4,209 matches
-
satul ardelean. Discursul narativ, fluent, se organizează în jurul evenimentelor obișnuite ale vieții de la țară: conflicte între săteni (Alte vremuri), superstiții (Farmece, Deocheată), ridicarea pe scara socială (Domnul mamei), iubirea care nu ține seamă de starea materială (Hârca), războiul (La gura sobei), alcoolismul ca pricină a răului social (Clanța). Același mediu, surprins într-un moment generator de discuții contradictorii, se află în comedia O ședință comunală (1907). Cartea Calvarul unui gazetar (1930) este o suită de amintiri ce descriu amănunțit perioada detenției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
copii și o nevastă ciudată, așa că m-am bucurat teribil cînd Linder m-a anunțat că mi s-a oferit apartamentul, în centrul orașului, la 8 minute de teatru. Ce casă frumoasă! Cu curte interioară, tavanul foarte sus, mare cu sobă pe lemne și cu vedere spre trei puncte centrale al orașului. Eram aproape fericit! Nicăieri nu avusesem o asemenea locuință! La Timișoara am avut cea mai fructuoasă etapă a carierei mele regizorale: deci, nu l-am dezamăgit pe Hansi! Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să devină scriitor. Mama, Rosina Tucci, a fost afectată de o boală gravă care a adus-o în scaunul cu rotile. Încă de copil, Dante a fost fascinat de cărți și de "pommedìje" (povești folclorice) ascultate cu nesaț la gura sobei. Relatează el însuși într-o poezie scrisă la 13 ani: "Seara colind/ din casă-n casă/să ascult basme/povestite de bătrâni/ în preajma vetrei/ca un cerșetor/ce are nevoie de-o bucată de pâine". Stabilindu-se la Roma, a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
director de ziar că scrie despre ele. „Barbet se uită la cărți, cercetându-le cotoarele și coperțile cu grijă. O! Sunt foarte bine păstrate, exclamă Lousteau. Călătoria nu-i tăiată, ca și cele de Kock și Ducange. Nici cea de pe sobă, Considerațiuni asupra Simbolismului, nu-i tăiată, dar ți-o dau pe gratis, căci n-am ce considerațiuni să mai fac și eu asupra ei. Păi atunci, zise Lucien, cum o să-ți faci articolele? Barbet se uită foarte mirat la Lucien
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
atunci m-am dus la casa ei... a lor... să mă mai încălzesc și eu oleacă... Gh. P. unu: (a înțeles, și nu iartă) Aha!, adică să te încălzești lîngă fosta nevastă, da? Gh. P. doi: Nu, tov. Pavel, lîngă sobă..., nu lîngă..., păi eram despărțiți, nu? Gh. P. unu: Ei, și? Gh. P. doi: Ei, și ea..., tov. secretar, a profitat de mine... asta-i..., și m-a forțat să... am doi copii acuma... Gh. P. unu: Te-a forțat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să mai scrii? și, dacă pot pune Întrebarea, de ce scriitorii au renunțat prea ușor la a mai Încerca să cucerească lumea prin literatură? Pentru că, În fond, dacă miza scrisului este strict individuală, victoria unui scriitor nu se consumă la gura sobei ci, dincolo, În mintea cititorilor. IV. Literatura angajată. Naturalism, autoficțiune, libertinaj, trash Realitatea nu va fi niciodată Îndeajuns de ultragiată În mod romanesc. Orice-ul care trece astăzi drept ceea-ce-vine-de-la-sine cere să fie Încă și fără Încetare nemăsurat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe ruguri/ Cu sfinți sub ai osândei grele juguri." Dar erosul este mai îndurerat și semeția face loc modestiei: Pe tot cuprinsul tău, eu niciodată/ În care stau întreagă n-o ocup./ Un scaun doar, o masă la văpaia/ Din sobă cu hârtii ce-ades le rup." Rămâne de asemenea preocuparea gravă pentru definirea versului lui și a artei poetice: " Cum să te cânt, să fie/ pe măsură/ Cuvântul cu slăvitul tău avânt?/ Dă-mi cântul nerostit de nici o gură/ ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1969; "Discurs împotriva metodei", Editura Eminescu, 1971; "Poeme mecanice", Editura Dacia, 1973. În "Aproape sonete" (1969), I. Drăgănoiu are o poezie limpede sub raportul formei, încercând o notă de originalitate; ipostaza este a însinguratului, a intrusului: "Ascunde-te, mamă, în sobă de fiul tău nepriceput." Un motiv obsesiv în poezie sunt întoarcerile: "Ieri te-am mințit. Am să mai plec odată./ Odată, doar, și-am să lipsesc puțin." Poetul este chemat de cineva care-l așteaptă, de mari depărtări. Chemări care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poeziei interbelice: pământul, satul, casa părintească, nunta din Ardeal, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, mitul strămoșilor. Satul poetului este legat de vremea copilăriei, pământul este cel al acestei epoci: "și apoi toamna singuri, acasă/ frigem bureți târzii pe-o sobă înnoptată,/ ieșea fumul încet pe hornuri cu viață/ și ne trezeam deodată în zori/ opriți de ninsoare" ("Pământul"). Pe acest pământ, într-o viziune dramatică și halucinantă, este casa părintească. În cumpăna fântânii stă răstignit tatăl, pârghie este mama înșurubată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
