5,950 matches
-
întrebai, coană Lino, care ți-e supărarea? Pentru ea vorbi Aglaia: 326 - Ce să fie, cu pacostea de bărbat. De la o vreme nu-și mai vede de casă. Parcă-l mănâncă ceva... Ghicitoarea își căută cărțile, le risipi pe pat, suflă .deasupra lor și spuse pe șoptite, amestecîndu-le: 4- Douăzeci și patru de frați, Așa bine să dați, '-* Cum v-a zugrăvit zugravul. Dac-o fi bine, de bine să iasă, Dac-o fi rău, de rău să iasă, Dacă craiul de tobă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ninsoare le acopereau numaidecât. Întunericul creștea. - Stați, mai încet, strigă după ei, nu mă lăsați aici! Îi tremura bărbia de frig și pe obrazul neras i se lipise ua strat înghețat de omăt. Clipea des din genele albe și sufla greu. - Stați, mă! Stați! Dumitre, Neacșule, nea Mitică, unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi. Crengile subțiri ale copacilor se loveau unele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot din tine, când nu mai rămâne nimic din existența ta individuală, când numai cenușa a mai rămas, ce senzație de viață mai poți avea? Am o voluptate nebună și de o infinită ironie când mă gândesc că cineva ar sufla cenușa mea în cele patru colțuri ale lumii, că vântul ar împrăștia-o cu o iuțeală frenetică, risipindu-mă în spațiu ca pe o eternă mustrare pentru această lume. Dezintegrarea din viaȚĂ Nu toți oamenii au pierdut naivitatea; de aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
haină mai caldă și ieșii cu el. Era ger. Pașii noștri trosneau pe zapada înghețată - și noi zburam alături pe stradele orașului: eu învelit și cu fața înfundată în manta, el, țiind fața în dreptul zapadei ce izbea ca acele, rece. Sufla un vânt cumplit. Din când în când treceam pe lângă o lampă... Când priveam în fața sa așa de albă ca [a] unui mort, îmi părea că merg alături cu o umbră, cu un om ce murise de mult, astfel încît îmi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fața sus, asupra spetezei. Fața ei privea drept în ceri, lacrimele ei rămâneau în ochi, căci fața ei sta orizontal. Fața era palidă și durerea ei - o durere sublimă. Însuși aerul camerei era mort și trist, flacăra luminei tremura ca suflată de-un spirit nevăzut. Era toți muți ca morți, privirea bătrânului devenise fixă și disperată, când deodată mînele celei de lângă piano se mișcară. Electric inspirate, zburau ca nevăzute asupra clapelor, aerul se auri de note divine, cerești: bătrânul se plecă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-a umere. Era ușor ca o fată. Sării cu el gardul și traversai cu el câmpia cea ninsă, asemenea unui fur de morți. Aproape de oraș îl pusei jos la pământ, am început să-l frec cu zăpadă și să suflu cu suflarea mea înghețată asupra feței de-o paloare ce în lumina lunei părea de argint. Fața sa trasă îmi păru că se mișcă. - - Ioane! zic, scoală, hai acasă. El își întoarse, culcat fiind, ochii spre casa unde fusesem. Lumina
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și mai mult slavă, pe când preotul în altar își înalța slabele sale mâni spre ceruri, mie mi se părea că mohorâta roșie icoană a Maicei Domnului din iconostas lua conture din ce în ce mai albe, fața sa cea ștearsă și nențeleasă devenea ca suflată de-argint trandafiriu, părul său acoperit de maramă brodată cu aur părea că undoia în lungi și dezordinate bucle blonde ca aurul, ochii săi stinși de vreme păreau că lucesc ca două flori vinete, iar buzele sale sânte, galbene și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
murindului. Intrai, pin portalele de aur ale bisericei, înăuntru, Pe jos, marmură albă ca laptele, pe sus, arcadele nalte de aur, stâlpii de aur... iconostasul cu icoane nalte și palide de sânți și îngeri de-o frumusețe suprapământească, ce păreau suflate pe pânze de argint, în altar - o masă de marmură cu sfintele Taine... în biserică nu era nimeni jos, ci numai sus în cor cântau călugărițe cântece de mort... Când dintr-o ușă văzui intrând cu lumânări de ceară albă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în fața mea, stătea o fată palidă cu fața ca marmura cea vânătă... ea-mi zâmbi trist și-mi făcu cu mâna... Era Poesis... Poesis! strigai eu... și deschisei ochii. Focul nu era încă potolit... fereastra însă deschisă, și o vântoasă sufla cumplit pin el. Gândeam c-o fi deschis - o vântul si mă dusei s-o reînchid. Când mă-ntorc însă... văd Corpul... s-ar fi însănătoșat curând, însă ceea ce era bolnav în mine, nebun de bolnav, era inima mea. Tot
