6,992 matches
-
persoană și valorile morale. Valoarea este aceea care satisface o dorință sau o trebuință umană. În sensul acesta, valorile pot fi: binele moral, adevărul filosofic, frumosul estetic, dreptatea și sinceritatea În relațiile dintre oameni, sfințenia, sacrul și divinul În sfera spiritualității religioase, exemplul sau modelul În educație, curajul și eroicul În acțiuni, iubirea și respectul, Înțelegerea și Îngăduința. Între persoană și valori există o permanentă relație. Valorile nu implică numai o simplă satisfacere a unor trebuințe, ci ele corespund și unor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un adevăr suprem spiritual, prin descoperirea absolutului. Natural că trebuie să vedem, În cele mai sus menționate, tendințele ideale ale Eului personal. Revelația transcendentului este reprezentată, În plan psihologic și moral, prin comuniunea omului cu Dumnezeu, În cadrul acestei relații de spiritualitate pură. În sensul acesta, Eul reușește să depășească realitatea temporală a lumii și să se deschidă către eternitate. Transcendența se poate realiza fie prin practici religioase (rugăciunea, isihasmul, extazul mistic etc.Ă fie prin acțiuni de factură pur psihologică (creație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și o unitate care se bucură de o valoare absolută și eternă”. Persoana este un tot care poate fi comparat cu Întregul lumii. Ea nu poate fi gândită separat, exclusiv din punct de vedere biologic, psihologic sau sociocultural. Ea este spiritualitate, și prin aceasta dobândește valori morale care o plasează În registrul unei existențe spirituale și transpersonale, Înfățișând-o ca ființă morală (N. Berdiaev, De la destination de l’hommeă. Astfel, descoperim că o simplă definiție a persoanei ar fi unilaterală și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoana are tendința de a se depăși pe sine continuu. Ea nu poate accepta limitele care-i sunt impuse. Conștientă de existența acestor limite, persoana le opune nevoia afirmării dorințelor și aspirațiilor sale de a trece dincolo de ele, În registrul spiritualității. Convergența reprezintă Împlinirea acestor aspirații ale persoanei prin Întâlnirea și completarea sa cu alte persoane. Convergența, ca Întâlnire, trebuie Înțeleasă ca o Întrepătrundere, ca o intimitate Împărtășită. Este nevoia de a comunica cu celălalt prin Întâlniri interioare. Realizarea deplină a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Unii yoghini sunt capabili să-și reducă respirația Într-o asemenea măsură, Încât să fie Îngropați de vii pentru un timp dat. Povestea lui Haridas e interesantă și dintr-un alt motiv: măiestria sa În yoga nu implica deloc o spiritualitate superioară. Haridas era cunoscut mai curând ca un om de o moralitate dubioasă. El a fugit până la urmă cu o femeie și s-a refugiat În munți. Acolo a murit și a fost Îngropat așa cum se cuvine, după obiceiurile țării
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reintrodus curajos concluziile unui articol din 1939 despre speologie și folclor legat mai degrabă de eseul despre Folclor ca instrument de cunoaștere și nuvela din 1940. Într-un paragraf final, amintea că yoga „reprezintă o «fosilă vie», o modalitate a spiritualității arhaice care nu a supraviețuit nicăieri altundeva”1. În 1954, scria În prefață: „Pregătirea acestei ediții am Început-o cu mult timp În urmă, dar n-am putut-o duce la bun sfârșit În lipsa unui fericit concurs de Împrejurări” (pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de dragoste, în care erosul este înțeles ca modalitate de a trăi plenar în armonie cu lumea, sau de elogii închinate eroilor neamului - Horea sau înfăptuitorii Unirii -, fie că evocă mitologia clasică ori datinile și eresurile autohtone, animismul păgân sau spiritualitatea creștină a lumii medievale, autorul se arată a fi un virtuoz al intertextualității, amator de emoții livrești. De multe ori el inserează în versurile proprii citate latinești sau parafrazează texte clasice. Ecourile din poezia antică se îmbină și cu reminiscențe
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
această puzderie de articole este ilustrativă, criteriul fiind mai degrabă elocvența clișeelor folosite ca titlu. Spre pildă, grupajul intitulat Scriitorii întâmpină semicentenarul Partidului (noiembrie 1970) sau articolele Patriotismul socialist - izvor nesecat al literaturii noastre de Aurel Mihale, Scriitorul - mesager al spiritualității poporului de Laurențiu Fulga, Idealurile Partidului - idealurile scrisului nostru de Nicolae Breban, Tradiția militantismului patriotic al literaturii române de Ion Rotaru, Literatura actuală, oglindă a marilor evenimente din viața poporului de Mihail Diaconescu, Spiritul militant al poeziei patriotice de C.
