5,099 matches
-
accesibil, nu îl înțeleg. De aceea este necesară adaptarea textelor la nivelul de înțelegere al copiilor. În prelucrarea textelor se va lua în considerare nivelul de dezvoltare a vocabularului copiilor care citesc basmul, dar și nivelul de dezvoltare al construcțiilor sintactice ale propozițiilor. Nu vom folosi fraze lungi, complexe cu copiii de grădiniță, ci vom alcătui propoziții simple, scurte pentru fiecare imagine din carte. Aceste propoziții, scrise cu litere mari de tipar se lipesc sub imagine. La copiii școlari, în alegerea
Copilul deficient de auz ?i cartea by Chira Dorina [Corola-publishinghouse/Science/83928_a_85253]
-
în analiza sa, nivelul fonematic (particularități fonetice, rima, organizarea strofei), nivelul lexico-semantic ( particularități lexicale arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o analiză pe volume de poezie, urmată, de una pe niveluri de expresivitate și de originalitate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu rigla (literaritatea, sau defamiliarizarea), nici că referința extratextuală este o iluzie, nici că autorul e o iluzie a unei origini sintactice, nici că cititorului Îi poate fi creat un portret robot universal valid, nici că stilul a murit, nici că literatura se manifestă numai istoric sau numai computațional, nici că valorea literaturii este funcție de normă imuabilă sau individuală. Dar se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai aventurăm În bărcile revoluției sexuale a cărei ștafetă ar fi preluat-o directoarea revistei de artă contemporană Art Press, Împreună cu partenerul ei. Cartea aceasta este interesantă probabil În primul rînd pentru că În prezența ei orice glosă filozofantă cu coregrafie sintactică minuțioasă și retorică sofistă Îndelung exersată devine ridicolă. Cartea lui Catherine Millet intervine În literatura franceză pentru a separa - acum, dacă nu e deja prea tîrziu, și tind să cred că e - apele: ne lăsăm legănați de cîntecul de sirenă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mașinii prin excelență, ale cărui elemente se găsesc expuse în Principiile lui Descartes 17. Cu siguranță, intervenții exterioare pot frîna, deturna și îngreuna mișcarea, dar principiul rămîne neschimbat. Trebuie doi subiecți vorbitori, avînd în comun un stoc minim lexical și sintactic, făcînd schimb într-o arie semantică comună cu intenția de a comunica. Ca și telefonul pe care trebuie să-l ridice ambele părți. Acest model este stocastic, atomistic, mecanicist. Stocastic, căci comunicarea se face pas cu pas, în acest moment
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
știința cognitivă ia "cauza mintală" literă cu literă. Există o determinare directă între starea mintală și comportament, și această determinare se va studia. Totalizare, ba chiar totalitarism: orice cauzare, în orice domeniu, este de ordine "computațională". Spiritul este o mașină sintactică: Legătura se face, cu Pylischyn și Fodor, între filosofia analitică, filosofia spiritului și computare. Nici o scăpare în afara acestei triple participări, a acestui triplu nivel. Ceea ce rămîne semnificativ, în privința celor două metafore ale mașinii de reprezentare și ale mașinii de exprimare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a unei sculpturi. COMPOZIȚIE - O dispunere a elementelor vizuale creând un întreg autonom, echilibrat și structurat astfel încât configurația forțelor să reflecte semnificația formulei artistice. Compoziția se referă la dispunerea elementelor în spațiul bisau tridimensional; compoziția culorii se bazează pe raporturi sintactice, precum asemănarea, complementaritatea și contrastul, precum și pe relațiile dintre culorile primare și secundare. COMPOZIȚIE BIPOLARĂ - O compoziție bazată pe doi centri separați, menținuți în echilibru în jurul centrului de echilibru. CONSTANȚĂ - Gradul în care obiectele lumii fizice sunt percepute fizic ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
n-au fost văzuți de hăndrălăi/ faldul de mătase rece/ îl vântul mișcă și-l petrece". Culorile dominante sunt negrul, roșul ca piatra de chinovar, albastrul vânăt, corai, verdele, argintiul, auriul. Vocabula misterioasă și nouă, trăind alte legi morfologice și sintactice, realizează sintagme noi: rapiți papiți, nerudă, nefrate. De asemenea, vine cu construcții arhaice tot atât de frecvente ca în volumul "Zoosofia". Limba poetică capătă o înfățișare spectaculoasă,dar familiară nouă, formula este cea a "Horelor" argheziene, universul este infantil, burlesc, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
