4,273 matches
-
trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
al doilea rînd, acuzația de elitism oferă inamicului pe tavă exact argumentul de care avea nevoie: aha, ți-e ciudă că sînt bun, Înseamnă că tu ești un mediocru, deci n-am ce discuta cu tine. Excepțiile de la acest război surd dus Între o dreaptă legitimă, campioană en titre a societății civile, și o stîngă eteroclită, cu un lot tînăr dar insuficient, care avansează mai mereu mascat, se numără pe degete. Or, În această situație sumbră, În care puricele speră ca
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Jauffret nu se pot reduce - prin tematică și scriitură - la coordonatele literaturii provocatoare dar tot mai comerciale nășite de fodatorul revistei Tel Quel. Autorul se naște În 1955 În Marsilia, Într-o familie burgheză, și crește alături de un tată surd. Ajuns În momentul revoltei prin care fiecare artist trebuie să fi trecut pentru a deveni artist, este obligat să părăsească colegiul iezuit unde Învață și, odată cu cucerirea libertății, descoperă o literatură pe cît de nealiniată pe atât de eclectică: Proust
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Garréta a ajuns profesor universitar conform unui traseu normal În Franța: ca absolventă a școlii Normale Superioare. Simplul fapt de a fi normalian te plasează ca scriitor, În zilele noastre, Într-o poziție suspectă. Scriitorul de astăzi se pretinde virgin, surd la teorie: el refuză să dea măcar impresia că gîndește ceea ce face, lăsînd „cartezianismul” În seama psihologiei personajului. Cum se resimte discursul literar al lui Anne Garréta de la formația academică a autoarei? Aș spune că putem vorbi despre trei consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
palpabil din, să zicem, „le Șa” devine un fel de condiție existențială cotidiană și, iarăși deloc aleatoriu, scena protagoniștilor minimali este cotidianul, cu toată banalitatea lui ostentativă și stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să fumeze, să stea la taclale sau, de pildă, să observe comportamentul circumspecților combatanți, să-i ironizeze Într-o sintaxă voit savantă (Oster), ori În descrieri oximoronice la mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rînduri la zece pagini - brodează În jurul relatărilor, fidel istoriografice sau ficționalizate, despre sfîrșitul Romei. Dincolo de poveste, de lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față cu Americanul. Cartea aceasta, scrisă frumos, scrisă muzical, autarhic, armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau Marguerite Yourcenar, este din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în sînul organizațiilor 109. Descentralizatorii recentralizează adesea, fără să o știe, pentru a descentraliza mai bine, se pare. Cu cît un sistem este mai dezvoltat (complex) cu atît este mai centralizat. Cu cît este mai centralizat, cu atît este mai surd la zgomotele periferice. Cu cît este mai surd la aceste zgomote, cu atît crește riscul de a rămîne în pană și, deci, motiv al schimbărilor brutale de direcție către descentralizare. La limită, ierarhia nu poate învăța nimic, căci nu poți
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
să o știe, pentru a descentraliza mai bine, se pare. Cu cît un sistem este mai dezvoltat (complex) cu atît este mai centralizat. Cu cît este mai centralizat, cu atît este mai surd la zgomotele periferice. Cu cît este mai surd la aceste zgomote, cu atît crește riscul de a rămîne în pană și, deci, motiv al schimbărilor brutale de direcție către descentralizare. La limită, ierarhia nu poate învăța nimic, căci nu poți învăța decît în mod experimental, acționînd (learning by
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
unei cunoașteri a cunoașterii cunoscîndu-se, să traseze o buclă definitivă în jurul unui obiect, centru al acestei circularități: gîndirea ordinatorului. Și ea "merge", "prinde" în rîndul cercetătorilor informați de pe cele două maluri ale Atlanticului sau ale Pacificului. Știință autistă, ea este surdă la evenimentele lumii exterioare. Tautologică, ea reproduce la infinit propria sa structură. Totalizantă, ea închide în circularitatea sa, în "armonia" sa. Totalitară, ea hotărăște că nu există alt mod de cunoaștere decît cel care constă în a raporta orice obiect
