35,079 matches
-
că aveam cu adevărat chef de prânzul Baby Buggy al lui Phoebe a doua zi: singurele lucruri la care mă puteam gândi erau chitanța aceea de la hotelul din Londra și ce naiba urma să-i spun lui Hunter. Dar când, trăgând speranța că el va fi de aceeași părere cu mine, i-am spus lui Thack că eram prea ocupată la birou ca să mă mai pot strecura să merg și la prânzul lui Phoebe, el a făcut exact pe dos și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Giles, spuse ea, apucându-mă strâns de mână. Brusc, expresia feței deveni neobișnuit de vulnerabilă și de dulce. — Păi, chiar sunt. Sylvie, Îl iubesc la nebunie. Exact așa cum am prevăzut. —Deja? i-am spus, cu Îndoială. Nu mai e nici o speranță. Nu o să-l mai văd niciodată. Iar el are de unde alege dintre cele mai frumoase fete din Moscova. De ce ar vrea o divorțată? suspină ea. Este bărbatul care nu poate fi găsit pe Google și bărbatul care nu ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e deja luat. Crezi că-l pot recâștiga? — Cum poți recâștiga un bărbat dacă nu a fost niciodată al tău? am Întrebat-o. Lauren râse, fără prea mare tragere de inimă. Înseamnă că-mi mai rămâne doar asta. Singura mea speranță să-l revăd este inima aia, ea este șansa mea. Sunt foarte sigură că a flirtat cu mine la meciul de polo. Dar bărbații logodiți sunt Întotdeauna cei mai mari amatori de flirt. Of! Numai că Sally nu va vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
său proiect pornit din dragoste. Hunter nu avea decât să meargă la astfel de Întâlniri inopinate de afaceri la S.J. Phillips oricând voia. În timp ce mă duceam din nou la culcare, dintr-o dată somnoroasă și relaxată, m-am gândit plină de speranță că poate Hunter lua bijuteria acum, că era În Europa. De-abia așteptam să-l văd. (Și nu doar bijuteria era cauza, pe cuvânt). Phoebe are mai mulți prieteni-bară-parteneri de afaceri decât are președintele Statelor Unite. Nu era de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eu citind sfârșitul mesajului: Vei fi Încântată să afli că fundul tineresc al lui Henri a Început să șteargă amintirea chinuitoare a frumoșilor ochi albaștri ai domnului Moscova. Dacă nu primesc curând un semn de viață de la Monterey, există o speranță reală pentru mine să-l pot uita de tot. La atac pentru nr. 5! — Cred că el ar trebui să facă repede o mutare, spuse Hunter. —E logodit, dragule, pari să uiți Întruna asta. — Da, așa e, zise Hunter, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Oricum, m-a pus să-i promit că nu voi spune un cuvânt, dar colierul ăla Îi fusese de la bun Început destinat ei. Nu pot să cred, am murmurat eu. Ești sigură? Chipul sumbru al lui Marci nu lăsa loc speranței: — Pentru că, scumpa mea, Sophia s-a dus și a luat colierul ăla Împreună cu el. Au mers la nu știu ce magazin de bijuterii amândoi În ... Italia... sau... nu, În Londra! Așa e! un magazin de bijuterii din Londra care Îi place reginei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
coadă ca să poată intra În minunata cutie de sticlă. În clipa aceea, un autobuz Își descărcă marea Încărcătură de turiști francezi. M-am uitat la ceas - era 5:55 P.M. —Cât durează să stai la coadă? am Întrebat, plină de speranță, un paznic. —Patruzeci și cinci de minute, spuse ca un automat. Dar... „trebuie să-l prind pe soțul meu În flagrant de adulter peste cinci minute“, Îmi venea să-i spun. Doamne, era deprimant. —Pot să cumpăr bilet de intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că eu Întârziam la o ședință de spionat amanta soțului meu. —Vă rog să sunați la rezervările speciale pentru MOMA, la numărul de telefon 212-555-7800. M-am uitat la ceas. Era deja trecut de ora 6. Nu mai era nici o speranță. Totuși, descurajată, am Început să formez noul număr. Când făceam asta, am simțit o bătaie ușoară pe umăr. M-am Întors: era Marci. —Nu reușesc să intru, m-am văitat. Marci, cu o expresie neobișnuit