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
și scurte eseuri: „Patima roșie” și succesul de public al d-lui Mihail Sorbul, Încurajarea pictorilor și valoarea realizărilor de artă plastică, Traducătorul ideal, Între literatură și filosofie sau Despre moravurile noastre literare, Tinerii scriitori realiști, Scriitorii români și frământările spiritualității contemporane, Funcțiunea criticii literare și rolul criticului ca îndrumător al publicului cititor, Încurajarea literaturii dramatice originale ș.a., ca și Al. Raicu: Ionel Teodoreanu, Întoarcerea în timp, Marin Radu Voinea, Asceza, Radu Tudoran, Un port la Răsarit, dar și comentarii precum
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
devenit puncte de reper într-o geografie a imaginarului. Satul se concentrează în Moromeții la viața unei familii și numai prin atingere la viața unei comunități mai largi. Dar sonda, fixată pe un spațiu restrâns, intră adânc în straturile unei spiritualități vechi. Din înregistrarea vieții de familie în fazele ei tipice - trezirea dimineața sub glasul aspru al tatălui, plecarea la câmp, masa, întoarcerea de la câmp, din nou masa, cu participarea întregii familii etc. - iese la iveală un cod al existenței țărănești
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Șeicaru, București, 1929; Nichifor Crainic, O paranteză, „Calendarul”, 1932, 143; C. Săteanu, Pamflete și pamfletari, „Opinia”, 1933, 7 783; Grigore Tăușan, Ziaristul literat Pamfil Șeicaru, RP, 1935, 5 108; Al. Gregorian, ...Șeicarica, „Sfarmă-Piatră”, 1937, 91-94; Paul Tomescu, Un stejar al spiritualității românești, „Conștiința națională”, 1942, 50-52; G. Ursu, Debutul lui Pamfil Șeicaru, „Curierul Tecuciului”, 1942, 17, 18; Zaharia Stancu, Zile de lagăr, MOT, 1945, 68; G. Mihnea [Mihnea Gheorghiu], Portretul unui intelectual, „Moldova liberă”, 1945, 206; I. G. Dimitriu, Cronica literară
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
celelalte arte, întregind ideea de sincretism cultural) se structurează în articole autonome. Fără a se lansa în considerații de natură critică ori eseistică, dar folosind exhaustiv posibilitățile prezentării descriptive, dicționarul are meritul de a înlesni cunoașterea, din perspectivă panoramică, a spiritualității unei mari culturi extrem-orientale. SCRIERI: Balanța cu umbre, București, 1971; Spațiile altora, București, 1972; Lumină târzie, București, 1974; Popasul, București, 1975; Drumețul fără toiag, București, 1977; Rădăcinile casei, București, 1978; Pecetea dragonului. Însemnări de călătorie în China, București, 1980; Civilizația
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
Realitatea este reprezentată prin trei planuri, constituind câmpul obiectiv al existenței individului, și anume: - natura (mediu natural, relief, climă, resurse, alimentație); - planul social (instituții sociale, norme de conduită, familie, comunitate, grup școlar/profesional, stat, economie, tradiții, obiceiuri); - planul noematic (religie, spiritualitate, credințe, mentalitate, cultură, ideologie, educație). Aceste planuri ale realității acționează permanent asupra individului ca factori de presiune externă, pe care acesta și-i însușește în cursul procesului de reflectare. Ei presează în sensul vectorializării comportamentului. p. 132 CÂMPUL OBIECTIV (REALUL
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
