6,757 matches
-
a descurcat, zise MM. Nu-i așa, Tabitha? Aceasta își luă mâinile de pe față și se uită la MM, radiind. Pe lângă ea, Tabitha părea foarte mică și foarte fragilă; dar la auzul acelor cuvinte de laudă se transformase, avea o strălucire în ochii ei imenși și întunecați și un zâmbet ușor pe buze. —Mulțumesc, șopti ea. Chiar crezi? — Fără îndoială. Thierry era și el acum lângă Tabitha, de teamă ca incidentul să nu o fi făcut-o să-și piardă curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al patrulea, al iernii. Și totuși dragostea e mereu văratecă, pentru că atunci înfloresc trandafirii. Cât încă există iubire și cât încă există obraji înroșiți de timiditate, nu suntem pierduți. Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Haiku plin de strălucire. Îngemănează efemeritatea florilor de tei , a miremelor, cu stăpâna vremii, țestoasa ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
îndura fauna amazoniană un asemenea abuz? Își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila... „O mie de specii sunt în pericol de dispariție de pe fața pământului.“ Au stat de vorbă până noaptea foarte târziu, pe când luna, care tocmai începea să descrească, dădea strălucire liniștii și întunericului din orașul Santa Marta, a cărui uzină electrică înceta să funcționeze la unsprezece fix. Au vorbit despre divin și omenesc, despre selve și oameni, despre pământuri și animale. Paula și Ignacio Ávila păreau că împreună știu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înger Și-n suflet simt cântecul mării, Eu las la o parte durere și temeri Și trec în regatul uitării. Dar iar răsăritul din plinu-i clondir Îi picură solului viață, Eu iar îmi desfac aripi largi de safir Să simt strălucirea măreață. Ești visul pierdut, închis în emoții, Eu sunt măruntul și trist cerșetor, Ce bate tăcut în lacătul porții De după care te-ascunzi zâmbitor.
Sacrificiul uman. In: ANTOLOGIE by Cherbel Lavinia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/249_a_525]
-
Oana Sîrbu, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr.24 Timișoara, județul Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona De ce nu ne-a fost dat să fim stele, pioni ai universului, trăind la distanță? Stelele ar putea fi confundate cu metafore cu strălucire albă, metafore născute în naivul timp al paleoliticului când un om alb ca lumina stelei a zărit o floare ce colora chipul unei fecioare, undeva la malul unui lac împânzit cu calm. De ce nu ne-a fost dat să fim
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
ochii minții și lumina culorilor, spre un tărâm nou. Cu gânduri frumoase și simțire curată, am pornit să ne facem cunoscuți, îndreptându-ne pașii spe Bojdeuca din Țicău. Casa ne aștepta gătită cu ștergare și ouă bătute cu mărgele în strălucirea soarelui blând, primitor, cu ulcele românești pe buturugi vechi. Apoi ne-am îndreptat spre Casa Pogor, conduși de minunatul elev, Mihai Panaite, și de speciala Claudia Gherghel, încântați de grafica plină de culoare a icoanelor măiestrite cu migală de aceștia
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
a mers și pe-nserate a ajuns la palat și feciorul de împărat. Dar, ce minune! Pantofii străluceau și puteai vedea ca în plină zi. Se întunecase deja. Prințesa însă era în grădină și se plimba la lumina lunii. Ea văzu strălucirea pantofilor și se apropie, dar luna fu acoperită de un nor și ea nu mai putu să vadă și fața prințului căci privirea îi era furată de scânteierea frumoaselor încălțări. Crezu că prințul e vreun negustor ce își prezintă comorile
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
un ochi. Ceva se mișca în întunericul nopții. Era copilul. Sau Theo, așa cum ei - sau, mai curând, Amanda - se deciseseră, în sfârșit, să-l boteze. Degeaba explicase Hugo că el avusese un coleg pe nume Theo, care, datorită lipsei vreunei străluciri academice, era poreclit Thicko 1. Cu toate că nici el nu fusese foarte bun la școală, Hugo se temea ca fiul lui să nu aibă parte de aceeași soartă. A ciulit urechea în tăcerea din casă. Se părea că Theo adormise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu cu bună știință. „Numai oamenii mici plătesc“, o auzise Hugo de nenumărate ori spunând. „Oamenilor ca mine li se dau lucruri.