individuali (pe realizarea „personalității” din interior, prin predispoziții ereditare și prin acțiunea unor forțe intrapsihice), minimalizând importanța sistemului normelor socio-culturale și morale; Opusă acestor trei direcții de interpretare, cu caracter reductivist, este concepția „bio-psiho-socială și culturală”, care reprezintă o viziune sintactică asupra „personalității”. În perspectiva acestei ultime concepții - la care vom face, în continuare, unele referiri - „fenomenul de frstrație” are o condiționare multiplă: ca orice alt fenomen psihic, el se produce și se dezvoltă în realitățile persoanei cu ambianța socială și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și mai puțin perturbările de aspect formal ale judecății, respectiv cele de derulare ale acesteia; judecata poate lăsa chiar impresia de desfășurare logică, deoarece sesizăm prezența, în structura ei, a acordului între subiect și predicat, și construirea corectă a enunțului sintactic la nivelul propoziției și al frazei. Tocmai în aceasta stă și marele ei pericol pentru bolnav și pentru cei din anturajul său, care nu-i pot sesiza de la început caracterul aberant, patologic. Mai ales în „paranoia” bolnavul poate avea un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aceea de restructurare mentală. După cum se știe, dincolo de ceea ce este fluid, ambiguu, ambivalent, în mit există o coerență, o logică am putea spune coercitivă. Dar, în cele din urmă, această logică nu se limitează numai la înlănțuirea imaginilor, la rigoarea sintactică ce reglează narațiunea sa. Oricît de fragmentat, oricît de limitat poate părea, fiecare mit conține, este el însuși o viziune globală, bine structurată asupra prezentului, asupra evoluției colective. În cultul întreținut în 1940 în jurul persoanei mareșalului Pétain adulat deopotrivă ca
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fluviului imens*. G. de Maupassant, "Un normand", în Poveștile becaței, p. 253 Un procedeu asemănător de dinamizare a descrierii constă în recategorizarea elementelor statice care formează elementul descris, atribuindu-le seme "animate" și "dinamice" (la nivel semantic) și, în plan sintactic, statutul de subiect al unui verb de acțiune. (42) [...] undeva cîmpia începea să coboare ușor în pantă și, în josul unei văi largi, nu foarte adînci, apăru un pîrîiaș îngust [...] spre apus se ridicau cîteva pante mici [...]. S. Lem, L'Invicible
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
simplă, se aseamănă cu o definiție din dicționar". Mai mult: Prin sistem descriptiv înțeleg o rețea verbală de formă fixă care se organizează în jurul unui cuvînt-nucleu, rețea formată din metonimele acestui cuvînt, în plan lexical, legate între ele prin stereotipuri sintactice. (1978, p. 194) Nu putem astfel să nu ne gîndim la clișeele descriptive criticate atît de Breton, cît și de Flaubert în Bouvard și Pécuchet (apropo de inevitabilele "fecioare curate", "castelani posaci", "cerșetori filosofi" și alți "valeți ștrengari" ce apar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Structura socială devine realitatea psihologică a copilului în curs de dezvoltare prin însăși modelarea actelor sale de vorbire" (10, p. 61). Sociologul englez distinge două tipuri de coduri: elaborat și restrîns. Codul elaborat presupune un nivel mai ridicat de organizare sintactică și selecție lexicală; el oferă celui ce-l utilizează o gamă largă de alternative în alegerea elementelor sintactice, în timp ce, în condițiile codului restrîns numărul alternativelor este limitat. Din punct de vedere psihologic, codul elaborat ușurează orientarea spre exprimarea intenției într-
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
10, p. 61). Sociologul englez distinge două tipuri de coduri: elaborat și restrîns. Codul elaborat presupune un nivel mai ridicat de organizare sintactică și selecție lexicală; el oferă celui ce-l utilizează o gamă largă de alternative în alegerea elementelor sintactice, în timp ce, în condițiile codului restrîns numărul alternativelor este limitat. Din punct de vedere psihologic, codul elaborat ușurează orientarea spre exprimarea intenției într-o formă explicită, codul restrîns inhibă însă o astfel de orientare. Utilizarea unui cod elaborat depinde de accesul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de împrumuturi și al acomodării "românești" a acestora, pot da indicii importante pentru direcțiile de evoluție flexionară. Nenumăratele schimbări din domeniul discursului au și ele diverse reflexe la nivel gramatical (precum frecvența neobișnuit de mare a unor forme și tipare sintactice, clișeizarea unor sintagme și a unor enunțuri; alunecări de sens și valori speciale ale unor forme și clase gramaticale; preferința pentru una/unul dintre formele și tiparele de construcție sinonime/cvasisinonime etc.). 2. DOMENII INVESTIGATE; ORGANIZAREA MATERIALULUI 2.1. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
și pentru sine, ci pentru reflexele lor gramaticale. Pe de o parte, sunt prezentate fenomenele gramaticale în dinamica lor actuală (productivitatea actuală a diverselor tipare flexionare ale substantivului și ale verbului; frecvența deosebită a anumitor forme gramaticale, proliferarea anumitor tipare sintactice, concurența diverselor clase și forme, stadiul actual al variației literare libere, raportul dintre normă și uz etc.). Pe de altă parte, interesul se orientează spre fenomene discursive semnificative pentru exprimarea orală, dar care se extind și în alte realizări ale
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