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o prefac în lance. Făcui ca coasa să steie drept în vârful mânerului și-apoi, luând o cute de piatră, începui a o freca de ascuțișul și mai cu deosebire de vârful coasei, până ce se ascuți ca un brici, încît, suflând c-un păr deasupră-i, s-ar fi tăiat în două. Din norocire tatăl meu dormea așa de dus încît n-a auzit neci cum ascuțeam coasa, neci cum apoi, luând două pistoale lungi și ruginite de sub pat, le încărcai cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un bălaur din poveste, de-un smeu, c-o falcă-n cer și una-n pământ. Cât oi fi zburat astfel nu știu, numai deodată simții cumcă calul poticnește una ș-apoi începe a merge mai încet și mai greu, suflând greu cu nările și gura pline de spume. Fără s-o fi băgat de samă, eu ieșisem din munți și mă aflam pe șes. Până aicea mersesem ca prin somn. Câte făcusem până acuma, toate le făcusem pe neștiute, dominat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
luîndu-mi lancea din șanț, scoțîndu-mi pana roșie din căciulă și dînd-o vântului, o apucai călare îndărăt spre munte, deși nu-nspre satul meu. Dedei de-o cale de munte pe care-ncepui de - a-mi mâna calul care, încet și poticnind, suflând greu, pocnea alene cu copitele bolovanii mari de prin încovoiturile cararei dintre stânci. Din ce în ce mă-nfundam mai mult în munți, din ce în ce aerul devenea mai liber și mai rece, dar din ce în ce cerul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oameni, între cari și Ioan, vine românul postat de sentinelă de ni spune cumcă într-un castel de conte maghiar s-ar fi așezat vro două companii de honvezi și petrec ca mai bine. Noaptea era rece și noi ne suflam în mâni de frig. Lui Ioan îi străluciră ochii. - Copii, pe luptă! zise el c-o voce aspră. și-ntr - adevăr că feciorii atâta păreau c-așteaptă pentru de-a sări din atitudinele lor plecate sau culcate și a apuca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trăgând după el calul de căpăstru, mergea mereu spre pată, care i se zugrăvea dinaintea ochilor. Deodată dădu cu nasul de ceva rece ca oțelul. Aceasta era pata de lumină: era o fereastă brumată, da de la ce nici știa; el suflă-n geam până făcu o roată rotundă și se uită. Văzu o masă în întuneric, c-o hârtie albă parcă și niște degete subțiri întinse pe-un condei și condeiul ***; alta nu văzu nimic, căci întuneric era afară și încă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
leul pustiilor, că inima-i bate cu putere la or [ce] sunet îl aude, dar c-o putere mândră, generoasă, nu în modul femeiesc, cu care moleșește amorul unei copile, căreia ai voi să-i săruți mînile și să-i sufli-n degete pentru că s-a-nghimpat c-un ac. Nu era nimic meschin... era o simțire tare și furtunoasă ceea ce-i mișca inima... i se părea că dac-ar fi iubit pe acel demon n-ar fi fost în stare să-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a unei legitimități a Puterii recent instalate. În primele cicluri de conferințe, Îl găsim pe xe "Rosen"Rosen printre conferențiari, folosind un limbaj mai... puțin specific activității rabinice. Optimismul rabinului urca la cote Înalte, când descria cum „peste Întreaga Europă, suflă un vânt de primăvară adevărată, de optimism”. Sentimentele sale Îl așază alături de „marea oaste proletară, ce se afla În plinmers”1. Este clar că rabinul xe "Rosen"Rosen făcuse deja o opțiune politică. Dar este util să arătăm că el
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nu mai fac față sunt chemate în ajutor căile respiratorii. În acest moment, se fac resimțite diferite blocaje. Sinusurile se pot înfunda, respirația poate deveni mai dificilă și poate apărea tusea; am putea simți nevoia și mai mult să ne suflăm nasul. Drenajul plămânilor Plantele medicinale care acționează la nivelul plămânilor și căilor respiratorii se numesc emoliente, antitusive, expectorante sau fluidifiante. Plantele emoliente au o acțiune calmantă la nivelul mucoaselor respiratorii. Sunt folosite pentru reducerea iritației provocate de tuse, de exemplu
