5,409 matches
-
politice delicate, evocând idei și propuneri cu totul nelalocul lor. În timp ce Shazar vorbea, directorul Sectorului meu din minister mă privea îngrijorat, trimițându-mi semne vădite de disperare. Sesizând dificultățile în discursul lui Shazar, am hotărât pe loc să nu traduc spusele sale, ci să spun în schimb ceea ce am fi dorit să spună președintele nostru. Cum nimeni din israelienii prezenți la convorbire nu avea habar de ceea ce făceam, Arie Ilan, șeful Direcției "Europa de Răsărit", continua să-mi trimită semnale de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
traduceam și îmi vedeam liniștit de treabă. Când convorbirea a luat, în cele din urmă, sfârșit, Ilan s-a repezit la mine și m-a întrebat îngrijorat: "Cum ieșim din aceasta încurcătură? Ce vor spune românii când vor auzi cele spuse de Shazar?". Când i-am explicat lui Ilan cum am ocolit obstacolele presărate de Shazar, s-a luminat la față și, cucerit de un surâs enorm, mi-a strâns mâna cu căldură, încântat. Zalman Shazar avea atunci 78 de ani
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se poate continua în felul acesta!". Iar când mi-am dat seama că nu ne aflam numai în fața unei dezorientări momentane, m-am dus la tribună și i-am șoptit ambasadorului la ureche că de-acum înainte eu voi traduce spusele lui Ben Gurion. Acesta a înțeles pe loc ce aveam de gând să fac, mi-a făcut semn cu ochiul că este de acord și, din acel moment, am aplicat cazului Ben Gurion procedeul experimentat la întâlnirea Shazar-Nicolau. Ascultându-mă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am aplicat cazului Ben Gurion procedeul experimentat la întâlnirea Shazar-Nicolau. Ascultându-mă traducând, Moshe Alon zâmbea încântat, dar și prietenul meu Kurt Grunebaum s-a liniștit și părea mulțumit, deși nu putea să sesizeze corecturile pe care le-am aplicat spuselor lui Ben Gurion. Kurt Grunebaum nu înțelegea nici rusa, nici ebraica... În 1973, David Ben Gurion avea 86 de ani... * * * Spre sfârșitul lunii mai 1967, când criza care a dezlănțuit războiul de șase zile s-a agravat în mod amenințător
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
durat doar câteva secunde. Căci Avi Chelouche, director general-adjunct al Ministerului, care însoțea ministrul, a sesizat imediat că impresia neplăcută lăsată de acesta trebuie corijată, s-a oprit în fața mea, mi-a strâns mâna și, cu o voce răspicată, ca spusele sale să ajungă până și la urechea lui Eban care era deja plecat cu gândurile sale în cine știe care sfere, a spus: "Îți mulțumim din suflet, Eliezer. Conferința pe care ai organizat-o a fost un eveniment de zile mari; așa ceva
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
evreu cu numele de Burăh Tescovici"14. În capitolul "Gheorghiu-Dej și evreii", Paul Sfetcu, care și-a scris memoriile în stilul lipsit de har al documentelor de partid, nu s-a sfiit să reproducă o anecdotă antisemită care circula, după spusele lui, în anii cincizeci prin București, conform căreia "războiul dintre Israel și Egipt din 1956 a încetat nu ca urmare a amenințării URSS că va interveni în conflict, ci pentru că egiptenii au declarat că bombardează ministerele din capitala României. Îngrozită
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Deportat la vârsta de cinsprezece ani, Kertész supraviețuiește torturilor de la Auschwitz și, întors în Ungaria comunistă, reușește, în pofida opresiunii și a persecuțiilor, să publice în 1975 romanul Sorstalan (tradus în românește, titlul ar putea fi Cel fără de soartă) care, după spusele profesoarei Heller Agnes din New York, este unicul roman consacrat fenomenului Auschwitz "scris cu o perfecțiune de parcă însuși îngerul lui Dumnezeu i-ar fi dictat textul în limba maghiară". După un sfert de veac de la prima ediție, romanul este distins cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se mai mențin reminiscentele trecutului antisemit. Or, această constatare ne conduce la cazul zgomotosului stegar al antisemitismului în România post revoluționară, în mod miraculos "reconvertit" în "admirator" a tot ce a fost și este evreiesc senatorul Corneliu Vadim Tudor. După spusele unei importante personalități politice, fost și viitor ministru, în cazul în care coaliția liberală ar fi câștigat alegerile generale din luna noiembrie 2004, "pocăirea" lui Vadim ar fi fost isprava președintelui Ion Iliescu, care l-ar fi sfătuit să schimbe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
