11,661 matches
-
ca o formă de agresivitate orientată împotriva medicinei; ea este „un mod de a fi” care se impune ca „drepturi ale bolii” în societate, cerând a fi recunoscute, respectate și recuperate. Psihologia bolnavului Bolnavul este persoana care acuză o suferință subiectivă sau care prezintă semne obiective ale unei suferințe somato-fiziologice, psihice sau psihosomatice. Statutul de bolnav este atribuit unei persoane de către medic, și sunt mai multe moduri de a eticheta ca bolnav o persoană, așa cum se poate vedea mai jos: a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este atitudinea bolnavului față de medicul său curant. De regulă, orice boală face ca bolnavul să aibă o atitudine de dependență față de medicul său curant. Pentru medic boala este o problemă științifică și obiectivă, iar pentru bolnav o problemă emoțională și subiectivă. În relația sa cu medicul, orice bolnav caută să dobândească o poziție cât mai privilegiată reprezentată prin următoarele avantaje: - să fie cel mai bine îngrijit; - să reprezinte cel mai important caz; - să primească cele mai bune medicamente; - să beneficieze de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinică simptomele sunt, de trei categorii: a) simptome fizice, obiective sau materiale, în general măsurabile și mai mult sau mai puțin descriptibile temporo-spațial și morfologic, adesea bine localizate și net delimitate din punct de vedere topografic; b) simptome funcționale sau subiective, exprimate numai verbal sau prin comportament de către bolnavi, lipsite de un substrat organic; c) simptome generale, mai mult sau mai puțin măsurabile, difuze, inconstante și incerte, rău sau deloc localizate. Din punct de vedere clinic, simptomele mai au și următoarele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
între delir și Eul acestora. În această privință sunt admise următoarele situații: - un tip de reacție particulară a Eului (Gruhle); - interpretări false, anormale (Jaspers); - falsuri patologice în legătură cu Eul (Kehrer). Fenomenele delirante trebuie considerate ca atare în momentul în care conștiința subiectivă a bolnavului este dominată de contrarietăți și are un caracter incorigibil. În cazul acestora Janzarik vorbește despre o convingere anormal-obiectivă, străină de realitate și profund subiectivă. Conținutul trăirii delirante nu trebuie neapărat să se deosebeascăde acela al unei trăiri normale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în legătură cu Eul (Kehrer). Fenomenele delirante trebuie considerate ca atare în momentul în care conștiința subiectivă a bolnavului este dominată de contrarietăți și are un caracter incorigibil. În cazul acestora Janzarik vorbește despre o convingere anormal-obiectivă, străină de realitate și profund subiectivă. Conținutul trăirii delirante nu trebuie neapărat să se deosebeascăde acela al unei trăiri normale. Ceea ce delirantul își închipuie sau trăiește, poate, în linii mari sa apară și în viața unei persoane sănătoase. În felul acesta pot apare numeroase „impresii false
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
malarie, tifos, TBC), - boli somatice (cardiopatii, hipertensiune arterială, ulcer gastric, colită, boli hepatice), - boli endocrine (insuficiență tiroidiană, maladia Adison, insuficiență ovariană), - boli organice cerebrale (scleroză în plăci, tumori cerebrale, sifilis nervos, traumatisme cranio-cerebrale care pot genera „cerebrastenia post-traumatică” sau „sindromul subiectiv comun” etc.), - în fazele de debut al unor boli psihice grave (schizofrenie). Sindromul obsesiv Fenomenele obsesive sunt reprezentate prin gânduri, amintiri, impresii patologice care apar independent și împotriva voinței bolnavului, repetându-se permanent și incoercibil; de falsitatea acestora bolnavul este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinatorie cronică, schizofrenia, delirul de imaginație. Ulterior sunt acceptate numai două specii morbide: paranoia și grupa schizofreniilor. Aspectele mai sus discutate sunt reproduse sintetic în schema din pagina 198 ???. Sindromul autist Autismul este o formă de gândire interiorizată cu aspect subiectiv. Autismul implică în general faptul că materialul, sau conținutul gândirii derivă de la subiectul însuși având aspectul unor idei onirice, fantezii, frânturi delirante, halucinații etc. Conținutul gândirii autiste este de natură endogenă. Autismul este o formă a narcisismului, în sensul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și o stare de disociație mintală cu tulburări de emotivitate si caracter. Alături de onirism se mai descriu și stările oniroide care sunt „infiltrații ale construcțiilor de vis în gândirea vigilă” (Ey și Rouart), când se produce o veritabilă „osmoză a subiectivului și a obiectivului”. În acest caz pot să apară modificări în comportamentul subiectului de tip anxios sau tulburări de depersonalizare sau de interpretare. Sindromul Korsakow Korsakow a descris în 1887 asocierea unui tablou clinico-psihiatric specific cu polinevrite, în cazurile de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
