4,334 matches
-
ca o aură neagră. Arăta cu adevărat strălucitor, iar privirile Iuliei se îndreptau uneori cu mirare către ei. Costache știa de la începutul serii ce-o să spună. În picioare, evitând orice întâlnire cu ochii Iuliei, uitându-se numai la General, îi surâse și, ridicând paharul cu vinul din recolta lui ’78, în care abia își muiase buzele, spuse: Pentru anul în care tocmai intrăm, nu știu să zic mare lucru. Însă prevăd că secolul următor, al douăzecilea, are să înceapă cu domnul General
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă, cucoani?!.. Îl întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane... de ce să te mint! Pădurarul surâse, cu o liniște dezarmantă, apoi, adăugă zâmbind. - Hm!.. Altfel, pânda n-ar mai avea farmec..! - Așa‟i, Antoane, ai dreptate! Dar, iată că de după creastă apare un lup în alergare... Se oprește și se uită în jur prevăzător... Era un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
glas, rosti și el ceva: - Iar eu sunt Victor și mă simt încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte frumos, domnișoară. - Mulțumesc, mă simt flatată!, și spunând acestea, roși vizibil. Te rog, vorbește-mi la per tu, mi-ar surâde atât de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Istorisiri nesănătoase fericirii 83 Femeia nu-i răspunse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aproape frenetic: „Gata, m-am gândit atent și știu! Primul pas, pe care-l voi face, va fi să încep a mă droga, iar asta neîndoielnic și cât mai degrabă! Da, ce gând năstrușnic și pătimaș, într-adevăr, și îmi surâde așa de puternic! Parcă ar fi fost creat special pentru mine acest gând, zău așa, și știam eu că, mai devreme, sau mai Istorisiri nesănătoase fericirii 163 târziu, el o să vină să mă lumineze! Chiar îl așteptam! Ei bine, am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost recomandat să dramatizez nuvela lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare. În ceea ce mă privește, o citisem chiar în ‘72 când aceasta apăruse, dar așa, fugitiv și mai mult distrat, fără să gust frumusețea trăirii personajelor. Acuma înțelegeam de ce le surâdea șefilor mei să jucăm o piesă ca aceasta. Nu numai că tenta un astfel de subiect cules din trecutul istoric al poporului nostru, dar unei astfel de scenete nici nu i se puteau pune opreliști din partea cenzurii, ca altor piese
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bune și frumoase. Mai auzise Gerard cuvintele astea de zeci de ori. Problema era nu că n ar fi putut locui cu Karin-tante. Serviciul era, de fapt, problema majoră. Ce va face el în Ibiș? Portița de salvare care-i surâdea la un moment dat, o deschise tot mătușa Karin. Zicea că-l roagă pe tatăl unei fetițe care ia ore de germană de la ea, și care era director adjunct la liceul din localitate, să-i aranjeze lui Gerard cu postul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zâmbind. 9. Îi promisese că într-o seară, își va invita prietenii aici, în salonul ei, ca să o cunoască tète-a - tète, iar ea să aibă ocazia de a se mai degaja și de a uita de boală. Lui Karintante îi surâse propunerea. Din momentul în care aflase că va avea musafiri, zilnic făcea ce făcea și se aranja și citea mult ca să aibă, zicea ea, antrenament la vorbit, pentru că va avea onoarea să discute cu profesori, nu cu oameni simpli. Ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
simpli. Ar fi fost totuși, prea frumos să se fi concretizat astfel de planuri. De partea ailaltă, atât lui Liviu Chira, profesorului de istorie sau lui Covi, profesorului de desen, cât și lui Ghiță, economistului șef de la IAS Ibiș, le surâdea desigur, o întâlnire cu o nonagenară sfătoasă cum era Karin - tante. Dintre acești noi prieteni, numai Liviu si Covi nu copilăriseră în Ibiș, adică nu erau localnici. Ghiță Pană era însă, băștinaș. Aproape de-o vârstă cu Gerard. Cu câțiva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întinse mâna cu timiditate, până o atinse pe-a lui. — Bunica se înșela de multe ori, adăugă. Când m-am născut, mi-a prezis un viitor negru și, cu toate acestea, m-am măritat cu un nobil, aproape un prinț. Surâse cu duioșie: — Mi-aduc aminte când te-ai născut, zise. Nu se poate să fi trecut mult mai mult de cincisprezece ani... Viitorul tău încă nu a început... îi păru rău că o întristase, pentru că o iubea și cu toate că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