universitate privată. La Cluj, pe lângă universitatea de stat funcționează câteva universități private, iar printre ele o universitate care, la umbra unui nume neaoș românesc, precum "Bogdan Vodă", servește, de fapt, ca avant- post al promovării intereselor islamiste în Transilvania. După spusele interlocutorului meu, fondatorul universității este un medic arab absolvent al Institutului de Medicină din Cluj. Dispunând de fonduri de origine nedeclarată, dar suspectă prin abundența lor, medicul, devenit între timp rectorul universității, poate să-și renumereze cadrele didactice cu o
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
În 1967, în toiul Războiului de Șase Zile, ambasadorul sovietic a venit să mă vadă pentru a-mi aduce la cunoștință faptul că guvernul sovietic a decis să rupă relațiile diplomatice cu țara noastră. Motivul acestei hotărâri a fost, după spusele diplomatului, existența "unor divergențe de păreri și diferențe de interese majore între guvernul sovietic și cel israelian". În răspunsul meu am subliniat că, dacă într-adevăr există, chipurile, divergențe de păreri așa de grave, măsura cuvenită ar fi să întărim
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu zi de către statele satelit aparținând Blocului Sovietic, deși, așa cum s-a precizat deja, nu se poate afirma că linia politică a fiecărui stat cuprindea o doză identică de ostilitate, coordonată în întregime cu politica URSS. Pentru a ilustra cele spuse, vom menționa cazul Iugoslaviei. Această țară, după ce a părăsit Blocul Sovietic, a elaborat o linie politică proprie, exhibând o anumită doză de căldură în legăturile sale cu Israelul, ceea ce a situat-o într-o zonă opusă ostilității politicii sovietice. Însă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să întrețină legături speciale cu statul evreu și cu reprezentanții diplomatici ai acestuia. Articolul deja menționat de Ilya Ehrenburg și publicat în Pravda la 2 septembrie 1948 a avut efectul scontat de autorități, spulberând iluziile care au înflorit scurtă vreme. Spusele lui Ehrenburg cum că "privirile evreilor sovietici nu se îndreaptă spre Orientul Apropiat, ci spre viitor" au fost înțelese de evreii înfricoșați ca un avertisment. Între 1949 și 1953, în circumstanțele Războiului Rece care se "încinge" în această perioadă, Uniunea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cîrlani sau de vite, să nu fi simțit o copilărească plăcere și bucurie cînd începea cîte o poveste cu lupi, cu stafii, cu gloanțe și bandiți din nopți fără lună, și cîte și mai cîte subiecte care îți tăiau respirația! Spusele și le întărea cu jurăminte de felul: "Să-mi crape ochii dacă nu, cînd și-a rotit odată privirea, au rămas toți înlemniți..." Își trăia poveștile și cînd își murmura spusele ca susurul unui izvor, cînd răstit, cu strigăte, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîte și mai cîte subiecte care îți tăiau respirația! Spusele și le întărea cu jurăminte de felul: "Să-mi crape ochii dacă nu, cînd și-a rotit odată privirea, au rămas toți înlemniți..." Își trăia poveștile și cînd își murmura spusele ca susurul unui izvor, cînd răstit, cu strigăte, cu onomatopee și cu multe alte mijloace, după cum era personajul sau situația. Avea și muiere și casă în sat, dar nimeni nu l-a văzut altundeva decît în bordeiul lui de la stîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pierzi demnitatea, acum înțelegi? Mihai a reacționat ca lovit de trăsnet. Privea fix spre tatăl său și încremenise. Nici nu clipea și parcă nici nu mai respira. În micul omuleț zbuciumarea externă crease loc unui uragan intern. Mintișoara sa procesa spusele tatălui său și neuronii săi se agitau într-un proces alert de profundă analiză. Copilul devenise un bătrîn. Poate că atunci a înțeles definitiv diferența dintre om și om, dintre sublim și banal, dintre ceresc și infern. Două lacrimi căutau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timpul enervării sale trăgea cu ochiul la mimica primarului, omul care de fapt conducea clubul. Nu trebuie să mai tolerăm, dom' primar, ca niște nesimțiți să arunce gunoiul lîngă container. Aveți dreptate, este o lipsă crasă de civilizație, aprob cele spuse. Totuși, ce putem face? Adică la modul concret. Eu vă pot spune ce am făcut eu. Vă ascultăm. I-am văzut cum au trimis copilul cu gunoiul, pe ăștia, cum le spune, cred că Vasiliu. Și? Am urmărit atent să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a murit. Serios? Da, și cred că veți trăi cam tot atîta, e o asemănare care... Încep să mă simt lezat în speranțele mele, eu fiind convins că voi umbri încă mult timp Pămîntul. Probabil că doamna savurează efectul celor