KorAP: Find »[drukola/base=supraveghea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...160 161 162 ...1086 >

27,141 matches

Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547

informațiilortc "Ambivalența informațiilor" Supravegherea se sprijină pe o convingere fără de care n-ar avea nici un temei și nici o îndreptățire: deoarece individul este, prin definiție, o ființă disimulată, informațiile se obțin doar prin viclenie. O viclenie strategică, menită să atragă subiectul supravegheat pe un teren unde acesta să se simtă în siguranță, să renunțe la obișnuita-i rezervă, să uite de orice precauție și să nu se mai cenzureze. Asimilarea ființei sociale cu o ființă care își ascunde adevărata identitate și nu

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
ci una ocolită, piezișă, prefăcută. Forța îi repugnă; el mizează pe inteligență, chiar dacă, mai apoi, ca urmare a rezultatelor obținute, sancțiunea poate fi, deseori, fizică. De altfel, într-o sintagmă celebră, nu punea oare Foucault alături cei doi termeni: „a supraveghea și a pedepsi”? Modalitatea obținerii informațiilor diferă: ea nu implică întotdeauna agresiunea corporală, ci țintește centrul lăuntric al „obiectivului”, la care supravegherea se străduiește să ajungă cu ajutorul unei rețele de informatori sau prin instalarea unor dispozitive de urmărire permanentă. Cum

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
care trebuie dejucat, căci numai astfel îi poate fi surprinsă adevărata față și demascată esența lui reală. Oamenii nu sunt ceea ce par a fi, nu încetează să repete supraveghetorii, căci numai așa își pot motiva acțiunile și legitima existența. A supraveghea - iată calea cea mai sigură spre străfundurile tainice ale ființei supravegheate, spoliată astfel până și de secretele ei cel mai bine păzite. Fiindcă omul, nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
nefericire - cât de înșelătoare pot fi ele atunci când sunt folosite deliberat împotriva adevărului. În Othello, Shakespeare evocă aceeași strategie, adoptată de data aceasta de către Iago; ca și Edmund, Iago „regizează” scena dintre Cassio și Desdemona, știind că Othello o va supraveghea și că, astfel, gelozia abia înfiripată în sufletul lui se va înteți. Raționamentul intrigantului e simplu: cel ce stă la pândă, nevăzut, nu are cum să nu se lase păcălit de ceea ce se desfășoară sub ochii lui, fără ca protagoniștii să

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
la descoperirea unei extraordinare activități scriptice, care a însoțit permanent supravegherea în țările din Est. Supravegherea nu se mulțumește doar cu simpla exercitare, ea se cere dublată de o urmă scrisă, de o dovadă materială, de un reper temporal. A supraveghea și... a scrie, iată două operațiuni complementare, proprii aparatului totalitar. Oralitatea nu face aici decât să deschidă calea delațiunii și a culegerii de informații, pe care numai scrisul le atestă și le consolidează. Iar această filosofie, apropiată de practicile asiatice

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-și radiografieze trecutul. Și, deseori, descoperirile au fost dureroase, documentele de-a dreptul răvășitoare. Câte certitudini afective nu s-au prăbușit, câtă încredere spirituală nu s-a clătinat! Scrisul închis între copertele bine păzite „revela”, ca în fotografie, negativul trecutului „supravegheat”. Pe cei ce aveau curajul să-și retrăiască, citind, viața de până atunci, îi aștepta trista încercare de a recompune spectrul prieteniilor acum pierdute, uneori chiar pe cel al propriilor lor familii destrămate. Omul care și-a văzut umbra va

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
se poate oricând converti, după bunul plac al Puterii, într-o indicație importantă. Totul trebuie consemnat, pentru că totul furnizează informații. Absurdul capătă astfel o utilitate imediată, care la prima vedere ne scapă: există regimuri, comuniste sau fasciste, a căror lozincă - „Supravegheați totul!” - permite, în ciuda ridicolului de care se acoperă uneori, ca informația, rezultat al supravegherii, să fie folosită la nevoie, adică pentru condamnarea arbitrară a vinovatului desemnat dinainte. La așa ceva servesc informatorii infiltrați peste tot și arhivele care furnizează încontinuu un

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
decât oricare altă piesă, Hamlet poate fi citită din perspectiva supravegherii, fără a se reduce însă doar la atât, intuiție formulată deja de Jan Kott care, vorbind despre Hamlet, constata: „cuvântul cu cea mai mare rezonanță pe scenă este a supraveghea” (Kott, p. 56). Supravegherea se manifestă încă de la început: „Cine e acolo?”, întreabă neliniștit străjerul însărcinat, alături de camarazii lui, cu paza castelului Elsinor, cu supravegherea a tot ceea ce se petrece în afara zidurilor acestuia, de unde dușmanul ar putea năvăli pe neașteptate

