5,679 matches
-
de fapt dacă-i suntem compatibili și ca biocâmp. Altfel spus, dacă am „chemat“ În casă ceva „după chipul și asemănarea noastră“ sau nu. Doar că prețul Îl va plăti tot ea... căci planta nu și poate „lua picioarele la spinare“... Oricum, „exilul“ ei va deveni ceva mai suportabil, precum acela al lui Ovidiu, care a găsit În „aspra“ Geție un poet: Cotyso... „Radioalmanah“, 30 ianuarie 1999 37. Ce-ar fi dacă? Ce-ar fi dacă? Nu-i musai, căci am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e destul să conving pisica să se culce pe acel loc. Ea va anula deficitul energetic care a cauzat necazul, chiar dacă ea Însăși va suferi. Altfel spus, dacă pisica face asta, și o face
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o face mai gustoasă, ci preîntâmpinării precipitării carbonaților, care ar face-o necomercială, transformându-i În bicarbonați solubili. Alții au Înșelat și mai rău; și-mi aduc aminte de berea pasteurizată, desigur mai scumpă, care nu era decât trasferul pe spinarea consumatorului a prețului avantajului obținut de producător, anume conservarea pe timp mai lung a calităților comerciale. Asta a fost ieri. Să vedem ce a fost alaltăieri. Etalonul calității berii, anume aceea de Pilsen a fost, vreme de trei secole, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fel sunt mult mai puține, leul de pildă care, ca monedă națională mai e și... „puțin“. Știe toată lumea că, dacă iubesc animalul, apoi planta o venerez, deși dintr’un motiv cât se poate de egoist adică, prin excelență, uman: pe „spinarea“ frunzei ei trăiesc... Dar, despre familie Îmi vine mult mai greu să vorbesc, chiar dacă fie doar vreo 4% dintre specii sunt dioice, adică alcătuite din niște Ele și niște Ei; precum urzica. Chiar și așa, nu pot vorbi decât despre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici... „Meridian“, 5 ianuarie 2001, ora 10,53 14. Lacul codrilor... Ce-ai cu mine, Moti, de-mi tragi gheruța pe spinare? Păi nu vezi că stai degeaba cu cartea aia În față? Nici măcar nu citești, ca de obicei pe vremea asta, „Strigoii“. De altfel, cred c’o știi pe de rost. Sau nu Înțelegi fila asta: „Lacul codrilor albastru/Nuferi gelbeni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totuna cu omul. Mda. E tartrazina, adică E102. Mai trebuie ceva, căci până acum muștarul meu e doar o zeamă. Aha! Un Îngroșător. Să pun făină? E prea scumpă. Mai degrabă xantan, produsul de biosinteză al unei ciuperci, Xanthomonas, pe spinarea căreia s’au Îmbogățit unii de când el a devenit E415; un fel de gelatină care se Întinde cât vrei. Și așa, zeama ce seamănă a muștar doar la gust și culoare devine și densă, o pastă. Chiar apetisantă, căci limba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
blidele voastre, Însă doar dacă e vorba de fripturică ori de pește, pe care vi-l extrag chiar din tigaie, fără să băgați de seamă; cam așa vă Învăț „pisicile“ să fie gospodine, cum zicea bunica lui Cristi. Îmi risc spinarea dar, pe legea mea, hoție se cheamă numai atentatul la o proprietate, iar În Natură nu există așa ceva, ci doar uzufructul, adică tragerea de foloase din ceva, cât se poate. Peștele din tigaie - al vostru, ziceți voi - e tot atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și corecteze interlocutorul: divorțată... Adică, În traducere, tot liberă... Și astfel m’am lămurit de tot de ce prietenii mei bipezi sunt cu toții doar domni, iar Între prietenele mele tot bipede chiar eu greșesc adesea, riscând o coadă de mătură pe spinare, căci nu le pot citi actele de identitate: doamne, domnișoare, văduve, divorțate: Ei, bipezii, sunt nesemnificativi, pe când Ele sunt esențiale. Cică omul s’ar fi eliberat de instincte; nici pe departe, zic eu, riscând un cucui, chiar de la buna mea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i cade de pe masă, o ajută să rămână cumpătată, căci