5,716 matches
-
-o, că privirea ta miroasă A misticism și râncedă pucioasă! Mefisto (diabolic): Fă cum îți place! Poți să te întorci La toate preacuratele femei Pierdute înc-odată printre porci Și grohăind în febre ca și ei... Faust: Așa vezi lumea? Dragoste sublimă La tine doar cu mâzga face rimă! Hai, lasă-mă să plec! Mefisto: Nebun bărbat, Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat! Un an ziceai să-ți dau? Poftim, o mie! Du-i, dacă poți, pe toți în
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
firele divergente ale anormalului și terifiantului european, devenite măsură a genialității în romantism, orgoliu și sfidare mai târziu etc. Artistul ca administrator al spaimei? Poate nicăieri nu se vede mai bine această (i)responsabilitate creatoare decât în lugubrul pariu intelectual sublim, dealtminteri... pe care l-a reprezentat romanul gotic englez, care l-a creat, între alții, pe Frankenstein ca pe "un nou Prometeu" (Mary Shelley, 1818). Numărul mare de femei care au participat la "joc" (Eliza Parsons, Eleanor Sleath, Regina Maria
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
net augmentată, chiar viscerală, însă monocordă. Deși, din păcate pentru noi, nu diferențiază între teroare și groază, Edmund Burke este cel dintâi estetician care formulează considerații originale și demne de interes în privința primului concept, pe care îl discută în raport cu emergența sublimului. Astfel, în eseul (publicat anonim) A Philosophical Enquiry into the Origin of Our Ideas of the Sublime and Beautiful (1757), filosoful irlandez subliniază contaminarea subtilă dintre teama de durere și durerea propriu-zisă, care devin fața și reversul aceleiași monede, a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Edmund Burke este cel dintâi estetician care formulează considerații originale și demne de interes în privința primului concept, pe care îl discută în raport cu emergența sublimului. Astfel, în eseul (publicat anonim) A Philosophical Enquiry into the Origin of Our Ideas of the Sublime and Beautiful (1757), filosoful irlandez subliniază contaminarea subtilă dintre teama de durere și durerea propriu-zisă, care devin fața și reversul aceleiași monede, a sublimului estetic: "De vreme ce frica este o aprehensiune de durere sau de moarte, ea operează într-o manieră
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Astfel, în eseul (publicat anonim) A Philosophical Enquiry into the Origin of Our Ideas of the Sublime and Beautiful (1757), filosoful irlandez subliniază contaminarea subtilă dintre teama de durere și durerea propriu-zisă, care devin fața și reversul aceleiași monede, a sublimului estetic: "De vreme ce frica este o aprehensiune de durere sau de moarte, ea operează într-o manieră asemănătoare durerii reale. De aceea tot ce este terifiant [...] este, în același timp, sublim [...], deoarece este imposibil să privești un lucru periculos ca lipsit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
durerea propriu-zisă, care devin fața și reversul aceleiași monede, a sublimului estetic: "De vreme ce frica este o aprehensiune de durere sau de moarte, ea operează într-o manieră asemănătoare durerii reale. De aceea tot ce este terifiant [...] este, în același timp, sublim [...], deoarece este imposibil să privești un lucru periculos ca lipsit de importanță sau demn de dispreț" (1997: 230). Dacă Edmund Burke asociază teroarea cu suferința fizică, nu altfel va gândi poeta și eseista Anna Laetitia Aikin (mai târziu, Barbauld). Durerea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
59. În volumul al patrulea al operei, consacrat exilului siberian, care, alături de volumul al cincilea, conține, în opinia lui Mihai Zamfir, "paginile cele mai inspirate, memorabile prin exotismul lor intact conservat" (2006: 67), prozatorul demonstrează aptitudini de instaurator al terifiantului sublim în care este antrenat elementul antropic. Faptul este intuit și de Nicolae Manolescu, care recunoaște în autor "un extraordinar observator al mulțimilor, din care indivizii se rețin doar ca portrete sumare [...]" (2008: 783). În capitolul al patrulea, de pildă, este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