din șapte capitole. Exceptând capitolul final, dedicat utilității practice a cercetărilor de dinamică a limbii (concluziile rezultate din monitorizarea principalelor posturi de radio și de televiziune), restul capitolelor urmează organizarea din GALR, pe clase lexico-gramaticale și pe tipuri de construcții sintactice. Sub fiecare capitol sunt incluse mai multe titluri, a căror așezare respectă criteriul relațiilor de conținut. În funcție de obiectivele fiecărui articol, volumul examinează fie fenomene de ansamblu (de exemplu, capitolul Trăsăturile flexionare ale substantivului în româna actuală sau capitolele despre dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
scurte de timp și a asigurat verificarea acesteia. ● De ordin teoretic. A permis examinarea conceptului funcțional de sincronie dinamică și a modului diferit de manifestare a acestuia în diversele compartimente ale limbii (altfel funcționează pentru nivelul morfologic, altfel, pentru cel sintactic, altfel, pentru cel discursiv-pragmatic). A oferit posibilitatea aplicării unei perspective integratoare gramatică - pragmatică, absolut necesară pentru surprinderea faptelor "în mișcare". Mișcarea/Schimbarea rezultă atât din fenomenele de diacronie în sincronie, cât și din manifestările discursiv-textuale și stilistico-pragmatice diverse. ● De ordin
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
serré) ca limba: închis perfect implică precizia valorilor (cea mai mică nuanță schimbă cuvintele); multitudinea tipurilor de valori; numărul imens de termeni, al unităților acționînd în cadrul sistemului; dependența reciprocă și strînsă a unităților (a tuturor termenilor) între ele; totul este sintactic în limbă, totul este sistem" (CLG: 69). Consecința naturii sistematice este faptul că apariția sau dispariția unui element antrenează modificarea sistemu-lui, în schimb faptul că piesele jocului sînt din lemn sau fildeș nu afectează sistemul. Doar mărimea numărului de piese
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sincronie/diacronie, limbă/ vor-bire, Peirce introduce presiunea contextului social materializat în norme, convenții, "habit" (obicei). Simplificînd inevitabil lucrurile (dar cum a remarcat pertinent Paul Valéry simplul este fals, dar complexul este inutilizabil), am putea spune că la Saussure domină perspectiva sintactică pozițională a semnelor (metafora jocului de șah ca principiu explicativ pentru funcționarea sistemului limbii nu este fortuită), iar la Peirce esențial este aspectul explorator, euristic al devenirii infinite a semnelor semioza nelimitată. În fond, cele două direcții nu sînt incompatibile
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
naturale" de semnificanți cu sunete (cu toate acestea "cocoșul german" cîntă /kikiriki/, în timp ce "cocoșul englez" cîntă /cock-a-doodle-doo). Mai frecventă însă decît această motivare la nivelul marginal în limbă (cf. pertinența formulării saussuriene: "Cuvîntul cîine nu mușcă") este iconicitatea la nivel sintactic, menționată de Peirce ("Aranjamentul cuvintelor în propoziție trebuie să se realizeze iconic pentru ca propoziția să poată fi înțeleasă" C.P. 4.544), dar ocultată de continuatorii lui Saussure. Totuși, cercetări recente (cf. numărul tematic consacrat iconicității limbilor naturale din "Zeitschrift für
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Greimas); iii) analiza relațiilor dintre unitățile narative și manifestarea lor discursivă (raportul histoire-récit-discours). Autorul Morfologiei basmului începe prin a disocia funcțiile, altfel spus segmentele recurente de acțiune, personajele pentru a defini povestirea doar prin concatenarea funcțiilor. În momentul restituirii unității sintactice a lanțului sintagmatic se va lua în considerare și rolul jucat de personaje a căror listă (agresorul, donatorul, auxiliarul, persoana căutată, mandatarul, eroul și falsul erou) nu este independentă de cea a funcțiilor: "Numeroasele funcții se grupează după anumite sfere
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
programului cînd căutarea este în beneficiul său. a1 A1 A2 A3 În diacronia constituirii acestui model trebuie amintiți Lucien Tesnière care în Elemente de sintaxă structurală (1959) recurge la noțiunea de actant subiect și actant obiect pentru a descrie structura sintactică a propoziției, Vladimir Propp cu cele șapte sfere de acțiune și Étienne Souriau (Les 200.000 situations dramatiques). Souriau distinge în textul dramatic: • Leul sau forța tematică orientată (subiectul care inițiază acțiunea); • Soarele sau valoarea dorită de subiect (căsătorie, reușită
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acțiunea); • Soarele sau valoarea dorită de subiect (căsătorie, reușită socială etc.); • Pămîntul sau beneficiarul valorii vizate (familia eroului, comunitatea din care acesta face parte etc.); • Marte sau opozantul; • Balanța sau arbitrul; • Luna sau adjuvantul. Pornind de la aceste modele de orientare sintactică, Greimas le dă o investiție semantică: "actanții apar sub forma de sememe construite, ca locuri stabile în interiorul rețelei axiologice" (A.J. Greimas, 1966: 185) și spectaculară (prin filiera Souriau: "microuniversul semantic nu poate fi definit ca întreg de semnificație decît
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]