6,881 matches
-
aceea, stabili rapid operațiunile militare pentru întreaga armată. Dar, înainte ca ordinele să poată fi transmise, sosi un raport urgent: — Ieyasu nu mai e pe câmpul de luptă. — Nu se poate! exclamară generalii, într-un glas. În timp ce Hideyoshi se așeza tăcut, cei trei comandanți pe care-i trimisese înainte spre Nagakute se înapoiară, în grabă. — Ieyasu și forța lui principală s-au retrase deja la Obata, raportară ei. Am întâlnit câteva grupuri răzlețe de dușmani care întârziaseră cu retragerea spre castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fu convins că i se ivise ocazia. Moartea lui Shonyu și a lui Nagayoshi aveau să fie, cu siguranță, momeala pentru a-l prinde viu pe Ieyasu. Dar inamicul apăruse ca focul și dispăruse ca vântul, iar, după aceea, rămăsese tăcut ca pădurea. Când Ieyasu se retrăsese la Muntele Komaki, Hideyoshi simți că tocmai pierduse prilejul de a prinde în cursă un iepure speriat, dar își spuse că nu suferise decât o rană ușoară la deget. Cu siguranță, nu fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sine însuși. În această privință, opusul absolut lui Ieyasu era Nobuo. Nobuo trăia încontinuu cu iluzia că și el avea aceeași mare popularitate și geniu ca Nobunaga. Nu-și putu ține gura nici cu acest prilej, deși ceilalți generali stăteau tăcuți, după ce Ieyasu le spusese că n-avea să înceapă nici o urmărire. Se spune că un soldat profită de prilejurile care i se ivesc. Cum putem ședea aici, lăsând această ocazie căzută din cer să ne scape printre degete? Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ming. Acolo, însă, armatele lui Taiko n-aveau să învingă. Omul care nu s-a îndoit niciodată că putea întoarce orice neajuns în folosul său, că-și putea convinge dușmanii să-i fie prieteni, că putea face chiar și pasărea tăcută să dorească a cânta un cântec de el ales - în cele din urmă a fost nevoit să se plece în fața unei forțe mai mari și a unui om mai răbdător. Dar a lăsat în urma lui o moștenire a cărei splendoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce e cu noi. Ne-am revenit cu o gură de aer proaspăt la una din ferestrele deschise pe un lung coridor în timp ce tata rostea marea promisiune că va face orice pentru a-mi atinge visul de a fi învățător. Tăcuți și liniștiți ne-am îndreptat spre locul unde căruța cu cei doi plăvani ai tatei ne aștepta... gata de întoarcere spre Priponești, la casa noastră. Mare bucurie acasă, unde mama și frații ne așteptau. Îmbrățișări și sărutări, cuvinte de alint
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sosirea la Iași, la o petrecere între prieteni - dar și aici apar primele semne vădite ale bolii de inimă ce-l va răpune peste două luni. Profesorul ieșean Paul Bujor relatează: „Caragiale era abătut și foarte suferind...și a plecat tăcut și amărât cum nu l-am văzut niciodată. Probabil că, trecând prin Roman, Caragiale telegrafiază lui Gherea „Să ne vedem cu bine și cu cinste la toamnă”, sperând că se vor revedea și că se vor reîntâlni. Pe 23 mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că aici e mâna bătrânului și că el, în chilioara lui, așteaptă cu răbdare să fiu gata de drum...Abia am terminat de mâncat și aud pașii moi ai bătrânului . Apare în ușă cu zâmbetul pe buze, de unde mă privește tăcut. Bogdaprosti, sfințite părinte! - îi mulțumesc eu pentru bucate. Să fie primit, fiule! - răspunde bătrânul apropiindu-se de masă. Cu mare grijă ia în mână primul volum din cele opt ce stau în bătaia razelor de soare și mi-l întinde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu fi necăjit. Îi vorba de un vin vechi, făcut din...smochine... Parcă nu sunt numai smochine, părinte. Apoi am mai adăugat eu și ceva buruieni anume potrivite pentru așa o trebușoară. Așa spune, părinte! După aceste vorbe, am rămas tăcut, gândindu-mă