența dedicată întoarcerii comandantului din războiul troian și uciderii lui de către soție, cele două personaje din prim plan pregătesc figura dramatică a lui Oreste. Ajuns la maturitate sufletească și plinătatea conștiinței (p. 224), remarcabil prin obiectivitatea judecății și modestia simțirii (p. 225), pătruns de misiunea sa regală, dar cu presimțirea vie a nimicniciei omenești (p. 227), Agamemnon moare plătind conștient vinovăția neamului, dar fără a atinge gradul de umanitate prin care păcatul strămoșilor ar putea fi biruit (p. 230). Când
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
supune orbește ordinului divin, protagonistul lui Eschil consimte la această rânduială conformă propriilor intenții de a-i pedepsi pe cei ce i-au provocat durerea (p. 263). Personajul ajunge să fie responsabil pentru faptele lui, iar pe de altă parte simțirea individuală, raportându-se la o lege, se face sentiment moral. Voința individului caută să iasă din unitatea omogenă a rasei și din determinismul biologic (p. 263). Detaliile morții lui Agamemnon furnizate de Electra precipită decizia lui Oreste de a acționa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de membru al Academiei și se bucură de stimă, fără ca localnicii să le cunoască mai precis ascendența. În secolul al XIX-lea, în anii zbuciumați 1821, 1848 și mai ales după declararea independenței României, în 1877, țărani din Bran, cu simțirea lor românească, au sperat că se apropie vremea reunirii cu Țara, care pentru ei era dincolo de munți, peste o graniță dureroasă, dar simplu de trecut. Din depresiunea Branului se putea trece cu destulă ușurință și s-a trecut adesea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
mult domeniul imens pe care îl ocupă în universul societăților post-industriale distrugînd încet particularitățile estetice și culturale care în acest sfîrșit de mileniu își mai au încă rădăcinile în identitățile naționale, ba chiar în acel patrimoniu comun de reprezentare și simțiri ce constituie identitatea europeană. În domeniul muzical, inclusiv în formele cele mai novatoare și mai futuriste pe care această artă și le-a însușit în cursul ultimelor două decenii, bătrîna Europă nu a jucat nici pe departe un rol secundar
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
rafinat. Iașul de altădată ar fi rămas mai puțin liric, poate chiar mai sărac, stingher și inestetic, lipsit de scânteieri și refracții fără evocările, impresiile, amintirile, portretele lui, ale unui poet nu numai al "florilor", ci și al celui cu simțiri adânci, febril reverberate în atmosfera "dulcelui târg". CA ÎN BABILONICELE GRĂDINI Micul meu rozariu din grădină, printr-o exacerbare a imaginației, se poate transforma oricând în uriași trandafiri suspendați. Însăși Semiramida ar fi încântată, volubilă și voluptuoasă mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sensibilizarea formelor de exprimare care au străbătut timpul, mai mult, după Șt. Augustin Doinaș, "traducerea imaginară" este locul geometric de întâlnire cu peristasul cultural plecând de la modelul englez. Poetul nostru își mărturisește experiența unică prin "dialogul imaginar" cu iubirea, cu simțirea omenească desăvârșită, atingând clipa supremă a sonetului său. Dar câți mai gustă azi iubirea platoniciană cântată de Vasile Voiculescu? 93 Înclinația spre îndoială și interogație poate să anunțe un semn al cordialității cu filozofia și apoi certitudinea intrării în zona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
en passant, de oameni care nu depășesc nivelul unor comentatori ocazionali. Un fenomen ce ține de sociologia artei trebuie adus numaidecât în prim-plan: există prea mulți autori care, scriind à la Bolintineanu, cu desuetul lor arsenal și cu o simțire epidermică adună "bani albi pentru zile negre" din lozinci puse pe note (vorba lui Călinescu), în timp ce tineri de talent (însă nu îndeajuns îndrumați) așteaptă cu anii să fie incluși în planurile editoriale. Am organizat în sfârșit un festival anual internațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]