exprimate: noi iubim, cineva, altcineva, astfel și nu altfel, "noi", care venim cu un întreg trecut de luptă, sau "noi" care n-am protestat niciodată, oameni în toată firea, oameni într-un moment istoric, "noi" care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bani, o pereche de botine bărbătești 12 lei și bacșiș 50 de bani”3). Peste trei ani, notează că „standardul de viață” era cam acesta: „perechea de pui 3 lei, cursa la o trăsură 2 lei, curățatul unui coș de sobă 90 de bani”4). Clientela îi aducea: „în 1906 - 5039 lei, în 1907 - 4439, în 1908 - 10980, în 1909 - 14000 lei”5). Descreșterea leului se accentuează în timpul războiului. La 6 decembrie 1916, aceeași autoare, care acum conducea Spitalul Colțea din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bărbați, care cunoaște slăbiciunile sale: "Poporul îl venerează încă, da, îl venerează. Vorbește-ne de el, bunică, vorbește-ne de el..." Aici, semizeul bătăliilor nu este decît un nefericit, trădat de destin, mănîncă pîine neagră și doarme lîngă focul din sobă. De fapt, dincolo de dezordinea proiecțiilor onirice, din numărul mare de imagini cristalizate în jurul aceluiași personaj, putem spune într-un fel simplificînd că se pot desprinde patru modele esențiale. Sînt patru modele, cu cel mai bogat conținut mitic, care, în multe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu un călugăr capucin care cînd plouă iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
uzul MAI: „Sus-amintita mănăstire este ocupată în prezent de un singur călugăr; din 28 de camere ale mănăstirii, 15 sunt bune de locuit, restul de camere necesitând reparații, întrucât în acestea plouă din cauza acoperișului stricat. Pentru încălzire, majoritatea camerelor au sobe de teracotă, acestea necesitând mici reparații. Chiliile mănăstirii sunt actualmente rechiziționate de GAS. Întreaga clădire a mănăstirii este construită din piatră. În curte se găsesc 2 biserici din care una este folosită de credincioșii satului. În partea de nord a
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
unde o femeie naște ,,o mândrețe de băiat, să-l sorbi într-o lingură de argint și nu alta." Oaspetele aude la miezul nopții un fâlfâit de aripi la fereastră. Ursitoarele îi prezic noului-născut: "să trăiască cât tăciunili acesta din sobă"; "o să aibă mare noroc, dar n-o să se bucure de el". Moșul reușește să schimbe cursul destinului multă vreme. Ia tăciunele din sobă, îl înfășoară într-o basma și-l dă părinților copilului. "Cât o trăi tăciunele, copilului vostru n-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nopții un fâlfâit de aripi la fereastră. Ursitoarele îi prezic noului-născut: "să trăiască cât tăciunili acesta din sobă"; "o să aibă mare noroc, dar n-o să se bucure de el". Moșul reușește să schimbe cursul destinului multă vreme. Ia tăciunele din sobă, îl înfășoară într-o basma și-l dă părinților copilului. "Cât o trăi tăciunele, copilului vostru n-o să i se clintească nici măcar un fir dă păr pă cap, da dacă tăciunili o să să facă cenușă și o să să stârpească, atât
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Editura Științifică și Enciclopedică. Platon. (1992). Banchetul, Timișoara, Editura de Vest. Platon. (1993). "Philebos", în Opere, vol. VII, București, Editura Științifică. Platon. (1995). Legile, București, Editura IRI. Popper, Karl și Lorenz, Konrad. (1997). Viitorul este deschis. O discuție la gura sobei, București, Editura Trei. Ritzer, George. (2010). Globalizarea nimicului. Cultura consumului și paradoxurile abundenței, București, Editura Humanitas. Ritzer, George. (2010). Mcdonaldizarea societății, București, Editura Comunicare.ro. Robin, Léon. (1996). Platon, București, Editura Teora. Robu, Maria. (2008). Empatia în educație. Necesități pedagogice
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