permanent prezentată și ea însoțește orice proces patologic, în asemenea măsură încât se consideră că orice boală este o suferință. Trebuie însă făcută diferența între ele, acest aspect fiind de domeniul psihologiei medicale. Suferința care însoțește boala este o stare subiectivă, de ordin moral, pe care procesul patologic o declanșează, ca pe un veritabil tip de alarmă, ca o reacție sufletească în planul conștiinței bolnavului. Suferința este trăirea emoțional-afectivă a persoanei bolnavului față de propria sa boală. Dar, în egală măsură, suferința
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Comunicarea are un caracter emoțional-afectiv, influențând direct și modificând tipul de relații în sfera anturajului bolnavului, în primul rând a familiei acestuia, precum și a altor persoane care-i sunt apropiate. Printr-un proces de transfer pozitiv, anturajul bolnavului preia trăirile subiective ale acestuia, adoptând, la rândul lor, atitudini diferite, de următorul tip: compasiune, înțelegere, susținere, încurajare, propunerea unor soluții, amenajarea unor conduite și condiții protective adecvate, manifestarea unei devoțiuni. Sunt însă posibile și situații contrarii. Dacă situațiile mai sus menționate sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Gauss, b) normalitatea ideală care reprezintă o aproximație posibilă în raport cu o valoare, conform curbei lui Allport, așa cum se poate vedea mai jos: Grafic p. 225. ms. a) Normalitatea statistică (Curba lui Gaus) b) Normalitatea ideală (Curba lui Allport) 2) Normalitatea subiectivă este cea pe care o resimte individul ca pe o stare generală de „bine”, de „confort” sau de „echilibru psihic interior”. Aceasta are două aspecte sau dimensiuni, după cum urmează: a) normalitatea constatată subiectiv, în cadrul căreia normalitatea este considerată ca „abaterea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Normalitatea ideală (Curba lui Allport) 2) Normalitatea subiectivă este cea pe care o resimte individul ca pe o stare generală de „bine”, de „confort” sau de „echilibru psihic interior”. Aceasta are două aspecte sau dimensiuni, după cum urmează: a) normalitatea constatată subiectiv, în cadrul căreia normalitatea este considerată ca „abaterea de la norma ideală” sau „de la norma statistică” fără a depăși domeniul neutral. Ea este situată la „granița zonei neutrale”, așa cum se poate vedea în schema din pagina 226???. b) normalitatea funcțională, în cadrul căreia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoanei Zona neutrală Posibilități permise Posibilități restrânse limitate Plecând de la aspectele de mai sus, reprezentate grafic, ale stării de normalitate, P. Berner stabilește și formele bolilor psihice și conceptul de normalitate. Astfel, în sfera, patologiei sunt incluse următoarele aspecte: - conceptul subiectiv de boală; - conceptul medical de boală; - personalitățile anormale din punct de vedere constituțional; - schemele anormale ale personalității. Aceste „criterii”, desprinse prin comparație din sfera normalității și care reprezintă contrariul acesteia, starea de anormalitate, vor sta la baza unei clasificări raționale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera normalității și care reprezintă contrariul acesteia, starea de anormalitate, vor sta la baza unei clasificări raționale a bolilor psihice. Schema de mai jos reproduce aceste aspecte ale „normalității funcționale”. Grafic p226. ms. 1 2 3 4 Zona de normalitate subiectivă În schema de mai sus: 1 - personalitățile normale; 2 - personalitățile anormale de tip constituțional; 3 - schimbările anormale de personalitate; 4 - schimbările nepatologice de personalitate; Așa cum am spus, pe baza celor anterior expuse, P. Berner propune o interesantă clasificare a bolilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ci tipuri de constituții anormale, ale personalității normale. Aceste personalități patologice sunt definite de K. Schneider, ca având comportamente profund imprimate, inflexibile, rău adaptate, de o suficientă gravitate pentru a putea provoca fie un deficit de adaptare, fie o suferință subiectivă. Manifestările sau trăsăturile psihopatologice ale psihopaților încep sa se manifeste încă din perioada adolescenței, sau, în unele cazuri chiar mai devreme, persistând în perioada adultă și accentuându-se cu înaintarea în vârstă. Trăsăturile de personalitate pot să se constituie în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unele cazuri chiar mai devreme, persistând în perioada adultă și accentuându-se cu înaintarea în vârstă. Trăsăturile de personalitate pot să se constituie în tulburări de personalitate, din momentul în care ele devin rigide, inadaptate și responsabile de o alterare subiectivă a individului în relațiile sale sociale, familiale sau profesionale, manifestând o suferință psihică netă. Dezechilibrul psihic Trăsătura psihopatologică definitorie pentru structurile psihopatice ale personalității este reprezentat prin starea de dezechilibru psihic. La dezechilibrul psihic anomalia de personalitate se traduce prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