avântul creativ Fluiditate, Plasticitate, Originalitate manifestate prin conturarea simbolurilor, expresiilor ... părți care stârnesc întrebări și suscită la reacții pluraliste. Fiecare Idee prinde contur și este interpretată de către elev prin concepte supuse viziunii atât realiste cât și simbolice iar sensibilitatea și spiritualitatea reprezentată în spațiul pictural, grafic sau fotografic capătă valențe descriptive, de interrelaționare. Așadar, ca și metodă, Jocul (și psihologic) ca primat relațional, înțelegerea intelectual/afectivă, jocul creativ prin folosirea materialelor și tehnicilor de lucru în Artă Plastică, vizite în Spații
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
care Premiul Uniunii Scriitorilor (1981, 1983, 1984, 1991), Premiul Academiei Române (1984), Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1985). Opera lui T. însumează întinse și temeinice studii de tip monografic asupra unor clasici ai literaturii române, selectați potrivit unui criteriu original: devenirea spiritualității, a culturii și mentalităților. „Cheia de boltă” a acestei viziuni dinamice se sprijină pe trei mari personalități: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu și Lucian Blaga. Metoda adoptată se revendică din critica fenomenologică, asumată treptat, odată cu investigarea operei lui Blaga, ca o
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
aleasă, un proces de continuă recuperare - duce la minuțioase scrutări ale substratului mitico-filosofic, arhaic și genetic și, totodată, la confruntarea acestor depozite primare cu straturile culturii moderne. T. propune o estetică din unghi categorial, în care opera este expresia unei spiritualități. Situându-se pe o poziție oarecum polemică față de analizele curente de istorie literară, T. adoptă așa-numita „reducție eidetică”, pentru care are nevoie de un multiplu demers exegetic: psihologic, tematic, filosofic și, nu în ultimul rând, hermeneutic. Cele mai importante
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
de vederi în privința rezistenței și a luptei împotriva opresorului”. Își propune misiunea de a mobiliza opinia publică din Transilvania împotriva hotărârilor nedrepte ale Dictatului de la Viena, urmărind să devină cea mai importantă armă de luptă pe acest tărâm, prin promovarea spiritualității transilvănene și ralierea tuturor forțelor intelectuale de marcă, provenind de la Blaj, Sibiu, Cluj, Oradea, Brașov ș.a., într-un bloc unitar de conștiință națională creatoare. Rubrică, de bună calitate, „Tribuna culturală”, valorează cât o întreagă revista. Alături de aceasta, mai sunt deschise
TRIBUNA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
poezia sa, studiul lui Iosif Vulcan din 1869 descria folclorul ca depozitar al istoriei. Grigore Silași publică Românul în poezia sa poporală (1876), încercare de mitologie etnică, și Însemnătatea literaturii române tradiționale (1875), pledoarie pentru cercetarea ei ca expresie a spiritualității românești. Arhaitatea și originalitatea tradiției vorbesc despre vechimea și caracterul poporului (Din datinile vechi ale Transilvaniei, 1868). G. Barițiu reproduce balade din colecția lui V. Alecsandri. Se publică colinde, proverbe, descântece din Banat, povești, jocuri de copii (culese de Ion
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
o poezie în care introduce, în chip sistematic, mituri și concepte, o poezie metafizică, reformulând modelele modernității înainte de a le părăsi. Autorul le-a dat o justificare existențială (un conflict sentimental devastator cu Gabriela Melinescu) și o întâlnire, esențială, cu spiritualitatea lui Vasile Pârvan: „Dintre modelele mele existențiale niciodată nu a făcut parte și Eminescu. Opera lui, întotdeauna, ca și în secunda asta, îmi apare ca o operă copleșitoare. Omul, întotdeauna, ca și în clipa asta, îmi apare fără nici o fisură
