4,810 matches
-
aflat sub suzeranitatea cnezilor de la Kiev, iar mai apoi a celor de la Halici. După cucerirea de către tătaro-mongoli a cnezatelor slavone de est, ținutul a fost inclus în componența Hoardei de Aur, Ulusul Gioci (Giuci). În prima jumătate a secolului XIII, tătarii nohai formează în zonă hanatul lor. Iar în jurul anului 1400 teritoriul intră în componența Marelui ducat al Lituaniei, condus de Vytautas (1350-1430), care cuprindea în perioada de maximă expansiune teritoriul dintre Marea Baltică și Marea Neagră. Către mijlocul secolului XV, teritoriul, abandonat
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Tartaul este o localitate-centru de comună în Raionul Cantemir, Republica Moldova. În Dicționarul statistic al Basarabiei din anul 1925 satul Tartaul figurează cu denumirea Tartaul de Larga și se spune că este întemeiat de tătari în anul 1723 pe regiune de colină cu dealurile Mihăiloaia, Tartaul și Nucilor. Este cunoscut faptul că teritoriul dintre râurile Ialpug și Prut era populat de români chiar și în timpul dominației turcești din secolele XV-XVIII.În această perioadă existau localitațile
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
și Nucilor. Este cunoscut faptul că teritoriul dintre râurile Ialpug și Prut era populat de români chiar și în timpul dominației turcești din secolele XV-XVIII.În această perioadă existau localitațile Andrușul, Brânza, Gotești, Țiganca și altele, cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui Selim al II-lea, când hanul tătarilor încearcă să lege Donul cu Volga, mai mult de 30 000 tătari nohaici
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui Selim al II-lea, când hanul tătarilor încearcă să lege Donul cu Volga, mai mult de 30 000 tătari nohaici s-au dus în Crimeea împreună cu toți
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui Selim al II-lea, când hanul tătarilor încearcă să lege Donul cu Volga, mai mult de 30 000 tătari nohaici s-au dus în Crimeea împreună cu toți ai lor. Dar fiind
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui Selim al II-lea, când hanul tătarilor încearcă să lege Donul cu Volga, mai mult de 30 000 tătari nohaici s-au dus în Crimeea împreună cu toți ai lor. Dar fiind aceasta prea mică pentru a-i cuprinde pe toți, li s-au dat alte locuri de
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui Selim al II-lea, când hanul tătarilor încearcă să lege Donul cu Volga, mai mult de 30 000 tătari nohaici s-au dus în Crimeea împreună cu toți ai lor. Dar fiind aceasta prea mică pentru a-i cuprinde pe toți, li s-au dat alte locuri de așezare în câmpia Bugeacului. Pentru a afla răspuns la întrebarea de ce satul
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
toți, li s-au dat alte locuri de așezare în câmpia Bugeacului. Pentru a afla răspuns la întrebarea de ce satul s-a numit mult timp Tartaul de Larga e bine să ști, că după pacea de la Karlowitz (22 ianuarie 1699) tătarii ocupau teritoriul dintre Prut, Nistru, Marea Neagră, Dunărea și Valul lui Traian de sus. Tătarii din Bugeac erau grupați în câteva hoarde: Edison, Orac-oglu, Orumbet-oglu și altele, fiecare ocupând teritorii și localități aparte. Cea mai numeroasă din aceste hoarde era cea
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
afla răspuns la întrebarea de ce satul s-a numit mult timp Tartaul de Larga e bine să ști, că după pacea de la Karlowitz (22 ianuarie 1699) tătarii ocupau teritoriul dintre Prut, Nistru, Marea Neagră, Dunărea și Valul lui Traian de sus. Tătarii din Bugeac erau grupați în câteva hoarde: Edison, Orac-oglu, Orumbet-oglu și altele, fiecare ocupând teritorii și localități aparte. Cea mai numeroasă din aceste hoarde era cea a lui Orumbet-oglu și ea ocupa partea de vest a Bugeacului (actualele raioane sudice
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
această perioadă. Denumirea râpii și obiectele găsite, alte mărturii istorice confirmă faptul că aici a fost dislocat unul dintre triburile hoardei Orumbet-oglu. Toponimul Tartaul ne amintește numele unui trib Caracalp-tartruulî. Un asemenea trib e posibil să fi existat și la tătarii din Basarabia, fiind dislocat aici sub pădure. Toponimul de azi Tartaul, reprezintă probabil varianta tătărască a numelui de trib sau vreo modificare. Există și o altă variantă a provenienței acestui toponim, anume că ar constitui o îmbinare a cuvintelor turcice
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
tart-aul (sat de pădure), care e de asemenea verosimilă. Se presupune că mai apoi călătorii, care au găsit aici condiții de trai necesare și, poate, speranța de apărare din partea tribului, s-au statornicit. Dar a putut fi și invers, ca tătarii să fi oprit în apropierea lor pe trecători, luând de la ei o parte din vânat, pește, carne și silindu-i să se așeze aici cu traiul spre a-i asigura în continuare cu produse pentru hrană. Astfel, a luat naștere
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
izvorăște din adâncul văii Larga și se varsă în râul Prut. Râul Larga a rămas cunoscut în istorie mai ales prin bătălia cu turcii de la 7 iulie 1770, în care au învins armatele rusești, conduse de P. Rumeanțev. După retragerea tătarilor localnicii și-au continuat ocupațiile în conformitate cu modul lor de trai, cu tradițiile strămoșești: prelucrarea pământului, pescuitul, oieritul, vânătoarea, creșterea vitelor. Despre acest fapt vorbesc multe nume de familie statornicite aici: Mocanu (cioban, crescător de oi), Pascaru (care se îndeletnicește cu
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