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Imaginile sunt proiectate de un vis tulbure sugerând câteva obsesii: femeia ca simbol al fertilității confundată cu pământul, satul cu ulițele lui, câmpia ca vatră strămoșească, zilele babelor: "când e tăcere undeva în seară/ și-ți pare că auzi mărșăluirea surdă venind de prin pământ de peste câmpuri/ trec babele atunci, încet, pleșuve/ și duhul pământului deretică-n adâncuri." Undeva sub pământ stau îngropate femeile, pruncii, cei plecați în război; poetul prezintă antitetic o stare de efervescență, de proliferare în raport cu ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu aceeași pasiune de-odinioară identitatea cu natura: "am pierdut lungimea de undă a pădurii/ întâia, frageda identitate, când erau frunze cutremurate/ și țipam cu țipătul rupt al nervurii... În elemente și cântec, li-s aproape,/ și totuși străină și surdă chemării". Volumul " Oricine și ceva" încearcă, la nivelul sugestiei, să creeze sau să ascundă probleme: Am văzut împreună ceva/ Smuls anotimpului:/ îmbrățișați,/ eram un singur ochi de lumină..." "Jocul de fetițe" este arghezian, la fel și poemul "Sub oră": Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
demonstrativ: "A te ridica până la ideea de copac până la capăt,/ a te ridica până la ideea de monstru până la capăt" ("Conștiința"). "Scrisorile de dragoste" revin la sentimentul timpului, al metamorfozelor, al plictisului și al angoasei adâncite în ciclul intitulat "Recviem",vibrație surdă cu lucide observații legate de existența mamei, care în clipa aceasta a dispărut: "Nu-mi vine să cred/ nu că eu nu te văd/ ci că tu nu mă vezi,/ dulcea mea moartă,/ fiindcă tot ce eram/ și cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiindcă aud, fiindcă nu sunt leș. Fiindcă știu că lumea poate fi schimbată cu mult în bine". Iată un crez poetic militant nedezmințit niciodată de poet. Singurul subiect demn de o poezie angajată este glasul colectivității: " Cât de foanfă, de surdă și de rablagită vă este lira/ Trece timpul pe lângă voi ca un fulger,/ ca un blestem cuvenit/ și urechea voastră nu-l aude/ și ochii voștri rămân orbi mai departe,/ poeților, căzuți din timp ca frunzele pomilor moarte". Întreaga existență
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sacralizare a iubirii: "Îngenunchiat sub lume, împreună,/ Ca două cruci sudate de furtună". Poezia civică Pornind de la motive livrești (Dimitrie Cantemir, O. Goga), Adrian Păunescu construiește poeme cu semnificații politice și sociale aflate în relații directe cu realitățile contemporane. "Păsările surde", titlul poemului care deschide volumul, înregistrează zădărnicia sacrificiului, conștiința acestei zădărnicii. Nu, nu mai este vorba despre păsări,/ ci despre conștiința de a fi,/ a lumii omenești care aude,/ dar pare adesea a nu auzi." Poetul este conștiința trează, lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Farfuridi: (aducând din fund pe Cetățeanul turmentat) Te-a dat afară? Cum se poate, fraților, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetățean onorabil, pe un alegător? Brânzovenescu: Pentru că d. Cațavencu... Cațavencu: (răcnind) Stimabile! (lui Trahanache.) Domnule prezident! (Rumoare surdă în fund.) Trahanache: Stimabile (clopoțind) aveți puțintică răbdare. (Ghiță tușește cu putere de trei ori.) Fiindcă orele sunt înaintate... Cațavencu: Dați-mi voie... Trahanache: (ridicându-se) Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred, mâine
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
despre aspectele psihice ale durerii, distinge două dimensiuni ale acesteia: 1Ă Durerea ca senzație, definită prin următoarele aspecte: aă intensitatea durerii; bă durata acesteia; că localizarea și extensia sa În corp; dă calitatea senzației dureroase (Înțepătură, arsură, presiune, apăsare, durere surdă, intermitentă etcă. 2Ă Reacția persoanei la durere, resimțită ca tonalitate afectivă. Durerea nu este numai o senzație, ci și un sentiment, fiind resimțită ca atare sub forma unei stări de impotență și amenințare funcțională, dar și vitală. F.J. Buytendijk susține