spuse și începe adevăratul atac. S-a dus la dumneavoastră să vă roage ceva și l-ați tratat ca pe un rahat! Dintr-o dată nu mai vedeam în fața mea o doamnă, ci o babă de mahala și, din acest motiv, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bancă. Pe așezate, analizăm virtuțile predecesorilor și păcatele succesorilor. Noi, evident, ne-am situat pe poziția judecătorilor. Ei, succesorii, spun că noi judecăm lucrurile după alte valori morale, multe dintre ele fiind de domeniul istoriei. Ai dreptate, colega, întărește Suceveanu spusele mele. Noi am pus la temelia existenței noastre morala creștină. O morală care s-a cizelat timp de două mii de ani. Sigur că da. Cu mici sincope, morala creștină a avut o evoluție în general ascendentă și continuă să țintească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tău... Nu-mi ajunge, mai vreau amănunte. Îți vrea binele NU răul... Degeaba întreb. Rămîne în transă încă un timp, surd și mut. Își revine și-i reproșez că nu mi-a spus nimic. Ba da, răspunde obosit. Judecă cele spuse și vei afla răspunsul. Ajung acasă pătruns de cele întîmplate. Întorc pe toate fețele cele spuse. Care dintre candidați a fost cam cîinos cu mine? Unde este virgula după NU, înainte sau după ?! Scot tot ce am primit din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și a înaltului cler. De fiecare dată voievodul trimitea un slujbaș domnesc de seamă pentru a cerceta faptele la fața locului. După ce primea anafora de la dregătorul trimis, asculta cu mare luare aminte pe împricinați, cărora le cerea să-și dovedească spusele cu urice domnești, ispisoace sau martori de bună credință. - Indrăznesc, mărite Spirit, să-ți cer să-mi lămurești înțelesul cuvintelor rostite de tine privitoare la actele domnești. - Trebuie să știi că, de fiecare dată când un dregător domnesc era trimis
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
făcute de înaintașii lor, pe care îi pomeneau cu mare respect în uricele prin care întăreau acele danii și miluiri. E o încântare să citești acele acte. - Intâlnirea cu tine, mărite Spirit, a venit ca o adevărată mană cerească. Prin spusele tale am început să văd parcă mai limpede faptele domnești și întâmplările din acele vremuri. - Mă bucură ce-mi spui și dacă mai îngădui un pic ți-aș mai da un sfat. - Il voi asculta și respecta cu sfințenie. - Umblând
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu știu de unde - mă priveau ochii blajini ai domnitorului Petru Schiopu...In minte au început să-mi zumzăie gânduri fragmentare despre acest tablou votiv, scăpat ca prin minune de vitregiile prin care a trecut această biserică...M-am oprit la spusele lui Paul de Alep, care în 1653, însoțind pe patriarhul Macarie al Antiohiei în vizită la Iași a notat: „Mănăstirea (Galata) era foarte mare și înconjurată de zid...Din Galata se vede curtea și palatul domnesc, iazul și întregul oraș
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vama domnească din Iași pentru lumânările de la moaștele Sfintei. Așa a făcut și Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 20 oct.1754 (7242); Matei Ghica voievod la 16 oct.1754 (7263) și Ioan Theodor Calimah la 8 oct. 1760 (7269). Din spusele Spiritului domnesc simțeam că ar mai fi încă multe de povestit despre biserica Trei Ierarhi și m-am grăbit să-i amintesc vorbele spuse de diaconul Paul de Alep - însoțitorul patriarhului Macarie al Antiohiei - în 1653: „Toată lumea este de acord
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și s-a așternut o liniște nefirească...Nu am stat însă prea mult pe gânduri și am pornit grăbit spre locul întâlnirii... De departe m-a întâmpinat o zidire cu o înfățișare aparte. În timp ce mă apropiam, prin minte îmi umblau spusele lui Paul de Alep: „Biserica Sfântul Sava e peste tot zidită din piatră pe dinăuntru și pe dinafară...Zidirea e lungă și cu două mari cupole turcești după modelul celor mai mari din țara noastră. Ele sânt unicele în felul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1628 - Barnovschi vodă o închină Sfântului Mormânt din Ierusalim...Deși domnul a dorit să fie înmormântat la ctitoria sa, Dragomirna, până la urmă, fostul său adversar la domnia Moldovei - Vasile Lupu - i-a adus trupul neînsuflețit și l-a depus - după spusele lui Paul de Alep - la mănăstirea Barnovschi. Același Paul de Alep spune că a văzut în naosul bisericii portretul ctitorului „călare pe un cal alb”. Despre acest tablou votiv se povestește că în momentul decapitării lui Miron Barnovschi voievod, la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]