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
așadar, printr-o răsturnare a alianțelor, ca urmare a descoperirilor făcute în timpul supravegherii, căci însăși natura acestor bruște revelații îi face pe soldații speriați și îngrijorați să-și modifice atitudinea și să nesocotească rigorile misiunii lor. Puterea în slujba căreia supravegheau va fi, în consecință și începând din acest moment, dezinformată. Informațiile nu îi vor mai fi aduse la cunoștință și, neputând să profite de ele, Claudius nu va ști cum să interpreteze tulburarea lui Hamlet, tulburare pe care o sesizează

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
dispozitiv de supraveghere, conceput și instalat de astă dată de către prinț, și el un bun cunoscător al vicleșugurilor puterii. Simetria este flagrantă, căci, la rândul său, Hamlet vrea să descopere secretul regelui și să verifice astfel adevărul spuselor Fantomei. A supraveghea înseamnă aici a da la iveală. Așadar, în ambele cazuri, nu avem de-a face cu o supraveghere preventivă, ci cu una revelatoare. Nici una dintre părțile aflate în conflict nu poate acționa dacă nu cunoaște taina celeilalte. Dar, deși recurg

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
socială, iar Tartuffe nu face decât să îi confirme pertinența. Într-o asemenea societate, Puterea nu se lasă amăgită de un delator, abil, desigur, dar despre care știe cât e de corupt, de compromis, căci regele și instanțele statului monarhic supraveghează societatea „fără întrerupere și fără omisiuni” (Foucault, p. 210). Această ubicuitate îi conferă puterii laice virtuțile Puterii Divine, înfățișată aici „ca o privire fără chip care transformă întregul corp social într-un câmp de percepție” (ibid., p. 216). Regele poate

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
victimă a ei. Școala femeilor sau îngrădirea securitarătc "Școala femeilor sau îngrădirea securitară" „Bănuiala și frica sunt paznici buni”, afirma Boileau, ca un fel de alter ego al lui Arnolphe, personajul care, obsedat de aceleași temeri, consideră că niciodată nu supraveghezi mai bine pe cineva decât băgându-l la închisoare. Convingere de stăpâni care pun la îndoială precauțiile obișnuite și se încred doar în soluțiile radicale. Astfel, presupun ei, măsurile de protecție sunt infailibile, iar controlul se exercită fără întrerupere: un

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
în diferitele sale versiuni - turnul, casa -, aceasta e soluția! În Viața e vis de Calderón de la Barca, spaima trezită de premonițiile referitoare la caracterul lui Sigismondo îl face pe tatăl acestuia să ia o decizie extremă: întemnițarea. În felul acesta, supravegheat clipă de clipă, fiul nu se va putea sustrage vigilenței gardienilor săi, iar accesul la Curte îi va fi cu desăvârșire interzis. Supravegherea operează aici în mod preventiv, pentru a evita nelegiuirile unui moștenitor cu rele predispoziții, sursă a unor

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
deci atotputernicia. A nu reuși să te protejezi împotiva supravegherii capătă automat sensul unei înfrângeri, al interzicerii oricărei inițiative subversive, al unei intimidări care, cel mai adesea, se soldează cu o capitulare. Deturnând celebra sintagmă a lui Michel Foucault, „a supraveghea și a pedepsi”, am putea spune că puterea pedepsește încă din momentul punerii în acțiune a supravegherii. Pentru asta, ea își alcătuiește o rețea de agenți, concepe și construiește dispozitive adecvate acestei misiuni. Supravegherea politică nu va fi niciodată întâmplătoare

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
Spațiul este poros, încăperile împânzite de microfoane, numai natura mai poate oferi iluzia unei protecții. Dar și natura se dovedește a fi un refugiu precar; așa cum se afirmă în 1984, nici ea nu scapă pe de-a-ntregul omniprezentei Puteri, care supraveghează chiar și la adăpostul unor tufișuri, chiar și dindărătul unor copaci, chiar și în inima pădurii. Nu mai există nici un loc sigur, nenumărați ochi pândesc de pretutindeni. În Britannicus, Racine inventariază strategiile supravegherii cu precizia cuiva care le-a reperat

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
o lecție de luciditate, luciditate datorată, fără îndoială, experienței sale personale, căci o asemenea competență nu are cum să fie doar livrescă. Ea poartă amprenta lucrului trăit. Oare, la Versailles, regele nu ținea și el sub observație totul? Nu-și supraveghea și el curtenii cu aceeași abilitate? Iar dispozitivul instalat în grădina lui zoologică și construit pentru a-i da posibilitatea să-și privească în același timp toate sălbăticiunile adunate acolo nu era oare un precursor al Panopticonului? Racine furnizează indicii