“ —Ăsta, a mârâit Amanda continuând să agite tubul, e un tratament special de piele. Îndepărtează ridurile și dă strălucire feței. —Ei, dacă te consolează, a ripostat Hugo, fundulețul lui Theo arată foarte strălucitor. —Nu ești bun de nimic, a explodat Amanda. Râde ciob de oală spartă, i-a sărit muștarul lui Hugo. Plecarea asistentei Harris scosese la iveală nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că va trebui să-mi caut un post în altă parte. Disperarea îl făcea pe Hugo îndrăzneț. Cu toate că știa că nervii lui întinși la maximum n-ar mai fi făcut față unui alt interviu în compania lui Theo. Atras de strălucire, copilul se întindea acum în direcția prespapierului lui Neil. Juca la noroc. Neil i-a aruncat o privire. Urechile lui Hugo au început să țiuie din cauza tensiunii. Și-a dat seama că Theo încetase să se mai foiască. Fața îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în interior, existau tot felul de trucuri de agent imobiliar la care Hugo putea să apeleze. Deși sfatul standard, dat de agenția din Londra la care lucrase Hugo, era ca noii proprietari să împrăștie genți Gucci și Prada ca să dea strălucire locului, iar acest sfat nu se potrivea în aceste circumstanțe, mai existau și alte posibilități. De exemplu, petele de igrasie sau crăpăturile erau ușor de camuflat cu tablouri sau piese de mobilier. Asta atâta vreme cât cei care vindeau nu scoseseră toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Laura, care-i zâmbea. Nu era un zâmbet amabil. Hugo și-a spus că, din cauza straturilor uleioase de farduri și a luminii de lumânare care-i lungea trăsăturile, femeia arăta ca un gargui malefic. Când a recunoscut-o pe Alice, strălucirea Laurei a pălit. —Și eco-prințesa! a exclamat ea. Apoi ochii i-au revenit asupra lui Hugo. —Cine-și imagina c-o să vă întâlnesc aici! Vocea îi era plină de un triumf amar. Era clar că-i văzuse când se sărutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te duci întâi acasă. Amanda și-a scuturat piciorul zvelt și bronzat. Se întâmplase ca telefonul Laurei să pice la țanc. Doamna Hardwick decisese că o ședință rapidă de înfrumusețare era tocmai ceea ce-i trebuia ca să capete un plus de strălucire pentru aparatul foto. —Mai ales că probabil ești disperată să-l vezi pe Theo, a adăugat Laura. —Theo? Cine...? A, sigur, absolut... — Fir-ar al naibii! Aproape că uitase cum îl chema pe propriul ei fiu. Amanda i-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că prințesa Andromeda era fiica lui Cepheu, regele Etiopiei, și a reginei Cassiopeea...” Da ? Să continuăm ? Întreabă el. ”- Da, da... îmi place! ” dădu ea din cap, nerăbdătoare ca un copil. În clipa aceea ochii ei erau neasemuit de frumoși, cu străluciri și licăriri asemeni stelelor... Și, asa, Iorgu povestea rar, molcom, captivant, iar ea asculta cu răsuflarea tăiată. Dar, Andromeda este salvată de la moarte, zice legenda, de Perseu, un fel de Făt-Frumos, care cucerit de frumusețea fetei, ucide monstrul trimis de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bătu mai tare în piept... loviturile ei răsunau în ureche ca bătăi de clopot. Gândul îl purtă la Vasilica, la viața lui, la moarte... la moarte. Se înfioră... Își întoarse privirea în iarbă și, contemplă o gânganie mică, grăbită, cu strălucire metalică. Se liniști... Bătăile inimii i se potoliră. Candela ardea cu flacăra liniștită. Către amiază ajunse acasă. ... Era o noapte calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de afară. Un strigăt de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amintire anii tinereții, chiar ce ai copilăriei, regăsindu- se mereu frământat, ars de o sete chinuitoare, după lumea celor nevăzute de dincolo de viață și de moarte. Dorea să-și guste plăcerea încet... să simtă cum se aproprie de lumina, de strălucirea ce nu încape în cuvinte... Era vremea toamnei din el, și asculta, în tăceri albastre, sufletul și pașii într-un ceas de spargere a nopții. A asculta toamna din el. - De ce, oare, mă las dus ca orbul în voia gândurilor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aici, de pe pământ, scurtă, e doar o clipă... este pregătirea pentru veșnicie. Moarte succede vieții... viața urmează morții. Trebuie să mori pentru a renaște în eternitate. ... Dar, dezlegare nu poate fi. Nu se poate cunoaște ”lumea de dincolo”. Zoharul,”Cartea strălucirii”, din scripturile iudaice conține ”cheile” cu