de severă pe chip, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Fay La Foe 2000, un sicriu din plexiglas, care conține un joben și o masă de lucru. Ce loc macabru pentru o Întâlnire romantică! — Unde o fi el? șopti Marci. Poate că... poate că un vine, am spus, plină de speranță. Pe neașteptate, Sophia făcu un semn cu mâna. Când făcu asta, brățările de aur Îi zornăiră sexy - iar nervii mei zornăiră cuprinși de durere. De-abia suportam să o privesc, dar am privit-o. Nici nu mai respiram de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fost găsit? A fost mișcat din loc? Când a fost văzut ultima oară în viață? Era alăptat la sân sau cu biberonul? Întrebările par puse la întâmplare, dar tot ce pot să facă medicii e să elaboreze niște statistici, în speranța că, la un moment dat, vor putea stabili un tipar. Camera copilului era decorată în galben și albastru, cu perdele înflorate la ferestre; lângă leagăn se afla o comodă de răchită. Mai era și un balansoar alb. Deasupra leagănului atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o pasăre cântând afară. Dar nu și pe Patsy Cline. Afară e destul de enervantă și-așa hărmălaia traficului. A-i adăuga Concertul pentru pian în re minor de Chopin nu rezolvă câtuși de puțin lucrurile. Dai mai tare muzica, în speranța că o să acoperi zgomotul. Ceilalți dau și ei muzica mai tare, ca s-o acopere pe a ta. O dai din nou mai tare. Toată lumea își cumpără boxe din ce în ce mai mari. E ca într-o cursă a înarmărilor. N-o să câștigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ceva care să sperie lumea. Cinci copii, cinci episoade. În felul ăsta, îi facem pe oameni să citească serialul cinci duminici la rând. O să promitem că vom explora cauzele și tiparele legate de sindromul morții infantile subite. O să ținem trează speranța. Unii încă mai cred că puterea vine din cunoaștere. Putem să le garantăm clienților care cumpără spațiu publicitar un public-țintă cât se poate de implicat. Afară începe deja să se răcească. Mă întorc în redacția de știri locale și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de specii indigene de rozătoare, dar și vreo câțiva oameni mai ghinioniști în fiecare an. Îmi vine în minte descântecul, nu-mi dau seama de ce. Mie, una, zice Mona, când îi dau cartea înapoi, îmi plac tradițiile străvechi. Îmi pun speranța că, nu știu cum să spun, călătoria asta va fi pentru mine ca o căutare de sine. Și că o să mă aleg cu un nume indian și, zice, că o să sufăr o transformare. Stridie scoate o țigară din săculețul Hopi și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întâmplat. O să-l vindec pe Patrick cu o vrajă din carte. Capitolul 22 Umblăm prin Midwest ascultând la radio un post pe unde medii, și o voce bărbătească ne spune că doamna doctor Sara Lowenstein a fost o făclie a speranței și moralității în acest pustiu al vieții moderne. Doamna Sara a fost o moralistă nobilă și neabătută, care nu accepta decât o comportare virtuoasă și strictă. A fost un bastion al standardelor celor mai înalte, o torță care-și arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick. Vrea să se sfârșească totul aici. Blestemul. Puterea. Singurătatea. Vrea să distrugă toate bijuteriile în care oamenii își pun speranța că-i vor mântui. Toate reziduurile care supraviețuiesc talentului, inteligenței și frumuseții. Toate mizeriile decorative lăsate în urmă de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor lor umane. Poșeta îi cade dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pară rău de brună; e așa, ca o patimă; îți dai seama, nu poate fi dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la ea, m-aș lecui, ori m-aș îndrăgosti. Eah! La anii noștri, avem timp, avem speranțe. Plec, zice ridicîndu-se vreau să mă bărbieresc, să mă schimb... Să faci curat în garsonieră rîde Mihai. Nu... M-ai înțeles greșit. Cu puștoaica e treabă curată; i-am reținut cameră la