semnalate autorităților de către institutor, rămâneau nerezolvate. Iată o astfel de petiție: România Școala primară de băieți no. VII Sucursala no. 1 No.18 Iassii, 1870, oct 31 Domnule primariu, La menționata școală urmând necesitate de construirea din nou a tuturor sobelor, care, fiind foarte vechi, nu se pot încălzi și fumegă cumplit, de reparațiunea zaplazului, care este căzut și parte aproape de a căde, de cârpirea acoperământului caselor pe unde plouă etc. , subsemnatul, conform art. 71 din regulament, cu tot respectul aduce
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
locuiau în vecinătate. Oricum nu fuseseră niciodată cu adevărat utile - rutina oficială impusese să nu fie niciodată utile. Și așa s-a dat ordinul să fie arse pe ascuns, în mare secret. S-a auzit că fuseseră arse într-o sobă din Camera Lorzilor. Soba, umplută până la refuz cu aceste calupuri ridicole, a incendiat lambriurile; lambriurile au incendiat Camera Comunelor; ambele camere au fost făcute scrum; au fost chemați arhitecți, pentru a construi altele; și am ajuns deja la al doilea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu fuseseră niciodată cu adevărat utile - rutina oficială impusese să nu fie niciodată utile. Și așa s-a dat ordinul să fie arse pe ascuns, în mare secret. S-a auzit că fuseseră arse într-o sobă din Camera Lorzilor. Soba, umplută până la refuz cu aceste calupuri ridicole, a incendiat lambriurile; lambriurile au incendiat Camera Comunelor; ambele camere au fost făcute scrum; au fost chemați arhitecți, pentru a construi altele; și am ajuns deja la al doilea milion cheltuit în acest
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de comunicare guvernamentală instituționalizată. Pierre Mendès France, președinte al Consiliului, a înțeles deja și a utilizat, în alocuțiunile sale radiodifuzate, beneficiile apropierii de mijloacele de informare în masă, copiind astfel exemplul american dat de președintele Roosevelt, al flecărelilor la gura sobei. Intervențiile prim-miniștrilor în mass media, începînd din 1981, sînt prezentate în tabelul de mai jos, întocmit de M. Dagnaud din surse SID. Deducem de aici opțiunile diferite în privința suportului predilect și a intensității actelor de comunicare. Prim-ministru Mauroy
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
liberă a afectivității; poetul e un epicureu, un hedonist chiar, care glosează pe tema odei horațiene către Taliarh, încearcă să fixeze clipa în anluminura versului, elogiază fericirile periplului mundan: „Citește-mi din Horațiu iar și iarăși / poemul despre Taliarh, cu sobe / în care plâng păduri - cu vinuri vechi / ajunse ca oleiul, în cecuburi. Și-am să te-ascult încet, nespus de-ncet / când timpul vine calm și trece peste.” Iubitorul de clasicități se dezvăluie ca un sentimental, un trubadur autohton, boem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
ale lui Jules Ferry încep să producă efecte concrete, marea majoritate a școlilor sătești puteau fi caracterizate printr-o suită de adjective nu tocmai onorante: "Întunecoase, umede, neventilate, nemobilate, neluminate, neîncălzite sau mirositoare și afumate atunci când un foc sau o sobă era aprins(ă), în care trăgea curentul, neprimitoare și urâte" [...]. Colac peste pupăză, "cele mai multe școli nu aveau curte, darămite latrină" (Weber, 1976, p. 304). În multe astfel de școli, în care dascălii erau la fel de ignorați cu privire la materialele didactice cu care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viziunea lui Bachelard, ia naștere tocmai din această interacțiune a contrariilor, binele și răul: "El strălucește în Paradis. El arde în Infern. El este plăcere și tortură. El este bucătărie și apocalips. El este plăcere pentru copilul așezat cuminte, aproape de sobă; el pedepsește, în același timp, pe orice neascultător ce vrea să se joace prea de aproape cu flăcările sale. El este stare de satisfacție și respect. Este un zeu tutelar și teribil, bun și rău. El poate să contrazică; el
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
structuri mai complexe a limbajului este dată de semnificația părților ei componente. Ea va fi confruntată cu observația elementară că o combinație de cuvinte, care au, fiecare în parte, semnificație, nu constituie întotdeauna o propoziție cu sens. O expresie ca „Soba simte dureri.“ (vezi Cercetări, § 350 și 351) are drept componente numai expresii familiare, pe care noi le înțelegem. Cu toate acestea, nu putem conferi un sens propoziției ce rezultă din combinarea lor. Știm că expresia „a simți dureri“ este strâns
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]