la câte secrete o mai fi având bătrânul și eu nu le știu...Călugărul avea însă chef de cislă și mi-a povestit câte în lună și în stele...Când oala a fost golită, s-a ridicat de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poarta de sub turnul clopotniță și apoi pe ușa minunii între minuni, biserica Trei Ierarhi...Ne închinăm cu evlavie la icoane. Îl urmăresc pe bătrân. El își îndreaptă des privirea către altar... „Se vede slujind acolo” - gândesc eu. Rămânem o vreme tăcuți, ascultând cântările călugărilor adunați în jurul stranei. Bătrânul îi îngână în surdină...În cele din urmă ieșim, trecând din nou pe sub bolta mare a turnului clopotniță. O luăm domol pe lângă zidul înconjurător și îndată suntem pe o hudicioară unde din dreapta ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am să-ți amintesc că un călugăr, care la 1723 a făcut o însemnare pe o Evanghelie a bisericii, a folosit numele de Frumoasa. Ai rezistat la toate întrebările și asta mă face să fiu mândru de tine... Am rămas tăcut, fără să-mi iau nasul la purtare, ci am primit lauda ca pe o binecuvântare...În tot acest timp cât întrebările și răspunsurile se încrucișau ca două florete, am stat proțăpiți în capul Uliței Tărbujenești. După o vreme, bătrânul a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
noi îți spunem bogdaproste și vânzare bună. Mergeți sănătoși și mai poftiți pe la noi. Mulțumim, jupâne! Ies cu o stare de bine în mine și cu admirație crescută față de călugăr, care - m-a convins - are mulți fii de suflet...Mergem tăcuți. La o vreme, bătrânul îmi arată o căsoaie care nu prea seamănă cu celelalte,din curtea căreia se aude zarvă de copii. Ce este aici, părinte? Ar trebui să știi. Gândește-te un pic. Citind în cele cărți, sunt sigur
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
n-om intra te miri unde, ci la jupân Alî turcul, care face o bragă!...Și dugheana turcului nici nu-i departe. Cu pașii lui ca de pisică, bătrânul o ia înainte. Eu îl urmez ca o slugă devotată și tăcută. În cale ne întâlnim cu vânzătorii de bragă și covrigi, cu marfa proaspăt luată de la cei ce o fac. Grăbiți nevoie mare, pentru că soarele dogorește strașnic și orice târgoveț vrea să se răcorească, dând de dușcă o ulcică cu bragă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
făcându-mi cruce. Noaprea trecea, dar venea alta și alta. Ziua, noi, copii satului, porneam tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mele. „Doamne, cum mai sângerează luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal, că mai sunt trei stări până la poarta încuiată a cimitirului.Vinul e vechi... S-au sacrificat trei viței... Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
extraordinar, mai trebuie doar să creezi un final potrivit. E deja târziu și din păcate nu mai pot rămâne cu tine. Dar iți sugerezi să mai exersezi singură o vreme Înainte să pleci. Am aprobat din cap și am așteptat tăcută până când m-a lăsat singură. Acum, că nu mă mai privea nimeni, puteam dansa liberă. Mă gândisem deja la un final pentru dansul meu. Ar fi fost perfect, dacă aș fi putut proiecta În realitate imaginile fantastice din mintea mea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am cufundat În apa fierbinte și mi-am lăsat gândurile să zboare aiurea. La urma urmei, aveau un domeniu atât de larg de colindat. Am Început să mă gândesc la problemele secrete ale Elizei, care În ultima vreme era mereu tăcută și deprimată. Apoi Îmi veni În minte primul meu sărut cu Victor. Îmi amintesc că era luni dimineață și eu venisem la școala ca un zombi, pentru că nu dormisem În noaptea de dinainte. Când am ajuns am dat peste Victor