numai într-o cămașă zdrențuită, se cățăra în vârful piramidei de trupuri omenești spre a se prăbuși îndată în mijlocul ei, cu țipete sălbatece". Revenită în mijlocul apelor, luntrea se umple amenințător; în aceste rânduri, narațiunea aduce în prim-plan un peisaj sublim, din specia favorită a lui Burke: "Iarăși pe coamă: linia țărmului drept e frântă și dispare sub talazuri uriașe, care sunt aruncate spre cer, vrăjmașe, în fantastice blocuri negre de apă și se prăbușesc mugin în prăpastie, iar de cealaltă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încapsulat într-un indefinit Dämmerung: "În realitate, zile întregi s-au scurs așa în bătaia uraganului, în viforul acestui veșnic amurg fără soare și fără umbră de noapte". Este regretabil că Stere nu reușește să mențină aceeași intensitate a terifiantului sublim pe care îl puneam în discuție anterior pe spații epice mai largi, cu toate că proza sa minuțioasă și informată se deschide nu arareori în oaze de evocări expresive, ce par să fi fost elaborate de influentul și rafinatul analist al Rusiei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai largi, cu toate că proza sa minuțioasă și informată se deschide nu arareori în oaze de evocări expresive, ce par să fi fost elaborate de influentul și rafinatul analist al Rusiei exotice, marchizul de Custine. Oricum, merită subliniat faptul că estetica sublimului ca sursă a terorii, cu artificiile ei geologice de dezordine aparentă, radiografiate cu migală încă din secolul al XVII-lea de Thomas Burnett în Telluris theoria sacra, cu peisajele stranii ale unor Hubert Robert sau Caspar David Friedrich, nu a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
foarte productivă în sfera literaturii române, interesată să exploreze fie seducătoarea mecanică a emoțiilor, fie patologicul izolării sau al damnării. În afară de pasajele susmenționate din proza lui Stere, favorizate, fără îndoială, de topografia alienantă a Rusiei orientale, exemple de arhitectură a sublimului se găsesc, sporadic, în proza lui Eminescu, însă, din păcate pentru tema propusă de mine, aceasta nu respiră deloc un aer de teroare, fie ea și difuză. * * * În pofida numărului copleșitor de episoade violente pe care le-a diseminat cu rară
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
discursului identitar. Omului îi moare nepotul și, ca orice individ pus în fața absurdului și efemerității vieții, face apel la singura instanță transcendentă pe care o cunoaște: Dumnezeu. Ce motor patriotic profund decelați în spatele acestui act disperat? Nuvela debutează în registrul sublimului; naratorul se lasă sedus de tentația manifestă a maiestuosului, de extracție romantică. Explicația titlului survine în paragraful secund: "în fața cerului, mai sus decât brazii cei mai înalți, vulturii pluteau neobosit, scăldându-și aripile în lumină". Suntem într-un spațiu al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
proximitatea salvării: "Atunci, prin zborul frunzelor, Agripina zări coasta Brăcinelului, masa de stâncă și cu poale de brazi pe care era stâna lui moș Dănilă". Intervalul tranziției de la agitație la calm, petrecut într-un mediu nu vidat de elemente ale sublimului rece, este înregistrat cu acuitate de narator: "Vijelitul Iablanicioarei de-abia se mai auzea. Pacea locului era adâncă. Sus, în nesfârșirea albastră, vulturii se roteau cu neobosită măreție". Liniștea elementelor este potențată de reajustarea psihică, apoi somatică a umanului la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Eroina, după cum punctează, succint, Stelian Cincă, "[a]re o frică organică de frig" (1995: 68), într-o viață bântuită de spectrul omnipotent și, paradoxal, seducător al înghețului. În mod neașteptat, debutul prozei aduce în prim-plan un tablou din registrul sublimului apocaliptic: un soare însângerat de amurg. Sugestiile crude, viscerale sunt augmentate de omniprezența rubiniului vâscos: Ea privește soarele cum se îneacă în propriul lui sânge; ceva grozav și sfâșietor parcă se petrece la hotarul amurgului. Tot zidul trebuie să fie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Cuponiadele anilor '90 au dus la vânzări însoțite de fraudări grosolane de către "băieții deștepți". Afacerile cu imobiliare au născut "mogulii". În 2007 a început criza bancar-financiară în Lumea Nouă, transferată rapid europenilor. Drumul spre modernitate se îngustează prin subminarea sacrului, sublimului și moralității. Tradiționalele credințe religioase sunt tot mai afectate de înșelătorii, invidii, amenințări și descurajări. În cămările golite ale spiritului pătrund vrăjile și magiile nenumăraților farsori. Morala cumpătării e un mit al trecutului, iar mult-trâmbițatul "proces al comunismului" a semănat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
alte valori culturale, la extinderea informațiilor prin presă și la învățământul de masă. Au apărut noi instituții, ocupații, straturi și mișcări sociale dezaprobate de tradiționaliștii care, în general, resping mașinismul. Politologii și diplomații menționează că în Est, după cucerirea Constantinopolului, Sublimul Stat Otoman (1299-1922) și mulți dintre supușii săi au fost când un tampon antirusesc pentru puterile occidentale, când o putere dominatoare de tip tradițional a țărilor balcanice. Adăugăm că sultanii au fost potrivnici unirii popoarelor balcanice, a românilor îndeosebi. Cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