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
semnificativă de substanțe reziduale. Puteți obține același efect și stând confortabil în fotoliu. Este suficient să aveți o sticlă goală pe care o umpleți cu apă cam pe o treime. Apoi, cu ajutorul unui mic tub sau al unui mic pai suflăm în apă, expirând. Acest joc care îi amuză pe copii este des folosit în spitale pentru curățarea căilor respiratorii ale pacienților care au suferit o intervenție chirurgicală ce a necesitat anestezie generală. Nu e nevoie să așteptați spitalul și operația
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
lumin... prin palme”). Simplă voinț... imprim... în cadrul acestui grad capacitatea de emisie a ki-ului prin palme. Activarea palmelor în cadrul primului grad nu se face prin intermediul simbolurilor, ci prin frecarea lor rapid... de câteva ori. Dezactivarea palmelor, rar utilizat..., se face suflând între ele puternic de câteva ori. Conform legendelor, capacitatea de a emite lumin... prin palme era una comun... în timpul civilizațiilor trecute ale Atlantindei și Lemuriei, inițierea gradului întâi reactivându-ne aceast... putere folosit... cu mult timp in urm.... În gradul
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
ai fi, leu sau gazelă, de cum răsare soarele, ia-ți picioarele la spinare.” Proverb african Expresia „a da din coate”1 poate fi interpretată În mai multe feluri. Pe latura pozitivă, ea Înseamnă să muncești din greu pentru a-i sufla premiul altuia chiar de sub nas. Pe latura negativă, implică oarecum viclenia Ă Încercarea de a le-o lua celorlalți Înainte prin manipulare sau Înșelăciune. În Cincinnati, expresia va fi Întotdeauna asociată cu Pete Rose, așa-zisul jucător de baseball din
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ai fenomenologiei - au trăit, cu o sensibilitate politică segregată, și fascinația totalitară a definitivului.) Or, din acest punct de vedere, Henry rămâne avocatul pluralității: Viața nu-și dictează monodic regulile într-un sistem închis de reprezentări, ci, dimpotrivă, precum vântul, suflă unde vrea. Pentru că Viața se consumă în oficiul perfectei gratuități, Michel Henry o descoperă pretutindeni, în noutatea și prospețimea sa insulară 1. Mai degrabă decât un protocol steril al unei reflecții convenționale - durabilă prin ideologie, sterilă prin mimetism - filozofia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând „să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche”; altădată - ca într-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei „forme mioape”, cu limbă „reavănă” și cu „o claie de păr” pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
necazuri c-o mejdină, A lăsat stânjenul lângă clopotniță și-a slobozit pomana. Stingeți lumânările că se consumă curentul, zicea al lui Chirimențu, Care cum deschide gura începe lumea să râdă, are haz, dar acum Nimeni nu-l aude - se suflă-n lumânări pe prescuri: pfu, pfu! (La Lilieci) Într-adevăr, în descrierea acestui ospăț în cimitir Sorescu folosește mai curând imagini de prozator, decât de poet, imagini care se pot derula în voie, desfăcute într-o poveste. Nu este lipsită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unei națiuni. „Nimica nu este așa de pătrunzătoriu - se spune În prefața la Psaltirea În versuri a lui Ioan Prale (1827) - nimic așa mișcătorul și la cele mai Împetrite inimi, de cît o poezie bine alcătuită. Aceasta moaie inimile Învîrtoșate, suflă curagiu În cele desnădăjduite; pe scurt, lucrează cu o maghie ori În ce suflet. Pentru aceia de stă și povestește ca o fabulă, cum Orfeu Tracul ar fi cîntat așa de frumos, cît ar fi tras după sine pădurile și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frăție cordială: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfîșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mîngîietoare, Acel simțiment tînăr ce eu Îți sînt dator. E scump prieteșugul ce-n suflă o femeie Deprinsă a-l cunoaște, născută a-l simți; Și dulcele ei suflet, electrică scînteie, MÎngîie orce suflet la care s-o ivi.” Între așteptare și prieteșug (Între promisiunea de fericire pe care o dă așteptarea și promisiunea de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]