hotel. N-a fost de mult pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fata se ridică de pe scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească. Merge în față, rotește puțin scaunul de lîngă șofer, pe care stă, de obicei, ghidul, se așază căutînd o poziție cît mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hotărînd să rămînă pe una din canapelele din hol; în bar, e și fum și zgomot de la magnetofonul reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de reviste și ziare, în speranța că ar putea găsi ceva. Aduce băutura, se așază alături de secretarul literar, ciocnesc și sorb în tăcere, învăluiți de întunericul colțului de hol unde s-au retras. Au ceva? întreabă secretarul literar, arătînd cu privirea în direcția standului. Actualités roumaines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor găsi numele undeva, pe vreuna din pagini. Ca, pînă la urmă, revista să ajungă sub arbust, unde, de obicei, se opresc cățeii plimbați seara... Și totuși, frumoasă!" conchide Mihai, cotind spre alimentara din fața hotelului. Mihăiță! se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cunoscut-o "ce naiba găsește la leșinata asta?!" -, s-a mirat, stupefiată, și, considerîndu-l bleg, a început să-l ignore. Imediat, jocul subtil de forțe s-a schimbat. Asista cu plăcere la repetatele avansuri ale lui Radu, fără să-i dea speranțe, fără să-l refuze. Cînd i-a cedat, a făcut-o din toată inima, lăsînd totuși impresia c-o face doar pentru a se împlini voia șefului, ceea ce l-a îndîrjit pe Radu, aprinzîndu-l de-a binelea. L-a înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a mea. Cînd am discutat piesa, am cunoscut-o bine, ba, surîde Mihai, jucîndu-se cu paharul am încercat să-i fac și curte... A-a se dumirește Vlad, dînd gata paharul -, de-aceea... Numai că, începînd prin a-mi da speranțe, femeia mi-a dat o replică, așa cum faci cînd îndepărtezi discret mîna cuiva. Se împacă foarte bine cu bărbat-su, mereu împreună la cumpărături, la teatru, la film, deși... totuși... Larma din restaurant acoperă vocea lui Mihai, făcîndu-l să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu că-n ultimul timp... De fapt... Da, boala mea... Evadări a avut și înainte... Azi, măcar pentru că avem un copil, numai pentru asta și tot trebuia să vină înaintea mea! Zăpada a acoperit complet vagonul... Trebuia să-i dau speranțe lui Mihai! Nu, nu revanșă; asta nu-i o soluție, dar pentru că, oricum, Radu mă va părăsi... Alături de Mihai aș fi fost o soție fericită, aș fi... Doamne!... Mîine, ori poate peste cîteva zile, cînd vom fi scoși de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
buze cauciucul tetinei, dar, numai după prima înghițitură, scuipă, opintindu-se să verse, însă alerta studentei și a tatălui, care le distrage atenția, îi face să uite de greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, după ce a mîncat, zărind între timp traistele, s-a retras să învețe, schimbată dintr-o dată, cu ochi răi, de dușmancă. Ea, în aceeași stare de fericire nelămurită, a continuat să se învîrtă prin casă, cu urechea ciulită mereu, în speranța că va auzi țîrîitul soneriei (telefonul le fusese ridicat), sau că geamul camerei sale va fi lovit de vîrful degetului. "Mîine îl caut!" și-a zis, dar a doua zi o așteptau necazurile, interogatoriul formal, în timpul căruia unul, fost elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o cu brutalitate și a înjurat-o mîrșav trezirea ei (a "doamnei Bujoreanu", apoi, după Eliberare, a "tovarășei Bujoreanu") cu adevărat la realitate. Ce i-ar fi putut răspunde acum Mariei?! Că cel pe care îl așteptau amîndouă, singura lor speranță, e cel pentru care a fost dată ea afară din învățămînt?! Minciuni, Maria-dragă, minciuni! Astea-s pretexte. Dar, țin minte, mi-ai spus odată că te-a reclamat unul... Aa, s-a prefăcut femeia că rîde un elev ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]