va înnobila. Și doar un prost luptă cu egalul său, pentru că în asemenea cazuri doar norocul hotărăște rezultatul bătăliei. Imohag-ul, adevăratul războinic al rasei mele, trebuie să se înfrunte întotdeauna cu cine știe că e mai puternic, pentru că, dacă îi surâde victoria, eforturile sale vor fi răsplătite de mii de ori și-și va putea urma drumul mândru de el însuși. — Și dacă te omoară? Ce-o să se întâmple cu noi? Dacă mă omoară, cămila mea va galopa direct spre Raiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aici, știți asta. în orice moment, pe vreunul din nemernicii ăștia o să-l apuce gândurile negre și-o să ne împuște. Până acum am știut să-i ținem în frâu. Am avut noroc, zise micul sergent. Dar cât ne va mai surâde norocul? în curând vom îmbătrâni, ne vom pierde forțele și ne vor devora. Căpitanul Kaleb-el-Fasi, comandant al pierdutului post militar din Adoras, „Curul Dracului“, cum îi spuneau în armată acelui loc, își dădu capul pe spate și contemplă îndelung palmierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar poate că ai dreptate și e mai bine decât să rămâi aici așteptând moartea. Făcu o pauză. — Ar trebui să găsim un motiv plauzibil pentru o călătorie atât de lungă - zâmbi. Pentru cazul în care nu te întorci. Malik surâse, satisfăcut de triumful său, deși știuse din prima clipă că o să învingă. De când targuí-ul dispăruse în zare, printre dune, nu făcuse decât să coacă în minte felul cum să-și expună planul și, pe măsură ce despica firul în patru, era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o să mă ajute să fac rost de ele. Se îndreptă spre ușă. Cu permisul dumneavoastră, o să vorbesc cu oamenii mei. Răspunse cu un gest la salutul său, închise casa de bani și rămase nemișcat, cu picioarele pe masă, contemplând harta. Surâse abia perceptibil, satisfăcut că acceptase propunerea. Dacă lucrurile ieșeau rău, pierdea șase oameni și o călăuză targuí, pe lângă două vehicule. Dar nimeni nu avea să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
facem focuri. Sergentul negă categoric: — Nu există foc și nici alt mijloc de a te apăra împotriva acestei plăgi - insistă. Când vor începe să atace, soldații or s-o ia la goană și eu nu mă angajez să-i opresc, surâse. Pentru că o să fug și eu. Vru să mai spună ceva, dar unul dintre soldați îl întrerupse, arătând cu mâna spre salină. — Priviți! - strigă. Pleacă! Locotenentul luă binoclul și se uită spre locul indicat. într-adevăr, targuí-ul își strânsese ridicolul campament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zi ce trece e tot mai greu să găsesc muniții de calibrul ei. — O s-o păstrez ca piesă de muzeu, răspunse locotenentul. O să-i pun o plăcuță pe care să scrie: „Pușca lui Gacel Sayah, «banditul-vânător»“. — Nu sunt un bandit. Surâse, liniștindu-l. — E o glumă... — Glumele sunt bune seara, la foc, cu prietenii. Făcu o pauză. — Acum o să-ți spun ceva: nu mă mai urmări, pentru că dacă te mai văd o dată, te omor. Dacă voi primi ordin, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un bărbat îi împărtășește toate secretele cu deplină încredere. Sau nu? îl observă cu atenție: — Uneori mă întreb dacă ești un simplu targuí ignorant, născut și crescut în cel mai mizer deșert, sau în spatele acestui văl se ascunde altceva. Targuí-ul surâse ușor: — Se zice că rasa noastră era inteligentă, cultă și puternică, acolo, în insula Creta, în vremea faraonilor. Atât de inteligentă și de puternică, încât a încercat să cucerească Egiptul, dar tuaregii au fost trădați de o femeie și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rupse cu grijă în două. Păstră una din