4,202 matches
-
i-am spus. Dar nu eram sigură; a trecut mult de atunci. Ea m-a rugat să mă interesez și să-i spun dacă sînteți unul și același cu cel pe care l-a pălmuit. Sper să vă mai amintiți, surîde farmacista. Cam la o lună o dată, ne întîlnim și stăm de vorbă. Ne-am amintit chiar și de mămăliga făcută de dumneata din făină necernută... Ce s-au supărat atunci sezoniștii!... Da, murmur eu surîzînd. Unde e acum doamna profesoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Sper să vă mai amintiți, surîde farmacista. Cam la o lună o dată, ne întîlnim și stăm de vorbă. Ne-am amintit chiar și de mămăliga făcută de dumneata din făină necernută... Ce s-au supărat atunci sezoniștii!... Da, murmur eu surîzînd. Unde e acum doamna profesoară? Vreți s-o vedeți, să-i spuneți că i-ați urmat sfatul? Da. Azi i l-am urmat mai mult ca oricînd. Dar, mă mir eu, de unde știți de sfatul dat?! V-am spus doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
izvorîtă din doi ochi senini, care au învățat să pătrundă direct în suflet, cum au făcut-o ochii profesoarei atunci, seara tîrziu, cînd am stat împreună la aceeași masă. Chiar vreți s-o căutați? Mda... Mihai Vlădeanu, începe farmacista să surîdă, ducîndu-și instinctiv degetul arătător spre gropița din bărbie, prietena mea spune că, dacă sînteți același cu bucătarul de atunci, ați început deja să vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful arătătorului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
căutați? Mda... Mihai Vlădeanu, începe farmacista să surîdă, ducîndu-și instinctiv degetul arătător spre gropița din bărbie, prietena mea spune că, dacă sînteți același cu bucătarul de atunci, ați început deja să vă plătiți datoria. Ne mai place și nouă teatrul..., surîde ea, ducîndu-și din nou vîrful arătătorului în gropița din bărbie. Anișoara! exclam eu, arătînd spre degetul dus la bărbie. Te-am recunoscut: serveai în sala mică... și oftai după vaca lăsată acasă, pe malul Bîrladului, rîd eu, amintindu-mi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
secret, deocamdată: cred că va veni ea aici în oraș. La care școală? Va veni la Comitetul Județean, în locul tovarășului Amariei... Cum?! Tovarășul Amariei...?! S-a aflat, în sfîrșit, mai sus, că-i plac femeile, banii și vinul călugăresc? întreb surîzînd. De unde știi?! face ochii mari spre mine farmacista. Mai vorbește și lumea... Chiar nu vrei o sticluță cu oțet aromat? mă întreabă, schimbînd glasul, pentru că a intrat cineva pe ușă. Nu, mulțumesc! îi răspund, băgînd aspirinele în buzunar. Să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o hîrtie, eu îi mulțumesc, închizînd o dată din ochi într-un semn prietenesc, apoi pornesc alături de Brîndușa spre ușă. Îi dați sticluța din partea mea, spun, oferind picăturile Brîndușei. Să-i spuneți că-i fac cinste pentru ajutorul dat azi, adaug surîzînd. Deschid ușa, o invit pe Brîndușa să iasă, ies și eu nu înainte de-a mai întoarce o dată capul s-o salut pe farmacistă, care îmi face un semn de complicitate. Merg un timp alături de Brîndușa, apoi fac un pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu glasul leșinat. Dimineață mă sictireați cu "tovarășe fizician"! Cum de v-ați răsucit dintr-o dată?! Brîndușa tace și mă privește lung, clătinînd din cap. Seara asta, la masă, Vlad mi-a spus că ai cumpărat și tu o Biblie, surîde ea, cu o strîngere discretă a colțului stîng al gurii, iar zîmbetul îi luminează fața, făcîndu-mă să înțeleg că numai și un zîmbet ca ăsta îi putea topi furia lui Vlad. Dacă ai fi citit Biblia ca pe o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fie altcineva director general, poate chiar eu! Și-apoi, declarația lui Ștefănescu mai există; de la Tamara pot obține alta; ea nu trebuie să mintă. În două-trei zile voi avea și declarația Cristinei, altfel... cu cele ce-a declarat Ștefănescu... Hm! surîd eu. Credeți că doamna Cristina s-ar murdări ? De ce nu?! Are un soț, o căsnicie, o poziție socială ! Judecați de la nivelul dumneavoastră. Cristina e tot femeie, ca mine. Da, femeie, dar cu un suflet mai sus, conchid eu ferm. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la nivelul dumneavoastră. Cristina e tot femeie, ca mine. Da, femeie, dar cu un suflet mai sus, conchid eu ferm. Se lasă o tăcere încordată între noi; Brîndușa cumpănește îndelung, alegîndu-și probabil vorbele cu care să-mi dea replica. Mda, surîde ea. Am impresia că Ștefănescu nu a mințit cînd a scris că tu ai fost la Cristina. Știam doar că-i place să fie ironică la adresa bărbaților, uneori cinică, dar constat că... Tu tînăr, ea... Ascultă, Brîndușa! îi strig încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Va trebui să le dovediți. Dovezi au existat. Va trebui să văd unde s-au pierdut. Să aflu cum s-a transformat o acțiune criminală în "zel negustoresc depus la depășirea planului de vînzări"... Mulțumit? Interesant ce spuneți... Ha! "Interesant", surîd eu, îndreptîndu-mă spre ieșire. Vorbim de parcă ne-am afla într-o expoziție, în fața unui tablou abstract... "Interesant" e pentru dumneata, care te plimbi cu mîinile băgate pînă-n cot în buzunarele hainei de piele, nu și pentru ei, care vin din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mînă pe piept, iar cu palma cealaltă își acoperă ochii. Mă apropii de ea și-o prind de umăr: Fulvia... Fulvia tresare și se uită speriată la mine. Mă recunoaște, își amintește că m-a invitat la o cafea și surîde: Scuză-mă !... Am zis că stau puțin, pînă fierbe apa... Se ridică precipitată și merge lîngă masa de la capătul canapelei, pe care stă o plită electrică. Se uită în ibricul de pe plită și pufnește în rîs: Săraca apă, de cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tare obosit... "Separator"?! se miră Fulvia. Ia stai: care-i numele tău? Vlădeanu. Fulvia începe să rîdă: Ca să vezi! Cu tine m-am certat azi, deci... Pentru separatorul tău trebuie să mă scol mîine la cinci. Nu mai e nevoie, surîd eu. Separatorul a fost deja pornit. A fost o avarie azi la o instalație, s-au mobilizat forțe și s-a încheiat totul. Vorbești serios?! se bucură Fulvia. Pe cuvînt! Aaah! oftează ea ca o ușurare. Am să pot dormi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce naiba, ești om mare..., ești bărbat! A fost un accident... Ce-i cu tine?!... Palma care m-au zgîlțîit încep să-mi alinte obrazul. Ochii ei verzi mă învăluie ca un lan de grîu primăvara, iar buzele răsfrînte, frumos conturate surîd molcom. Te rog! îmi șoptește. Scuză-mă! Ceea ce mi-ai spus m-a luat lovit în plin... Oh! exclamă Fulvia, ridicîndu-se, credeam că faci și tu o criză de nervi... Ce naiba! Ești bărbat... O să iasă cam slabă cafeaua, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
slabă cafeaua, că nu mai am cafea. Nu vrei să pun și nes? Nu, mulțumesc!... Nu te mai deranja... Nu mai am chef, spun, ridicîndu-mă din fotoliu. Îmi pare rău că ți-am povestit, se scuză Fulvia. Văd că... Hm! surîd eu trist. Ar fi trebuit să merg cu el la crîșmă, să ne îmbătăm ca niște porci... să dăm cu pietre în geamul unei ipocrite ah!, cancer moral, cum distrugi !... Apoi... O!... Apoi ne-am fi dus la casele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe Teona lîngă mine, dar de fiecare dată o descopăr alături, mai plină de zîmbet. Ei da, sînt reală, rîde ea, tamponîndu-mi mereu fruntea cu batista. Tu aici?! mă mir eu iarăși. Te-am așteptat pînă la ora opt, apoi..., surîde cu ochi senini Teona. Credeam că ești om de cuvînt..., c-ai să vii... O privesc lung, fix, luat prin surprindere. Stai liniștit, îmi șoptește. Batista ei mi se plimbă din nou pe frunte, apoi coboară pe obraz. Cealaltă palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
brațul. Teona tresare și se întoarce domol către mine. Scutură din cap cu mîndrie, își trece maiestuos vîrful degetelor peste buclele părului, trupul i se îndreaptă într-un gest plin de demnitate, iar ochii, umezi bine, îmi înfruntă privirea. Poftim, surîde ea, privește-mi ochii umezi... Cuvîntul tău vulgar m-a rănit cum nu mi-aș fi închipuit vreodată că pot fi rănită. Te-am blestemat, ți-am dorit răul, apoi te-am așteptat... Te-am așteptat cum n-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cuprind lumea întreagă. Pentru că mă simt eu însumi ca o floare de magnolie gata să se desfacă..." De ce zîmbești, Mihai? Palmele Teonei se depărtează încet, ca la sfîrșitul unei rugăciuni și coboară pe lîngă corp. Își scutură capul cu mîndrie, surîzînd din privire și din mișcarea lentă a buzelor, care se deschid, umede, asemenea unor petale în zori. Vrea să spună ceva, dar vorbele i se opresc pe buze, făcîndu-le să tremure. Abia acum își dă seama că a ajuns într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefon Sandu G. - „E adevărat că a plecat?