care se pot dezlega tainele ”lumii de dincolo”. Însă, Zohar, ca învățătură ezoterică iudaică, poate fi înțeleasă numai și numai de rabinii cei mai inițiați. Păstrarea obsesivă a morții în conștiință, te ruinează... te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cei ai copilăriei, regăsindu- se mereu frământat, ars de o sete chinuitoare, după lumea celor nevăzute ”de dincolo”, de viață și de moarte. Dorea să-și guste plăcerea încet și pe’ndelete... să simtă cum se apropie de lumină, de strălucirea ce nu încape în cuvinte. ”- Viața nu-i un simbol... nu-i alcătuită dintr-o singură enigmă...! îi șopti un gând. Să nu te dai bătut, de la prima încercare; viața trebuie dusă mai departe și reluată mereu de la capăt.!” A
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
suflet, și mintea îi repetă rar, ultimul vers... ”Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem si nu e”. Stelele, stelele purtătoarele noastre de peceti... Dorea să-și guste plăcerea încet, să simtă cum se apropie de lumină, de strălucirea care nu încape în cuvinte... Era vremea toamnei din el și asculta vântul purtând în voia lui frunzele ruginite... de a-și asculta sufletul și pașii într-un ceas de spargere a noptii... Asculta toamna din el... De-a lungul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
oricând, ele rămânând într-un anume ungher al sufletului. Unele aduc fericirea, altele aduc nenorociri. Este bine să fie sigilate într-un sipet și acesta ascuns bine. Sunt taine și așa rămân până la sfârșitul vieții... Ochii ei frumoși căpătaseră o strălucire aparte, metalică, iar mușchii feței se încordaseră. Buzele i se strânseseră, marcând un moment de mare tensiune, de dârzenie. Iuliana se transformase radical. Devenise rigidă și privirile îi treceau peste omul din fața ei. Parcă se pregătise pentru a intra într-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Privirea i-a rămas țintuită de suprafața ei, pe care descoperea uimit o mare complexitate structurală și morfologică. Îndreptându-și atenția pe o parte din rocile surargintii, observă o aglomerare de cristale poliedrice Marian Malciu de granați alături de micașisturi cu străluciri argintii, ce păreau a fi doar bolovani izolați, dar toate cu aceeași orientare. Acestea erau amestecate cu șisturi hornblendice și alăturate unor straturi cu calcar masiv și granular, ce păreau că sunt separate atent de mâna omului. Se grăbi să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
chipurile, ca pe un copil, spre râsul de plăcere al aceluia. Altă dată Otilia fu nemulțumită de gospodăria Marinei și, punîndu-și un șorț înainte, se așeză serios pe treabă, cerând concursul lui Felix. Dar se plictisi curând. Din ușă văzuse strălucirea ierbii grase din fundul grădinii și avu o dorință. - Vai, Felix, parcă e la țară! Aș vrea să merg cu picioarele goale prin iarbă! Și numaidecât aruncîndu-și pantofii din picioare și trăgîndu-și jos ciorapii, pe care-i părăsi în bucătărie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de a-l dezgheța puțin, fiindcă nu se îndoia că venise cu gânduri mai mult sau mai puțin erotice. - Ce tânăr ești! se miră ea și-l mângâie ușor pe obraz,dezvăluind în zâmbet un șirag de dinți de o strălucire de sidef. Felix își aminti de Otilia și avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
extins la proporțiile întregului Pământ (Ieremia 25/31,32; Daniel 2/44). "...lumea întreagă zace în puterea Celui Rău." 1 Ioan 5:19 "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: "Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă te vei arunca înaintea mea și Te vei închina mie." Atunci Isus i-a răspuns: "Pleacă Satan! căci este scris: Lui Iehova, Dumnezeului tău să te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
babană și iscusită era, peste poate, să dai. Viața alături de o otrăvitoare își accelera ritmul. Intrai în niște spasme mai mult decât iuți, fierbinți și 235 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI puțin, transpirase și se bronzase la propria lui strălucire, chinuindu- se și muncind pentru două amărâte de sute de lei. - Domnule Floyd, trebuie să vă mărturisim că sîntem de-a dreptul șocate. Înaintea noastră au evoluat câteva dintre cele mai complete personalități muzicale ale veacului. Dar nimeni n-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]