El este o formă de cunoaștere și interpretare răsturnată a realității, prin faptul că este o alterare a judecății logice. Termenul de delir are mai multe niveluri sau grade de semnificație: o convingere fermă, extraordinară pentru bolnav, o certitudine personală, subiectivă, este imprevizibil în raport cu celelalte experiențe ale bolnavului, conținutul său tematic este inacceptabil, imposibil, în raport cu realitatea logică, are un caracter ireductibil, fiind imposibil de corectat cu argumente logice. Din punct de vedere metodologic delirul poate fi considerat sub mai multe aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihosexuale, atât la femeie cât și la bărbat, sunt expresia unor conflicte cu partenerul de cuplu, frustrări, carențe emoțional-afective, complexe etc. 33. IATROGENIILE Cadrul problemei Orice boală, indiferent de natura acesteia, somatică, psihică sau psihosomatică, întrunește tulburări obiective și suferințe subiective, din care se constituie tabloul clinic respectiv. Ea este expresia unor leziuni organice, a unor tulburări funcționale sine materia, sau a unor stări de dezechilibru psihic. Trecerea de la starea de sănătate la starea de boală este percepută de individul respectiv
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracter exagerat, în aceste situații, atenția individului este orientată în mod constant asupra propriului său corp, care devine „preocupare tematică”, o prezență permanentă, cu caracter de grijă, în câmpul propriei sale conștiințe, pe care o va „interpreta” într-o manieră subiectivă, fiind înclinat să-i „descopere” sau să-i „atribuie” diferite „acuze” din care să construiască „suferințe” personale de diferite forme și intensități. Ne aflăm în fața unui domeniu al patologiei generale, cu un caracter neobișnuit, absolut original, în care acuzele clinice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un rol” special. În acest „scenariu” bolnavul este „persoana proiectivă”, iar medicul este cel care va trebui să favorizeze proiecția pentru a realiza un „transfer pozitiv” din partea bolnavului, cu efect final catartric. Rolul medicului este, de a „converti” suferințele, acuzele subiective ale bolnavului, într-o formă coerentă a unui „tablou clinic”. Este un „act de răspuns” al medicului la frământările bolnavului. O „formulare a suferinței” pe care bolnavul o așteaptă din partea medicului său. Această „formulare medicală” are pentru bolnav semnificația confirmării
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudini emoțional-afective, care preced elaborarea unor configurații ideo-mentale care însoțesc boala respectivă. Aceste aspecte dovedesc faptul că, în toate situațiile, boala este „trăită” de către bolnavul respectiv ca pe o „experiență sufletească” nouă, particulară și neobișnuită. Experiența bolii este o trăire subiectivă a bolnavului față de boala sa. O chestiune psihologică și morală, care nu trebuie neglijată, de multe ori succesul sau eșecul terapeutic este legat de „dimensiunea psihologică” a bolii. De „atitudinea terapeutului”, sau de modalitatea acestuia de „a înțelege” și de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de către bolnav, trebuie înțeleasă de terapeut, care în mod obligatoriu trebuie să fie co-participativ, alături de bolnav, pentru a-l susține sufletește și moral. Dar „experiența bolii” nu este numai o atitudine trăită a bolnavului față de boala sa. O atitudine emoțională, subiectivă. Ea reprezintă și un complicat proces de elaborare a unor forme de manifestare specifice, sau de stări paralele de ordin psihologic, subiectiv, elaborate de bolnav. Aceste stări paralele, constituie veritabile tablouri clinico-psihologice care însoțesc boala propriu-zisă și ele sunt rezultatul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
moral. Dar „experiența bolii” nu este numai o atitudine trăită a bolnavului față de boala sa. O atitudine emoțională, subiectivă. Ea reprezintă și un complicat proces de elaborare a unor forme de manifestare specifice, sau de stări paralele de ordin psihologic, subiectiv, elaborate de bolnav. Aceste stări paralele, constituie veritabile tablouri clinico-psihologice care însoțesc boala propriu-zisă și ele sunt rezultatul atitudinilor bolnavului față de suferința sa. Dar „stările paralele” nu sunt numai „reacții ale Eului bolnavului” față de boala sa. Ele sunt și manifestări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihopatologia trebuie să explice semnificația acestor fenomene pseudo-clinice care apar „în paralel” cu boala de bază. Trebuie explicate motivația și scopul producerii lor. Astfel pusă problema, rezultă în mod cert că este acceptat faptul că apariția acestor forme de manifestări subiective „elaborate” de către bolnav, pun în discuție natura și dinamica Eului personal al acestuia. Să le analizăm în continuare. Tablourile clinico-psihologice Așa cum spuneam deja mai sus, prin tablouri clinico-psihologice înțelegem totalitatea manifestărilor, cu caracter atitudinal, elaborate de bolnav ca o reacție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
elaborate” de către bolnav, pun în discuție natura și dinamica Eului personal al acestuia. Să le analizăm în continuare. Tablourile clinico-psihologice Așa cum spuneam deja mai sus, prin tablouri clinico-psihologice înțelegem totalitatea manifestărilor, cu caracter atitudinal, elaborate de bolnav ca o reacție subiectivă trăită față de existența unei boli sau a unei suferințe, reale sau imaginare, sau chiar în absența acesteia. În toate aceste situații, persoana bolnavului acționează fie automat și inconștient, fie voluntar și conștient, la elaborarea acestor manifestări, care fie că „diminuează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]