“ - „Da.“ - „Pentru mult timp?“ - „Pentru totdeauna.“ [...] Mă gândesc: poate scrisoarea asta îți va ajunge în preajma Crăciunului. Ce grele vor fi sărbătorile... ce triste. Le voi petrece singură. Invitația la Slatina nu-mi surâde, la Mangalia, dacă m’aș duce în pensiune la d-na Lemonide, aș avea nădejdea scrisorilor tale și nesiguranța că vor fi sosit ori nu... și nu aș putea trăi liniștită. Mihai pleacă, îmi pare, la Diham. Îmi amintesc Crăciunul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la tot pasul. Uite, muzica de afară îmi arată cât de mare este distanța, ruptura dintre noi. Și când te gândești că există oameni care-și spun vorbe tandre, care iubesc, care văd iubi rea ca pe lucrul esențial, care surâd... Monică, Monica mea, preaiubito, dulcea și minunata mea nebunie. Te voi mai vedea vreodată, micuța mea? Să ne ru găm lui Dumnezeu pentru asta. Eu mă rog din toată inima. Mama 82/1948 12 octombrie [1948], marți [...] O, scumpa mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
perfectei noastre înțelegeri, cea mai frumoasă amintire din lume, tinzând către dragostea perfectă. Fii bună și vitează, fii sănătoasă și binecuvântată. M. P. S. Cordonașul rochiei verzi se încheie și se descheie pe dedesubt. 23/1949-1950 I 27 decembrie [1949], marți [...] Surâd îngerilor, gândindu-mă la tine: trăiești, ești a mea în mijlocul acestui noian de foc și de amenințări. II 28 decembrie 1949, marți [...] Chiar și dacă se întâmplă ce-i mai rău, tu trebuie să fii o ființă rațională; va trebui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă surprinde faptul că subiectul e adus în discuție tocmai de mama lui Suze. — Da, așa e... spun. Deși cred că Suze s-ar descurca foarte bine mersi și fără banii lui... Dar cine a zis ceva de bani? Îmi surâde cu subînțeles și, brusc, îmi dau seama ce vrea să zică. — A! Simt că obrajii mi se colorează cu viteza fulgerului. A! Am înțeles! — Toți bărbații din familia Cleath-Stuart sunt așa. Sunt faimoși pentru asta. N-a existat nici un divorț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke, te rog să-mi spui Jane. Ți-am mai spus. Mama e trandafirie de fericire, și se ține de brațul lui Luke de parcă i-ar fi teamă ca el să nu dispară într-un nor de fum. El îmi surâde scurt, iar eu îi răspund fericită cu un zâmbet. Am așteptat ziua asta atâta timp și uite că, în fine, a venit. Parcă ar fi Crăciunul. De fapt, e mai bine decât de Crăciun. Prin ușa deschisă de la intrare se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe Luke. Cum adică? — Becky vrea să mai aștepte cel puțin zece ani până se mărită, spune Luke. Nu-i așa, Becky? Se lasă o tăcere împietrită, iar eu simt că-mi ia foc fața. — Îhm... Îmi dreg glasul și surâd nonșalant. E... corect. — Serios? face Suze, holbându-se la mine. N-am știut asta. De ce? — Ca să pot să... îhm... îmi explorez întregul potențial, murmur, neîndrăznind să mă uit la mama. Și... să ajung să mă cunosc pe mine, cea adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de logodnă! Pentru noi! — Dumnezeule! Ridic privirea spre ea. Păi... mersi mult. N-am știut că dai o petrecere în cinstea noastră! — Am discutat cu Luke. — Pe bune? Mie nu mi-a zis nimic. — Probabil că a uitat. Elinor îmi surâde distant, cu grație. Voi cere să-ți fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nunții, am să te cunosc mai bine decât cea mai bună prietenă a ta. Lumea zice că folosesc metode neortodoxe. Dar când văd rezultatele... — Robyn nu are egal în orașul ăsta, zice Elinor, luând o înghițitură de șampanie, iar Robyn surâde modest. — Așa că să o luăm cu începutul, zice, și își scoate o agendă imensă, legată în piele. Nunta e pe 22 iunie... — Da. — Rebecca și Luke... — Da. — La Hotelul Plaza... — Poftim? Mă uit la ea ca la o nebună. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]