altminteri... Iar pentru asta ei trebuie să trăiască. Unul e chiar iepurașul care ar roade-o cu cea mai mare plăcere. Și, cum varza nu-și poate lua rădăcinile la spinare, Îl mulțumește dar Îl și Înșeală. Anume, varza Își Împarte frunzele În două: unele capcană pentru Soare, altele magazie pentru substanța de rezervă, acea știută de tine căpățână. Dar, șireată, ea acumulează și În tulpină, adică În cotor, ceva după cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și de simbol. Căci o atare coroană nu mai e purtată de cineva ci, Încununând un popor, e păstrată cu sfințenie În tezaur. 5. Între două tururi Bag de seamă Cristi, că ți-a prins bine gheruța trasă deunăzi pe spinare: te-ai dus conștiincios la vot, chit că asta ți-a dat peste cap programul tău duminical - nici nu mă gândesc că voiai să te spovedești - și sper c’ai votat obiectiv. Că nu ți-a ieșit pasiența, și Îți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mine, acela artificializat nu de altcineva, precum pisicuța din poveste, dar de mine Însumi, devenire pe care am urmărit-o cu Îndărătnicie Încă din pruncia speciei. Ce să merg pe picioarele date de mama Natură, când o pot face pe spinarea calului, apoi În căruță - până aici mai treacă-meargă -, iar acum În automobil? Ce să port pe umeri o blană ori o pânză - iarăși treacă-meargă până aici - lăsate chiar ca moștenire, când pot fabrica vâscoză, tergal, melană, atât de multă Încât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de uger. Se spală ugerul cu apă rece sau cu rouă. La oi, laptele cel rău se mulge tot mereu și se aruncă, iar târla se schimbă în fiecare noapte. Scroafele se oblojesc cu apă rece și se freacă pe spinare cu apă sărată. - Arsura. Se pun pe zona arsă cartofi tăiați în felii sau lapte acru. Dacă arsura e mai veche se pune pe ea balegă veche de capră neagră, pisată bine și dată prin sită deasă. Sau, se amestecă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îndurate în văzul lumii. Iată ce ne povestește bătrânul nostru consătean, Ion Vodă : - «Eram cioban la munte, și într-o seară cum stam de vorbă noi ciobanii în jurul focului, numai iacă intră-n stână nenea Cârțan cu desagii lui în spinare». - «Sara bună, fraților, zise lăsându-și desagii jos și-și scoase năframa de la brâu să-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații noștri de dincolo
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
femei ale satului : -«Oare ce fel de pescuit face Remus pe valea Bâlii în sus, de-l văd în toată săptămâna urcând cu rucsacul greu, că deabia îl poate urni, ca să coboare seara tot cu sacul acela, gol, lipit de spinare». Și nici na trebuit să și-o pună de două ori, pentru ca foarte curând Remus Budac să dispară de pe drumurile sale săptămânale obișnuite, ba chiar să se audă, că a fost dibuit tocmai când de sub o piatră anume, scosese o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul e atemporal 15 și că veșnicia s-a născut la sat16, el se revendică din Eminescu. La Blaga satul trăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mareșalului? Iată-i opinia: "Malaxa este tipul clasic al omului acaparator, pentru care nu există nici morală, nici conștiință, nici iubire de țară. Există numai iubire de bani, adunați cu orice mijloc, oricât de odios ar fi el și pe spinarea oricui..." Oare ar fi lăsat Antonescu Filarmonica din Iași să zacă nereparată, proptită cu bârne pe dinăuntru, vreme de 18 ani? Probabil că nu. Deși țara era în plin război (1943), el aprobă construirea unui nou sediu pentru Conservatorul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din cerdac, înlemnesc: dinspre grădină, venea pe cărarea dinspre fântână, lipa-lipa, o namilă de lup cât un vițel, nu alta! Și îi sticleau ochii-n cap, ca două mărgele de jeratic, încât am simțit un compres de gheață pe șira spinării! Și, cu inima cât un purice m-am tras iute înăuntru. Am