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
propria memorie, dar mai ales de asimilarea - tot prin mijlocirea acelei memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de „profunzime” pe care i le atașase o prejudecată tenace, modernistă și antirurală. Iar tehnicile prozei moderne vor beneficia și ele, fiind fertilizate de obiectul
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
și în ianuarie 1933. Redactor: Lucian Boz; responsabil cu corespondența: Emil Ungher, care devine redactor pentru numărul din 1933. Revistă modernistă, U. își propune să fie expresia tinerei generații, încercând să dea o replică celor care, neîncrezători, contestau apariția „noii spiritualități” (Arșavir Acterian, Discuții). Poezia, destul de bine marcată ca pondere în economia fiecărui număr, este semnată de Dan Botta (Lai - în franceză), Eugen Jebeleanu (Răscoala), Simion Stolnicu (Hebron funerar), Barbu Brezianu (Rondel, atribuit lui Villon), Emil Botta, Al. Robot, Horia Stamatu
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
, Conform prevederilor statutare de azi, U.S. din R.M. este „o organizație națională a literaților profesioniști, care își propune să asigure prosperarea literaturii române, afirmarea conștiinței și spiritualității naționale, sporirea continuă a culturii generale a populației republicii”. Acest specific al activității este firesc, căci în Basarabia societățile, cenaclurile, uniunile de creație și revistele au avut menirea nu doar de a stimula viața literară și de a proteja interesele
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
Poesis, Liga Culturală sau de Ateneul „N. Iorga”) - sunt grupate sub miscelanea „Semnele Minervei”, care adăpostește, uneori sub semnăturile incisive ale lui C. Noica și Petru Comarnescu, scurte puncte de vedere pe subiecte dezbătute în epocă, de pildă despre „noua spiritualitate”, sau replici în controverse iscate între redacții (Petru Comarnescu, Un caz anormal, C. Noica, Când ai vedenii). Sectorul artistic - teatru, plastică, muzică, film - este acoperit după o structură gazetărească identică: rubrici consacrate sau texte în afara rubricilor. La „Cronica teatrală”, destul de
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
Omul” - de asemenea avut în vedere de programul literar al cotidianului - se regăsește cu deosebire în aportul teoretic al lui C. Noica (Agonia Helladei, Sinteza religioasă, Gândirea unui condamnat la moarte, Cine se smerește) și în câteva discuții combative: Noua spiritualitate (Stelian Mateescu), Peisajul generațiilor tinere (Petru Comarnescu), Caracteristicile secolului (Octav Șuluțiu). Este de consemnat ca o contribuție prețioasă numărul 87/1929, consacrat artei moderne, cu opinii coordonate de Petru Comarnescu și aparținând lui Mattis Teutsch, Victor Brauner, Miliței Petrașcu. Interesantă
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
1967, 15; Ștefan Marinescu, Ulieru și noi, medicii moderni, „Muncitorul sanitar”, 1967, 28; Piru, Panorama, 314-315; Mircea Scarlat, Doctorul Ulieru la Alexandria, „Teleormanul”, 1970, 687; Al. Rosetti, Note din Grecia. Diverse. Cartea albă, București, 1970, 135-137; Silvestru Voinescu, Argeșeni în spiritualitatea românească, Pitești, 1980, 105-110; Apolzan, Aspecte, 359-360; Stelian Ceampuru, George Ulieru (1884-1943), „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1984; Cristea, Teleorman, 695-697; Radu René Duda, Un medic de țară: George Ulieru, ATN, 1997, 3; Popa, Ist. lit., I, 265; Dicț. scriit
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]