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bine, continuarea o știi. Nu a fost mare lucru. ― Poți să-mi juri că exact asta s-a Întâmplat? ― Alisia, e ridicol. M-am uitat urât la el. ― Nu ai Încredere În mine? Întrebă tare. Replica asta m-a lăsat tăcută. Ar fi trebuit să am Încredere În el și totuși nu aveam. ― E În regulă, am spus, fără să știu exact la ce mă refeream. ― Nu am hotărât nimic În seara aceea, mă Îndemnă el. Vreau să spun...poate vrei
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mai pot dansa, iar accidentul a fost din vina ta, l-am Întrerupt. Nici nu știu de ce Îți spun asta, din moment ce cu siguranță nu-ți pasă. ― Îmi pasă, spuse el, luându-mă de mână. M-am smuncit. El Îmi analiză tăcut expresia agresivă. ― De acum Înainte să mă lași dracului În pace, am spus plină de nervi. Asta e tot ce Îți cer! Nu mai vreau să am de a face cu tine niciodată! ― Alisia, așteaptă. Aș fi vrut să Îi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-mă. Va fi bine. ― Nu știi asta, Damian. ― Poate că nu. Dar am ales să cred asta și știu că e alegerea corectă. În următoarele minute se lăsă o liniște stranie. Damian se uita la urmele lacrimilor mele, cald și tăcut, fără nicio intenție previzibilă de a vorbi. ― Mulțumesc, am spus Într-un sfârșit. Deși situația nu s-a Îmbunătățit, mă simt mai bine. ― Mulțumesc că ai avut Încredere În mine. ― E foarte frumos ceea ce ai făcut. El zâmbi și puse
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
arțar, de unde se vedea sclipet de lumină trimis de undele apei iazului, ne-a ademenit îndată... Ne-am așezat și am rămas o vreme în contemplare... Priveam din când în când la bătrân. Se vedea ușor că poartă un dialog tăcut și profund cu frumusețile din preajmă. În cele din urmă s-a recules, și m-a întrebat: Ai vreo preferință sau putem povesti orice? Cu îngăduința sfinției tale, eu aș deschide vorba despre mănăstirea Sfântul Ioan Gură de Aur sau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-mi dau eu seama de cele spuse de călugăr, el a și luat-o la picior pe potecă spre vale. Nu am altceva de făcut decât să-l urmez... Parfumul florilor de tei îmi dă o stare de bine... Merg tăcut ținându-mă pe urmele bătrânului... Nici nu știu când și cum am ajuns în ușa cămăruței mele din chilie... Deschid ușa și văd... o lumină moale care mă învăluie dintrodată. Cu greu îmi dau seama că de fapt mă aflu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi dădeam seama ce-i atrăgea. Brigit zicea că Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Turkmenistan. Dar apoi mi-am zis: și ce-i cu asta? M-am pregătit încet și cu calm. Nu simțeam genul ăla de nerăbdare de nestăpânit pe care o asociam de obicei cu absența lui Luke, ci o bucurie anticipativă tăcută și stabilă. Aveam fluturi în stomac, dar toți se duseseră la culcare. Din când în când se mai întindeau și se întorceau pe partea cealaltă, dar asta doar ca să nu mă lase să uit că erau acolo. Bineînțeles, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e. Hahahaha, a adăugat el cu jumătate de gură. — Și-atunci care sunt punctele ei bune? i-a presat Josephine. Mama și tata s-au întors unul către celălalt, s-au privit perplecși, au ridicat din umeri și au rămas tăcuți. Simțeam cum ceilalți pacienți se foiau și se făceau mici în scaune. De ce nenorociții mei de părinți nu inventau ceva ca să mă scutească de umilința asta? Avea succes la băieți? — Nu, a răspuns mama pe un ton categoric. —Păreți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
v-ați fi îndopat cu mâncare, nu v-ați fi otrăvit cu alcool sau, în cazul tău, Rachel, nu ai fi băgat în tine atâtea droguri încât a fost nevoie să fii spitalizată. Cuvintele lui Josephine au răsunat în camera tăcută, iar pe mine m-a cuprins un val de groază. —Ai zăcut în spital, la un pas de moarte, m-a presat neobosită Josephine. Din cauza drogurilor cu care ți-ai umplut trupul. Ți se pare ceva normal? Era straniu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]