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceste chipuri [de oameni pe care i-a cunoscut, buni și răi - n. m.] îi apăreau simultan, în scăpărări ciudate de lumină, cari dedeau conștiinței lui fioruri de o spaimă neexplicabilă, îl umpleau de-o neliniște și de-o durere surdă”8). Pentru tinerii care vin după Macedonski și Vlahuță, cuvîntul sună ademenitor, întrucît îl asociază cu misterul. Unul din cei care recurge foarte des la el (mai des chiar decît Petică) e Octavian Goga, care-l pune drept titlu unui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că poate și mai mult...” 5) Dedus din ea, fatalismul său e senin. „Magnetism” în mod frapant, o „bucată de noapte” se deschide cu acest paragraf, în care cu greu se pot stabili relațiile de cauzalitate: „Un magnetism animal, ecou surd al unui enorm val de apă, un cutremur lung în fumul cafeului, unde mulțimea se aseamănă... un gînd care trece cu mișcarea capului, și ochii obosiți...1) „Magnetism” provine din vocabularul secolului al XIX-lea, cînd era folosit în literatură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aceasta este zugrăvită sunt la rândul lor mult mai întunecate, profilurile existențiale reduse la câteva definitorii, iar gestica stereotipă; în ciuda referințelor "reale", autenticitatea este mimată și minată, lumea atrofiată, iar umanitatea anonimizată. Poetica e acum una a refuzului, a revoltei surde, a pumnilor strânși, deși nu răzbate, în afară, decât o doză suficientă de ironie groasă ori cinism. Opțiunea conștientă, lucidă, este pentru fuga de bâlciul deșertăciunilor (un text se numește chiar foto de bâlci), abstragerea ca o formă de situare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte; ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele vitale, ele însele transformate în cupluri prin coexistența incipient pură a principiilor de semn contrar, asaltează ființa rațională cu somații seci, cu "telegrame/ conținând pasaje viclene", construite în general pe ideea morții lente, neiertătoare. Plămânul, ficatul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
turlă de vechime/ ca zidul din ierusalim plângând/ subt gratii vii un unic sunet dând/ hrănind în nevăzuta adâncime// un vultur și un leu. Din vreme-n vreme/ se prăbușesc din vrajbă sângerând/ și când revin la vechiul jurământ/ o surdă împăcare-n sânge geme.// Pe pânea ta se ceartă în morminte/ vor ura mea în ocna gurii lor/ e viața-n doi un ostenit izvor/ prin pulberea deșertului fierbinte?". Chiar și în tratatul taumaturgic care este, finalmente, Cartea de copilărire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să epuizeze realitatea mitică? Tonalitatea afectivă care domină majoritatea textelor prezentate în acest capitol, o anumită emoție, o agitație subiectivă ne îndeamnă să mergem mai departe. Astfel, în arierplanul unui discurs ce se vrea generalizator, sîntem cîteodată frapați de murmurul surd, dar aproape întotdeauna repede perceptibil, al referinței autobiografice, al mărturisirii, al trimiterii la sursele memoriei intime. În spațiul închis de la Clarens, sub copacii falnici și în văile de acolo, fericirea pe care o trăiește Saint-Preux îi apare ca un fel
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pentru ei. Fig.nr.60 Fig.nr.61 și 62 Oscar Pinterius Jogging standard și jogging competițional Alte persoanele cu nevoi speciale care ar putea practica joggingul ar fi: persoane afectate de sindromul Down, persoane cu deficiențe senzoriale multiple, persoane surde, persoane cu deficiente mintale profunde și/sau asociate, chiar și nevăzători (a se studia conceptul de atletism unificat din cadrul Special Olympics). Dan Iulian Alexe 82 Jogging de la A la Z II 83 Capitolul IV. FEMEIA ȘI JOGGINGUL 4.1. Femeia
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
și șampanie de Crimeea. Cumpăram de-a valma din sinistrele magazine de stat cămăși sintetice, aparate foto, țigări rusești, haine de blană, însă nu reușeam să ne epuizăm averea. În veselia frenetică a escapadei noastre, ne simțeam cuprinși de tristețea surdă și profundă a democrației populare. Mai mult, eu nu mă puteam împiedica să mă gîndesc la prietenul meu Lex Ende, redactor șef la Neues Deutschland, mort în condiții suspecte în 1949, în timpul perioadei staliniste celei mai dure. Priveam chipul deznădăjduit
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
seama de realitățile noastre, adică marea inerție socială pe care ne-a adus-o dictatura și de nevoia, totuși, de a institui noi solidarități în biata nostră lume. Iar un protest eficace, în fața căruia puterea să nu mai poată sta surdă și mută, presupune crearea unei atitudini civice la nivel popular, adică efort organizat, sistematic, de eliminare a blocajelor dintre nivele de instituire a dialogului social. "Înapoi la Haret!", scriam undeva, mai demult, cu gândul tocmai la nevoia de a pune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]