învârtit cheia în broască. Și-am tras iute și zăvorul. Profiră! Sai repede că dă lupul peste noi...! Atâta am apucat să strig... Și, dintr-un salt, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mă grăbeam, de ce mi se părea că oile-mi fac împotrivă. Se împrăștie ba la stânga, ba la dreapta. Și nu se mai satură de păscut. Brrrr, gălbează...! Am prins a mă răsti la ele și a le pocni pe șira spinării cu bățul; și-l trimiteam și pe Ursu, să le strângă mai grămadă, pe cele răzlețe, și le concentram și mânam pe firul drumușorului. Dar, pe măsură ce mă grăbeam spre casă, trăgeam cu coada ochiului și în urmă, să văd: poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu coada ochiului, spre lighioana aceea spurcată, blestemată, care băgase frica-n mine, și-mi pusese picioarele pe spinare. Și când reușeam de vedeam ce se mai întâmplă-n urmă, ce constatam? Arătarea aceea mare, cenușie, semeață și lălâie, coborâse între timp Dealul Obrejii. Se-ndreapta spre cele trei podețe, tocmai unde oprisem eu cârdul oilor. Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era prezentat ca un acrobat, care traversa pe o frânghie subțire peste o apă adâncă, neagră, învolburată; frânghia se îndoia până aproape de firul apei, iar bietul nostru "erou" se ținea cu amândouă mâinile de dânsa și, când ajungea la mijloc, spinarea îi atingea ușor luciul apei, iar sub caricatură scria: "omul care a văzut moartea!... sau G.F. luând nota 5". ... Aflându-mă, în ordine alfabetică, pe la jumătatea grupei, am intrat în sala de examen pe la orele 11, am tras biletul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ți vine rău. Tot ce-nvârte el pe-aicea e În parte cu gestiunea Cooperativei Glina, cu primăria și cu șefu’ de post Cosmescu. E ceva de nu se poate cum Îi mânjește și-i prostește pe toți. Vai de spinarea lui aia țapănă, că mulți mănâncă de pe urma lui. Tot ce aduce șoferii ăștia cu basculele e mai mult de furat cu acte-n regulă de pe șantiere, și el le ia mai mult pe nimic. Aia e, vere, că-i dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l țin, Încă-l țin, cu toatele că de mic copil el a muncit din greu ca să se ridice și să facă din puțin mult, de n-ar fi de mirare ca tot necazu’ ăsta cu ciocuri și gheare pe șira spinării să i se tragă tocmai de la atâta muncă. Foarte repede ți-ai fi dat seama cu ce se Îndeletnicise de mic copil. Grilaje, plăci de beton pentru garduri, porți de fier și alte chestii, d-astea, se făceau— nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trecuți de patruzeci de ani cu manuscrise depuse, așa că nu e cazul să vă simțiți complexat. — Practic, eu n-am cum să fiu un tânăr autor. Până la vârsta asta am scris mai mult decât poate să ducă un catâr cu spinarea. Peste două sute de kilograme de hârtie am umplut cu scrisul meu. Mă rog, asta vă privește. Tot ce pot să vă spun e că acest concurs va decide cine va intra În antologie și ce romane vor fi publicate. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din material de blugi și o pereche de raiați negri Încinși cu o curea de piele Împletită, cu cataramă nichelată. Mi-e că doar cu hainele astea s-a ales din alergătura lui pe plajă cu coșul cu floricele În spinare. Vreme de două luni și ceva, da, zi de zi zece-cinșpe kilometri de mers prin nisip, știam și din nou Îmi aminteam și mă scuturam anevoie de amestecul de nostalgie și autocompasiune lăsat În mine de corvoada aia, deloc diferită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu cu cinci pași Înaintea noastră. Ca și cum el ne-ar duce pe noi, nicidecum noi pe el. Toată vara a alergat pe nisip cu coșul de floricele În spinare și-i și mai tinerel decât noi, trăpașu’ ăsta corcit de văr-miu. Numai să-i arzi un bici pe cur și s-ar duce de nu l-ai mai vedea În două minute. Încetinește doar ca să tragă cu urechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]