fost moara lui. Despre formarea satului există o legendă care s-a transmis din tată în fiu și așa mai departe și o să o transmită în continuare această legendă despre formarea satului. Legenda spune că demult-demult pe timpurile când năvăleau tătarii și turcii în țară, era prin aceste locuri un voinic pe care îl chema Uță Mașcu. Odată asupra așezării de sub stâncă, năvăliseră dușmanii. Viteazul Uță, care stătea de strajă la hotare, s-a bătut cu ei, până și-a pierdut
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
au fost până și în ziua de azi dar beciurile și fântânile au rămas o dovadă clară a populării acestor locuri. O altă legendă veche ne spune, că prin aceste locuri a trecut Ștefan cel Mare după o luptă cu tătarii. Pe atunci se întindeau Codrii până aici. Au făcut popas într-o poienița plină cu bujori sălbatici. Acum aceste flori se găsesc numai în sere, crescute artificial și sunt ocrotite de Cartea Roșie, iar nu departe susurau câteva izvoare cu
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
de la Alexandru voievod. Următorul document despre satul de pe râul Sărata, ținutul Lăpușna, este uricul lui Constantin Movilă (1607-1611) de la 16 august 1609, dar aici satul are un nou nume - Ruorești/Răurești. În secolul XVIII localitatea a fost pângărită adesea de tătari, deoarece pe dealul dintre Sărata-Galbenă și satul Caracui trecea "hotarul lui Halil-pașa". În 1817 satul este atestat cu numele de Sărata, ce făcea parte din ocolul Hotărniceni, ținutul Codru, așeuat de-a lungul râușorului Sărata și aparține moșierului Vasile Iamandi
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
Domnească, prin care Ionașcu Negruță, feciorul lui Negruță bătrânul, vinde o jumătate de moșie din satul Mereșeni lui Enache postelnicul cu 30 de galbeni. Satul ființa, căci despre vechimea lui, același zapis stipulează "...ale cărui privilegiu le-a pierdut din cauza tătarilor, când a venit Ștefan Tomșa la domnie". Domnitorul Radu Mihnea confirma această cumpărătură la 25 martie 1624. Arhivele au păstrat și alte hrisoave - din 30 mai 1669, 25 mai 1731, 30 august 1775 și 1 iunie 1768. Interesante pagini despre
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
păstrat și alte hrisoave - din 30 mai 1669, 25 mai 1731, 30 august 1775 și 1 iunie 1768. Interesante pagini despre istoria acestui sat pe la sfârșitul sec. 18, vor scrie cercetătorii preocupați de soarta sătenilor retrași în Codru din calea tătarilor, apoi și din cea a armatei ruso-turce din 1769-1774. Administrația militară rusă, care supunea locuitorii satelor la bir, îi obliga să presteze corvezi și servicii de transport. Structura etnică a satului Mereșeni conform recensământului populației din 2004:
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
așezat cu traiul aicea, unde au format un cătun și la acest cătun au dat denumirea după tatăl lor. Peste o vreme, a sosit un pâlc de răzeși aduși de Ștefan cel Mare care se întorcea de la o luptă cu tătarii de pe Nistru. În amintire victoriei a fost ridicată Mănăstirea Capriana, situată în vecinătatea acestor locuri. Iar răzeșii s-au statornicit aici păstrând denumirea cătunului. O altă legendă despre formare satului este despre un drumeț Ciuciulea care făcuse un drum lung
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
de de către autorul cărții "Borogani" (1994), Vasile Gajos, mai aproape de adevăr este data de 5 iulie 1765. Denumirea satului are la bază mai multe legende, la fel ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei. Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
bază mai multe legende, la fel ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei. Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor, primii locuitori ai satului ar fi construit casele din bârne, numite "bologani", de
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
sărbătoarea Sf. loan Gură de Aur. Sătenii se îndeletniceau cu agricultura, viticultura, apicultură, comercializînd în cantități mari miere pe piața locală. Între anii 1836-1850, 28 de familii din acest sat s-au strămutat în Bugeac, la Carabetovca, unde după strămutarea tătarilor din Bugeac urmau a fi valorificate pămînturile. Recensămîntul din 1859 numără în sat 197 de case cu 390 de bărbați și 336 de femei, o biserică ortodoxă. Fundul Galbenei este atat o comună cât și un sat mare, ce este
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
localității: străvechile unelte de lucru și obiecte de uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de arama, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpata, Movila Tătarului. Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului Căinar, se aflau mici lăcușoare și heleșteie, care au determinat și denumirea așezării. Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, cînd marele voievod Petru
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
Ciulucul cel mare la fîntîna Ciobanilor, la gura pîrîului adînc și cu loc de moară în Ciulucul cel mare și cu loc de prisacă la Frasini, ce să cheamă acum satul la Biliciu, acele urice a lor au perit la Tătari, în zilele lui Iancu Vodă cînd au răzbit țara noastră, cînd el însuși Ioan Vodă au perit, deci și noi văzîndu a lor mare jalobă și multe mărturii, ce au jăluit și au mărturisit înaintea noastră așișderea și de la noi
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
ciment de la Rezina și Rîbnița și uzina metalurgică de la Rîbnița. Satul Mateuți este atestat documentar prima dată la 3 aprilie 1550 în timpul domniei lui Ilieș Voievod, într-un hrisov domnesc, prin care se menționează stăpînii moșiei satului, frații Tatiana și Tătar, care au primit-o drept moștenire de la tatăl lor Copcea. Din conținutul documentului reese, că localitatea Mateuți exista deja pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ceea ce denotă că satul a fost întemeeat la sf.sec.XIV - începutul sec. XV
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]