estetică. În acest sens, exercițiile de laborator decadent ale lui Des Esseintes, eroul din În răspăr, sunt în măsură să ofere o perspectivă asupra unei științe a simțurilor, investite și onorate ca facultăți cognitive, și presupune o căutare a acordului sublim dintre elementele unor regnuri și lumi diferite trecute prin filtrul simțurilor informate cultural. Des Esseintes nu este singurul care caută armonii menite să pună în acord sensibilitatea cu cadrul propice ei, iar acest fapt este departe de recluziunile romantice în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în romanul În răspăr, dobândește semnificația unei încadrări de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina fiară/ Te chiamă-n al meu strigăt de patimă aprins. -/ La sâni de fericire, Iluzia m-ascunde!... Din lut și Vis, forma-vom sublimi, un mitic grup! / Resfiră-mi peste frunte noptosul păr în unde, / Iar doliu morții mele, îl rupe de pe trup!"510. L. Bachelin are un articol în franceză despre opera lui Wagner, "Tannhäuser". Opera care dă titlul articolului este aleasă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
analizează, cu o măiestrie rară, expresivitatea unei lucrări ponderoase (cum e Salomé (180)) în care eroina lui Wilde (sic) ne apare povestind, cu un singur gest (pe care l-a prins artistul cu o așa de fericită inspirație), întregul poem, sublim și sălbatec"552. Lucrarea este reprodusă pe aceeași pagină, într-un format foarte mic. Cu o grație ilustrată gestual, dansatoarea Salomeea apare ca una dintre țigăncile pe care Vermont le pictează des, în chip de florărese sau țărănci. Pe o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Champsaur o tipsie cu capul sfântului Ioan Botezătorul decapitat la cererea Salomeii, pentru Macedonski, masca lui Dante se impune ca simbol cardinal al traseului destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în misterii. Astfel, sensul ezoteric al unor obiecte este revelat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arc de triumf știrbit de tirurile artileriei. Pietrele sale, smălțate de nuanțele cenușii roșiatice ale apusului, păreau a fi niște ruine nespus de vechi, triste și senine. Ajunsesem pe altă planetă. Asupra orașului domnea o tăcere extraordinară. Deodată, un cînt sublim de vioară, pur și sfîșietor, necuprins, abia străbătut de un firav acompaniament de pian, țîșni de nicăieri și de foarte aproape. M-am simțit cuprins de o fericire și de o tristețe de nedescris. Recunoscusem Sonata Primăverii a lui Beethoven
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1989 un dans spaniol al lui Bach lîngă Zidul devenit brusc fantomă. La fel ca milioane de oameni, am privit și am ascultat la televizor cîntul ce însoțea moartea Zidului. În 1945 mă aflam acolo, ascultînd de unul singur cîntul sublim al primăverii, a cărei semnificație fusese atît de repede deturnată și trădată. Primăvara lui 1945 abia dăduse în floare cînd Europa a suferit înghețul stalinist, războiul rece. Au trebuit să se scurgă patruzeci și cinci de ani ca totalitarismul învingător
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
formă ectoplasmatică în "utopiile" secolului al XVII-lea (William Penn, abatele de Saint-Pierre) sau "proiectul păcii perpetue" al lui Kant capătă consistența unui sistem de idei în care se îngemănează emanciparea naționalităților, democrația republicană și federația europeană. Victor Hugo profetizează sublim domnia viitoare a Statelor Unite ale Europei, care vestesc ele însele Omenirea înfrățită a viitorului. Mai mult, europenismul, federalismul, cosmopolitismul și internaționalismul vor fi aduse laolaltă la sfîrșitul secolului al XIX-lea13. La începutul secolului XX, internaționalismul socialist și fraternitatea europeană par
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
s-au petrecut, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, în locul care devine nucleul cel mai fierbinte al culturii europene: Germania. Goethe, Hegel, Schelling redescifrează fiecare în felul său mesajul grec. Hölderlin retraduce Œdip Rege și Antigona, îi celebrează în mod sublim pe Dionysos și Herakles, glorifică lupta grecilor pentru libertate (Hyperion, Moartea lui Empedocle). Mai tîrziu, Nietzsche va descoperi dialogica profundă, pînă atunci ignorată, dintre apolinic și dionisiac; în sfîrșit, Heidegger va redeschide chestiunea primordială a Ființei, întorcîndu-se la Aristotel, Platon
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]