jumătăți și o puse pe cealaltă în portofel pe care îl lăsă lângă foc. — O să caut un nomad, o să-i dau jumătatea asta și o să-i explic unde poate găsi cealaltă jumătate - surâse pe sub văl. Pentru o asemenea sumă, orice beduin și-ar călări cămila o lună întreagă. Nu-ți face griji, îl liniști. Va veni cineva după tine. Acum, scoate-ți pantalonii. — De ce? se alarmă. — O să petreci zece zile în peștera asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ani în viața unui om, dar îi fu imposibil să-și imagineze până și ce înseamnă să stai închis atâta timp. — Tot timpul în fortul Gerifíes? — Acești paisprezece ani, da. Dar mai înainte am stat opt ani în închisorile franceze - surâse cu amărăciune. Când eram tânăr și luptam pentru libertate. — Și cu toate astea, vrei să lupți din nou, știind că e posibil să fi iarăși trădat și închis? — Aparțin unei categorii de oameni care poate trăi doar pe culme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ceea ce voiam eu. De asta mi-au căutat o vină oarecare ca să mă acuze când m-au trădat și de asta n-au cutezat să mă împuște. — Or fi avut vreun motiv ca să te trădeze. — Nu le permiteam să fure - surâse. Am vrut să am un guvern de oameni cinstiți, fără să-mi dau seama că nici o țară nu are destui oameni cinstiți ca să formeze un guvern. Acum toți au iahturi, palate pe Riviera și conturi bancare în Elveția, deși când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spuse. Nu vreau să vă întoarceți în erg, ci să mă duceți la adevăratul „pământ pustiu“. Dacă socotelile mele sunt exacte, au ajuns deja în pustiu. Am putea ateriza acolo? Cei doi bărbați se priviră; era clar că nu le surâdea deloc propunerea. Aveți idee ce temperatură e în pustiul acela? — Bineînțeles, răspunse. Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă asta pentru niște avioane vechi și prost întreținute ca ale noastre? Probleme cu răcirea motorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spuneau că voi ajunge ca unul Paganini, lucru care mă întrista mereu, pentru că, auzisem eu, acel Paganini se îmbolnăvise grav din cauza unui sifilis tratat cu mercur și, în cele din urmă, fusese răpus de un cancer, perspectivă care nu-mi surâdea. Chiar și tata, în momentele sale de euforie, privind la expoziția de diplome pe care mama o deschisese pe pereții casei ca să acopere crăpăturile acestora, probabil îmi zicea Paganelul meu, Paganelule drag sau pur și simplu Paganel, deși fusese avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
măi fraților, viața asta, care m-a adoptat, ca pe un... hai să nu-i mai zic pe nume. Dar, ca și cum ar fi sclipit pe cer o stea, tot așa, m am pomenit chemat la conducere, întrebat dacă mi ar surâde să fiu un mare șef, temporar, evident, nu pentru totdeauna, iar eu, ca boul, am mugit: Daaa! și, Daaa, a rămas. Am ajuns mare șef. Dar, ce să facă, țara, cu un papă lapte măreț și inconfundabil? Chiar: ce să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ore, de aceea se lasă o tăcere care dădea de înțeles că scepticismul cel mai profund pusese stăpânire pe Marara. Nu se descompuneau? repeta RoonuíRoonuí. Și erau morți? Erau morți în toată regula!... Îi privi și nu putu să nu surâdă cu amărăciune. Înțelegeți acum de ce nu vreau să povestesc cele întâmplate? Până la urmă, toți ajung să mă privească la fel cum faceți voi acum. — Pentru că ceea ce ne povestești suntlucruri atât de ciudate! observa Vahíne Tiaré. Ciudate, într-adevăr! Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
topor, S-a decis, pe loc, să ia Prima lecție de zbor!... Proaspăt căsătorit și nedumerit Când e ora de amor, Soața-mi spune-abia șoptit: „Hai mai repede, că mor!” Iar pe urmă: “Te-ai grăbit!” Mărturisirea unei oltence fierbinți Surâzând privi văzduhul Și-mi expuse cum stă cazul: Sunt olteni săraci cu duhul, Și olteni săraci cu...prazul! Mioritică (estivală) La apus de soare, Au ieșit din mare, Un băiat și-o fată ...Gata-nsărcinată! De dragul soției M-am întors
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]