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
efecte secundare, așa cum am remarcat deja, legate de voyeurisme, de observare sau de control. De aici provine și interesul ei, explicabil prin eficacitatea care îi este proprie și prin tot ceea ce ea produce ca derivat sau ca implicație perversă. A supraveghea presupune a te apropia de cineva și, deseori, a te lăsa contaminat, căci, de fiecare dată, este vorba de o coprezență. Fapt confirmat ori de câte ori intervine o implicare psihică în exercițiul supravegherii. În schimb, se întâmplă rareori ca supravegherea să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
siguranță, nu protejează. Toate detaliile, de altfel, decurg de aici: pereții nu izolează, încăperile sunt permeabile fonic. Gustav își alcătuiește planul tocmai pe aceste baze. Când se desparte de Adolf și de Tekla, el se ascunde în camera vecină, de unde supraveghează situația și, ca un stăpân absent, dirijează conflictul. Strindberg concepe un spațiu care interzice singurătatea cuplului și îl lasă expus pândei, trasului cu urechea, spionajului domestic. Aici intervine o problemă de scenografie esențială: supraveghetorul trebuie să se vadă sau nu

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
de orice și de oricine altcineva. „Gândul care nu-mi dă pace, care mă chinuiește, e că omul ăsta ar putea afla că sunt nefericit” (p. 348), spune el, neștiind că tocmai „omul” acela se află în spatele ușii și îl supraveghează cu încuviințarea lui. De acolo, diabolicul Gustav ascultă laudele implicite aduse de Tekla virilității lui și își contemplă satisfăcut opera de distrugere a familiei, pe care o pusese la cale cu atâta perfidie vicleană. Gustav stă pe margine, îi privește

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
supravegherii integrate și subordonarea pe care ea dorește să o instaureze. Balconul și „panoptizarea”tc "Balconul și „panoptizarea”" Cu Balconul, Jean Genet trimite, fără să îl cunoască, la prototipul supravegherii a cărui forță exemplară Michel Foucault o descoperea în A supraveghea și a pedepsi. Este vorba despre Panopticonul lui Bentham, dispozitiv carceral unde supraveghetorul ocupă o poziție centrală în mijlocul unui turn, în timp ce, pe circumferință, sunt dispuse celulele transparente care, lipsite de orice opacitate, îi permit să vadă, în orice clipă și

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
Irma se străduiește să salveze această ambivalență, acordând toate facilitățile și, simultan, veghind la ordinea stabilimentului. Astfel, distribuitorul pedepselor din edificiul lui Bentham se vede înlocuit, la Genet, de către matroana plăcerilor. Misiunile lor diferă, dar nu și maniera de a supraveghea. Fața și reversul aceluiași rol. Genet desemnează oglinda drept instrument privilegiat al Doamnei Irma. Ea se servește de aceasta spre a-și spori autoritatea și a și-o extinde, grație acestei supravegheri la nivelul unei „clădiri mondiale”, al unui bordel

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
frontale i se adaugă o alta, deseori adoptată, privire răsfrântă, privire oblică. Oglinda ne permite să ne vedem și să ne confruntăm cu ceea ce corpul nostru produce ca reflex atunci când se află în raza unei priviri străine, piezișe, care îl supraveghează. Oglinda este un dublu și un „spion”, așa cum era numită în lojile teatrului à l’italienne. Spectatorii puteau astfel să se supravegheze reciproc la Teatro San Carlo ori la Teatrul La Fenice, în timp ce regele, plimbându-și privirile deasupra sălii, controla

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
cu ceea ce corpul nostru produce ca reflex atunci când se află în raza unei priviri străine, piezișe, care îl supraveghează. Oglinda este un dublu și un „spion”, așa cum era numită în lojile teatrului à l’italienne. Spectatorii puteau astfel să se supravegheze reciproc la Teatro San Carlo ori la Teatrul La Fenice, în timp ce regele, plimbându-și privirile deasupra sălii, controla integralitatea lojilor, de la înălțimea lojei sale. Doamna Irma, în bordelul său, profită de aceeași poziție spațială, cu diferența că supravegherea este exercitată

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
său, profită de aceeași poziție spațială, cu diferența că supravegherea este exercitată numai de ea, în timp ce Figurile rămân izolate, fără dreptul de a se privi între ele. Da, bordelul este plasat între teatru și închisoare. Iar supravegherea le unește. Să supraveghezi înseamnă adesea să vezi pieziș, iar oglinda permite acest lucru. Genet l-a înțeles și, datorită sistemului de oglinzi elaborat de Doamna Irma - tot un rapel, carnavalesc, al Galeriei Oglinzilor de la Versailles -, bordelul este un loc dublu, de expunere și

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
spectacolul și practică, ceea ce e propriu oricărui regizor, o supraveghere de traseu, cu atât mai legitimă cu cât actorii, dată fiind starea precară a sănătății lor mintale, riscă în fiecare clipă să se îndepărteze de programul prevăzut inițial. Marchizul-regizor, care supraveghează pentru a sesiza orice accident, a interveni rapid și a restabili ordinea perturbată. Dirijor al spectacolului, el se află într-un raport de supraveghere care îl face să intervină de mai multe ori în timpul reprezentației. Supravegherea sa, nicidecum distantă, este

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]